Hugo mi-a plăcut. Ştiu că a trebuit să-l văd fragmentat, aşa că, m-am dus la culcare cu Hugo în gând, ca în copilărie, după ce mi se spunea o poveste interesantă ca apoi, a doua zi, să mă aşez cuminte în faţa ecranului, să ascult povestea mai departe.
Nu ştiu de ce am impresia că toată lumea l-a văzut deja, iar eu apar, după decenii, cu acest post, repetând după alţii, cât de grozav este. Dacă mai există “extratereştri” ca mine, în acest caz, vă asigur că e un must see.
Extremely Loud & Incredibly Close m-a dezamăgit în totalitate; a fost cu mult sub aşteptările mele (în cazul acesta n-am verificat nota de pe IMDB-6.6- una corectă, din punctul meu de vedere). Am avut impresia că filmul se merită văzut la cinematograf, ba chiar în premieră. Nu e un must see. Eu n-aş plăti, ca să-l văd. Luat de pe Torrent, în lipsă de ceva mai bun, la o găleată de popcorn, merge-treacă. Eu nu-l recomand.
The Artist mi-a plăcut cap- coadă, mijloc şi alte procentaje din el. Votat cu 8.4, pe IMDB, eu i-aş da nota 9. Probabil cel mai bun film pe care l-am văzut în 2012. Ideea, personajele, montajul, costumaţia, machiajul. M-am îndrăgostit de farmecul lui Bérénice Bejo şi mi s-a făcut pofta de cinemateca filmului mut. A must see.
Votat cu 7.8 pe IMDB- notă prea mare, după părerea mea. Ce mi-a plăcut mie, a fost ideea în sine, dar m-a deranjat rolul lui Inez, partenera lui Gil- cuplu venit în Paris pentru a celebra logodna.
Când atribui unuia dintre parteneri un rol dificil, tinzi să accepţi restul acţiunilor din film. Nu-mi place când se insistă pe anumite amănunte, de parcă eu, spectatorul, nu înţeleg ideea. Nu-mi plac filmele trase de păr.
Deci, cu excepţia scenelor în care cei doi apăreau împreună, mi-a plăcut restul. Eu am votat cu 5,8- nu e un film pe care l-aş recomanda, neapărat, decât în lipsă de ceva mai bun şi, poate, de dragul lui Owen Wilson.
Cu referire la postul de aici, mi-am amitit de filmul Drive (2011) pe care l-am văzut acu’ ceva timp, dar am uitat să-l recomand şi pe blog. Filmul are o tentă de “ciudăţel”, cu scene destul de violente. Calmul lui Ryan Gosling, în rolul Driver-ului, te face să te simţi ca în filmele de groază- ai impresia că anticipează ceva înfricoşător- poate aşa şi este? Actriţa mea preferată, Carey Mulligan, în rolul lui Irene, îşi joacă rolul perfect, ca de fiecare dată. Cu nota 8.1 pe IMDB, eu zic că se merită să vă pierdeţi vremea cu el. Şi, apropo, Ryan Gosling is HOT!
Dacă e să fiu sinceră-sinceră, aşa, ca în totdeauna, mie nu mi-a plăcut filmul atât de tare, precum îl lăudau unii şi pe Facebook, Twitter sau blog. Poate din cauza laudelor, m-am aşteptat la ceva mai mult, nu ştiu. Da, e amuzant. Da, e ok, dar nu la fel de bun ca alte animaţii, nu la fel de haios, nu la fel de… captivant. Cu nota 6,9 pe IMDB, eu i-aş da 6. Nu e ca şi cum îţi pierzi vremea la el, dar nici că rămâi cu gustul ăla plăcut, ca după un film bun. Decât dacă ai popcorn de calitate.
Eu am văzut The Girl with the Dragon Tattoo (2009) în urmă cu un an- versiunea suedeză. Am fost ieri să vad remake-ul american (2011) şi m-am întors dezamăgită. Dacă vezi primul film şi aceasta ecranizare, ai impresia că au luat din carte doar ideile principale, fără să se mai axeze şi pe detalii.
Da, Daniel Craig a jucat impecabil, dar pentru Rooney Mara, rolul mi s-a părut puţin forţat- eu mare “critic” fiind. Mi s-a părut că, în versiunea din 2009, Michael Nyqvist a jucat mult mai bine rolul lui Mikael Blomkvist, aşa cum şi Noomi Rapace s-a integrat perfect, în visiunea mea, în pielea personajului Lisbeth Salander.
Drept urmare, dacă vreţi să vedeţi The Girl with the Dragon Tattoo, urmăriţi varianta suedeză, din 2009. Mult mai bine pusă la punct, mult mai multe detalii, fără “tras” de păr, fără “artificii”. În ciuda diferenţei dintre notele de pe IMDB, eu aş da mai multe credite directorului suedez Niels Arden Oplev decât celui american, David Fincher.
Nu mă mai las păcălită să ies cu prietenii la film, dacă sunt băieţi. Cu iubiţii mai merge să strâmbi din nas, dar cu prietenii nu prea. Au vrut băieţii Mission Impossible- a trebuit să mă uit şi eu. Nu e chiar un film pentru fete, chiar dacă joacă Tom Cruise- not my favorite, anyway. Dar, not too bad. Mi-a plăcut mult combinaţia de tehnologie avansată şi efecte speciale. Umor nou în replici vechi. Plăcut impresionată de Jeremy Renner. Me gusta.
Trebuie să recunosc, nu mi-a plăcut Johnny English. Mi s-a părut că l-au furat pe Mr. Bean şi l-au pus să joace în alt film, cu acelaşi tipar. Poate din acest motiv n-am vrut să mă uit la Johnny English Reborn. Nu pot să zic că am leşinat de râs, dar mi-a plăcut că şi-au dat silinţa mai tare.
One of the reasons I love him:
Incep sa ma incred in gusturile fratelui meu, artist la origini. Puncture (2011) este un film inspirat din realitate, cu nota 7 pe IMDB, poate tocmai din acest motiv- nu au creat si alte povesti paralele, pe langa subiectul principal- coruptia si monopulul din anumite sectoare publice, cuma ar fi cel de sanatate, iar niste povesti de dragoste nu strica, nu?
Mi-a facut placere sa il revad pe Brett Cullen, pe care eu, personal, il admir foarte mult si, trebuie sa recunosc, am mai adaugat un barbat in lista mea de barbati frumosi, iar aici ma refer la Chris Evans. Enjoy!
Am vrut sa vad filmul inca de la premiera, dar imi era frica ca nu e bun, poate si pentru ca, Emma Stone, nu e tocmai actrita mea preferata. Cu nota 8.1 pe IMDB, eu zic ca se merita. Actritele de culoare joaca impecabil, transmit emotii pana la lacrimi. Si, daca iti place sa scrii, s-ar putea sa te inspire- in viata.
Moment de familie, eu si fratele meu, am inchis telefoanele, am incins punga de popcorn si am savurat unul dintre cele mai bune filme vazute (anul acesta). Nu stiu daca din cauza lui Nicolas Cage, Nicole Kidman sau a frumuselului de Cam Gigandet (care, dupa mine, seamana incredibil de mult cu Beckham).
Joc psihologic, incredere, psihoza, dragoste, tradare, familie unita vs. familie cu probleme, probleme aparente si probleme reale. Merita. Asa zice si frate’miu. Daca nu e bun, el e vinovatul! Sau eu, sau Cam. Pe IMDB are nota 5,3- dar eu cred ca merita un 8.
N-a fost alegerea mea, deşi filmul Twilight mi-a plăcut, dacă stau să mă gândesc, am văzut filme şi mai proaste. Cu Breaking Dawn însă nebunie, s-a umplut sala cu adolescenţi, fete care urlau ca nebunele de fiecare dată când apărea Robert Pattinson în prim plan, de îmi era mie ruşine pentru ele, dar na, dacă se poate ţipa în extaz la Justin Bieber, de ce nu şi la Pattison? Continue reading
În primul rând, m-a captivat rolul lui Justin, altul decât acela de tăntălache, pe care l-a tot jucat în filme precum Bad Teacher sau Friends with Benefits. Mie mi-a plăcut filmul, deşi nu pot spune că este unul bestial, iar o părere masculină ar spune că e chiar slăbuţ. Două tabere: cei săraci, cu timp limitat de viaţă şi cei bogaţi, care pot trăi veşnic, furând, bineînţeles, timp. Mi-a plăcut ideea precum că, dacă bogaţilor le-ar fi mai greu, nu înseamnă că săracilor le va fi mai uşor. Nota 7, de la mine, pe lângă alte filme, bune!
Grapefruits - blog scris cu vitamine 