Thoughts For Every Day [206]

A melancholy can be sweet. It’s not a mean thing, but it’s something that happens in life — like autumn.
— Bill Murray

Prea independentă

Love me without fear. Trust me without questioning. Need me without demanding. Want me without restrictions. Accept me without change. Desire me without inhibitions. For a love so free, will never fly away.

~Dick Sutphen

Am observat că îmi place să fiu pe cont propriu, ca să nu zic singură. Îmi place sentimentul acesta, de control absolut asupra vieţii mele: să fac ce îmi place, când îmi place; să nu depind, în niciun fel, de nimeni. Să-mi pot plăti singură cheltuielile, chiar şi atunci când iau masa în oraş, cu un bărbat. Îmi place să ştiu că pot să plec şi să mă întorc, că pot chiar să mă mut, în alt oraş sau altă ţară, fără ca această decizie să conteze sau să influenţeze pentru/pe cineva. Îmi place. Îmi place să mă ştiu aşa, puternică.

Nu ştiu dacă aş avea răbdarea acum să împart timpul meu pentru altcineva; gândurile, grijile, chiar şi bucuriile. Ştiu că sună egoist, dar am impresia că am atâtea de făcut în viaţa asta, încât nu pot stagna, momentan, într-o relaţie şi nici nu cred că pot să fiu la fel, alături de cineva. Mă bucur însă că mi s-a demonstrat că există şi bărbaţi deosebiţi, care ar face orice pentru tine, care se bucură de prezenţa ta, care te plac aşa cum nu ai fi crezut niciodată că poţi fi plăcută şi care te fac să zâmbeşti, înainte de culcare. Mulţumesc pentru acei bărbaţi!

Acum, însă, vreau să ştiu că pot face tot ce îmi doresc şi singură; vreau să ştiu că am încercat toate posibilităţile de a avea succes, pe drumul pe care l-am ales, fără să mă las influenţată de un bărbat, oricât de bun nu ar fi el. Îmi place să ştiu că am toată libertatea de a alege, fără să stau pe gânduri, fără să cântăresc în funcţie de planurile celuilalt. Ştiu că în doi, lucrurile pot fi mai uşor de realizat, doar dacă ai norocul să găseşti exact jumătatea care se învârte după rotiţele tale, în timp ce îşi formează propriul drum.  Credeam că asta li se întâmplă femeilor pe la 30 de ani şi nu ştiu dacă e bine sau corect să fiu aşa. Bineînţeles, când tu n-ai timp de ea, dragostea are întotdeauna timp de tine, căci dragostea nu vine când vrei, ci când trebuie.

Grapefruits şi Instalatorul

N-am avut niciodată fantezii cu instalatorul sau grădinarul, poate şi pentru că tata le făcea pe toate, acasă, iar asta mi-a limitat, oarecum, imaginaţia. Sună proprietarul de dimineaţă, să-mi spună că vine azi instalatorul să rezolve problema aia la baie. Am făcut ca trenul de nervi- abia spălasem în baie şi făcusem curat în casă, ca în Ajun de Paşte, curat lună, cum zice mama. Pentru că trebuia să plec la muncă, îi las instalatorului mesaj cu numărul de cod, de la alarmă şi, cu multă speranţă, dorinţa de a păstra cât mai curat posibil.

Când mă întorc acasă, găsesc bărbatul acesta (nu cel din poză) în baie, muncind de zori. Ziare pe scări, ziare până în bucătărie, ziare până la intrare, ziare toată casă! Cică i-a fost frică că sunt cine ştie ce maniacă de curăţenie şi n-a vrut să facă fir de praf.

Grapefruita’

Am găsit suc Tedi, numai că se cheama Kubus- sticla însă e identică- ceea ce mă face să mă îndoiesc de calitatea lui. Un fel de adibas alimentar. M-am gândit- în loc să dau eu bani pe Kubus, nu mai bine îmi iau un storcător de fructe? Am făcut investiţia anului: arunc 2 morcovi dulci, un kiwi, o portocală, un măr, nişte afine şi 3 cubuleţe de gheaţă şi bea Grapefruits suc natural, de îi strălucesc ochii de atâta vitaminizare. Cred că am încercat toate variantele posibile de combinaţii de fructe, desigur, fresh-ul de grapefruit e cel mai bun. Îmi deschid fabrică de suc! Gata!

Thoughts For Every Day [205]

Before you diagnose yourself with depression or low self-esteem, first make sure that you are not, in fact, surrounded by assholes.

— William Gibson

Mamele de foşti/ foste.

Mama a zis cândva: -O mamă care nu are fete, o să ţină întotdeauna cu băiatul ei. Una care are fete, o să se gândească de două ori.

Eu m-am înţeles foarte bine cu toate mamele foştilor mei iubiţi, cu unele mai bine decât cu iubitul, dar asta e pentru alt post. Poate sunt eu mai lipicioasă sau poate toate mamele sunt grozave, nu ştiu- dar am reuşit să mă lipesc, vorba vine, de ele şi mi-a fost întotdeauna mai greu, când a trebuit să rup relaţia cu fiul, să dau vestea mamei lor. În una din fostele relaţii, mama iubitului a contat foarte mult şi, poate, de dragul ei, mi se părea şi relaţia mea mai frumoasă. Mi se mai face dor de ea.

Nu-mi plac, însă, soacrele care, după ce se rupe relaţia, te pupă în ceafa spinării, ridicându-şi odrasla în Aminul Cerurilor, precum că ea/ el a fost a dracului, că odorul ei oricum merită ceva mai bun. Poţi, desigur, să acoperi, în faţa vecinilor, prostia copilului tău, că doar nu dă bine să dai vina pe al tău, că doar tu l-ai educat! Cred că, indiferent de ce s-a întâmplat între copilul tău şi un altul, ca relaţie platonică sau serioasă, matură sau adolescentină, rămâne acolo, în familie, dincolo de scurmuşurile vecinilor. Un ratat rămâne un ratat, în societate, oricât de deştept îl crede maică-sa acasă!