Povestea Ecaterinei [2]

În timp ce Vera umbla ca o nebună, ca să aranjeze cumva lucrurile, să nu se supere stăpâna, Mitea mă cheamă în hambar:
– Cati, să-mi dai cu camătă 10 ruble (bani ruseşti).
– Şi de ce ţi-aş da, prăpăstiosule? îi arunc eu în faţă. Vera e necajită din cauza ta, de muncit nu munceşti. O să te dea stăpâna afară şi tu vrei să îţi dau bani cu camătă? Caraghiosule!
– Ecaterina, dacă nu fac rost de bani până diseară, poţi să îţi iei adio de la mine.

Povestea Ecaterinei [1]

Vreau să mă căsătoresc cu un bărbat în vârstă. Să fie neapărat bogat- să aibă o bibliotecă mare şi o gradină cu flori, iar dacă nu cer prea mult, să aibă şi un leagăn, făcut din lemn de cireş.
-Ecaterina, nemernico, unde eşti, că te strig de amar de vreme…
Cobor repede de pe căpiţa de fân, îmi scot floarea de dupa ureche şi îmi sterg roşul de pe buze, colorat cu măceşe.
– Aici sunt, păcatele mele, dar de ce atâta grabă?