Un an de Anglia

Azi se face exact UN AN de când am aterizat, pentru prima oară, în Anglia. Spre deosebire de ce vă spuneam atunci, acum este mai cald afară- nu ninge, nu plouă, nu îmi clănţănesc dinţii de frig. Am pornit cu un bagaj făcut aiurea, cu haine nepotrivite sezonului de aici, cu alte idei şi, poate, alte aşteptări. A fost un an extraordinar de greu! şi sunt mândră de mine că m-am descurcat până acum, deşi realizez că o să mai dureze puţin până o să fie totul aşa cum îmi doresc eu.

Mi-am făcut mulţi prieteni, din diferite părţi ale lumii; am schimbat vreo 4 locuinţe şi tot pe atâtea joburi, am întâlnit oameni care m-au dezamăgit şi oameni care m-au ajutat; m-am confruntat cu situaţii deprimante şi am avut momente de maximă bucurie. Am acumulat experienţă de viaţă, mai mult curaj şi încredere de sine. M-am obişnuit cu cerul gri şi accentul britanic. Nu ştiu dacă vreau să rămân aici- pentru totdeauna, dar momentan, nu intenţionez să plec. I love UK, but only for one reason.