Fuck, fuck off, fucking shit…

Scuze. Cam asta auzi în talk show-urile englezeşti- fără niciun beep, fără cenzură şi, dacă stai să te gândeşti, în traducere liberă, nu sunt înjurături tocmai minore. Mă gândeam, cum ar fi să auzim echivalentul acestor înjurături în română, pe la emisiunile româneşti? La ei, nicio reacţie! Absolut british!

Englezii sunt mândri de ei…

Oamenilor, dacă le spui minciuni- nu le place; dacă le spui adevărul- te judecă. Mă doare sufletul când văd, în casele englezilor, perne decorative cu steagul lor- căci lor chiar le place de ei, chiar sunt mândri de ei- nu doar aşa, de ziua naţională sau când câştigă vreo medalie la Jocurile Olimpice, de aur, desigur.

Ei beau ceai englezesc în căni cu steagul lor şi nu ştiu ce sentiment au când cumpără cana, dar sunt convinsă că, dacă ar avea de ales, dintr-o cană cu steag românesc şi una cu steag englezesc, românul nostru ar alege England, că e fashionable. Că pe noi ne doare gura doar când e vorba de ţigani, că nu-s români, dar cât de români suntem noi, ne doare în altă parte.

La fel de convinsă sunt şi de faptul că, dacă am găsi în casa vecinului pernă decorativă cu steagul românesc, am râde ca Bulă la străchini albastre. Nu ştiu dacă, departe fiind, îmi pun problema aceasta, dar de ce nu suntem şi noi ca alte naţii, mândri de noi, dincolo de Băsescu, dincolo de Boc, dincolo de superficialitatea aceasta, tip OTV?