jurnalul lor. Ultima parte.

manIntoarsa in Romania, Andreea se intalneste cu Mica. Desi a incurajat-o sa pastreze sarcina, convinsa ca Alex ar accepta-o indiferent de aceasta situatie, Mica insista asupra avortului si ii cere ajutorul. In urma avortului, Mica a suferit o hemoragie puternica si, pentru ca era prea slabita din cauza perioadei in care a stat in coma, dar si a antrenamentului solicitant de la balet, moare. Mircea afla despre avort si despre faptul ca era copilul lui abia dupa decesul Micai. Alex se reintoarce in Romania dupa 4 luni de spitalizare in Austria, dar nu reuseste sa ajunga la inmormantare.
Andreea ii ramane alaturi, dar numai pentru a-l ajuta cu recuperarea fizica, el inca fiind imobilizat intr-un scaun cu rotile. File din jurnalul lor au fost publicate in monitorul local.
“Ne-am iubit cu fiecare pagina a jurnalului, asta pentru ca exista lucruri care nu se pot scrie.”- a fost ultima fraza scrisa de Mica in jurnal.

Citeste tot Jurnalul lor.

Advertisements

cat de “te iubesc” este?

Pusa in situatia de a reflecta la o replica de genul “daca am face accident si as ramane paralizat…sigur nu ai mai sta cu mine…” ca mai apoi sa vad la stiri: “tanar decedat in urma unui accident rutier, prietena lui, accidentata in stare grava…” mi-am pus intrebarea: cat de mult ar trebui sa iubim persoana de langa noi incat sa-i ramanem alaturi si in cazul unei astfel de tragedii? Cat de mult am suferi daca prietenul/prietena cu care suntem impreuna, maine nu ar mai fi? Conteaza perioada in care ati fost impreuna? Pentru ca eu am vazut cazuri cand, dupa 40 de ani de casatorie, sotia ii intoarce spatele sotului ei, care isi pierde ambele brate intr-un accident de munca. Stiti si situatia lui Alex din jurnalul lor, desi, poate din cauza ca vi se pare un jurnal virtual, judecati oarecum superficial, dar cazul este unul real. Voi o judecati pe Mica ca “i se duc sentimentele pe apa sambetei”, dar ce ati face in locul ei daca prietenul/prietena ar ramane paralizata pe viata? Cat de trainica ar trebui sa fie relatia, cat de sincer a fost spus acel “te iubesc” inainte de un astfel de accident? Cat de “Da” a fost juramantul “La bine si la RAU…”? Suntem tentati sa spunem : nu as putea trai fara tine, ti-as ramane alaturi indiferent de orice…, dar sunt sigura ca la cel mai mic impediment de acest fel, ne-am intoarce spatele, nu am fi pregatiti sa avem o astfel de relatie. Cred ca am gandi mai mult pentru noi, “sunt tanara/tanar, am toata viata inainte…” Daca totusi am ramane, ar fi din pura dragoste sau si din mila si compasiune, poate putin simt de datorie? Eu nu vreau sa-mi imaginez niciuna din situatii, mi-e prea frica…Doamne fereste!

jurnalul lui. Andreea.

br“Maine, Andreea, bruneta frumoasa foc, pleaca in Romania. Perioada de practica la spitalul din Austria s-a sfarsit, iar eu regret nespus. Au fost zile in care ma prefaceam ca dorm numai sa stiu ca sta cu mine in salon, ma tinea de mana si respira greu cand se apropia sa ma sarute pe frunte. I-am povestit tot despre Mica si i-am spus si de sarcina ei. Mi-a promis ca la intoarcere in Romania o sa o contacteze ca sa o ajute intr-un fel. Cred ca a facut referire la un avort, mi-a fost frica sa intreb, pentru ca nu stiu ce as putea sa spun.  Recuperarea mea nu da nici un rezultat, dar eu sunt optimist. Ma bucur ca tata s-a integrat si a reusit sa isi gaseasca un servici. Mica mi-a zguduit sufletul si inca nu-mi dau seama daca intr-un sens negativ sau pozitiv. Nu stiu de ce ma incapatanez sa raman alaturi de ea si nu stiu daca n-o parasesc acum pentru ca ii este greu sau pentru ca o iubesc. Nu sunt idiot si stiu ca copiii nu sunt adusi de barza, eu i-am respectat mereu decizia cand a zis ca inca nu e pregatita, dar se pare ca momentele mele de criza din timpul comei au excitat-o teribil. Dar nu mai vreau sa judec fara sa stiu toate detaliile si, poate, intr-adevar, timpul le vindeca pe toate…”
Citeste tot jurnalul lor.

jurnalul ei. Alex.

on_the_phone_” Azi am avut curajul sa-l sun pe Alex. Aflasem de la mama ca a iesit din coma, dar ca e mobilizat la pat. Am plans ambii la telefon cateva minute, nu ne-am vorbit, am reusit doar sa ne spunem “buna”. A revenit el dupa cateva clipe si am inceput sa ne cerem iertare unul altuia, sa ne spunem “te iubesc” si “mi-e dor de tine”. In momentul acela am simtit ca ii datorez toata lumea mea si i-am spus “sunt insarcinata”. Mi-a inchis telefonul, in cazul lui nu exista speranta “e al meu?”, pentru ca n-am facut dragoste niciodata cu el, ii spuneam pe atunci ca sunt fata cuminte. Mi-a trimis mesaj dupa cateva ore si mi-a spus: daca tu vrei sa imparti ce ai cu mine, ceea ce e al tau, e si al meu. Cu Mircea nu am reusit sa discut, dar cred ca vreau sa renunt la acest copil. Nu mi-l doresc, nu acum!”
Citeste tot jurnalul lor.

jurnalul ei. test.

img_1074“Desi aveam aceasta teama de cateva zile, azi mi-am luat inima in dintit si am mers la farmacie. Am luat mai multe teste si…sunt insarcinata, fara nici o indoiala. Stiu ca am fost luati de val atunci, dar nu stiu unde mi-a fost capul sa am incredere in Mircea. Simt ca mi se prabuseste lumea de sub picioare. Am incercat sa-i zic lui Mircea, dar el tot ce aude e BALET si nu am avut curajul sa-i spun pana la capat. Parintilor mei nu le pot spune asta prin telefon, ar fi prea socant pentru ei. Nu ma simt in stare sa ma mai antrenez. Abia astept sa mergem acasa. Mi-e dor de Alex…”

Citeste tot jurnalul lor.

jurnalul lui. Bruneta.

nurse“Cand m-am trezit, am vazut-o stand langa patul meu, tinandu-ma de mana cu mana ei dreapta si citind din jurnal, dand pagina incet cu varful degetelor mainii stangi, oarecum incomod, ca un hot de comori. Din ochi ii curgeau lacrimi, dar coltul gurii trada un zambet dulce. Imbracata intr-un halat alb, cu parul brunet, prins in coc, o suvita ii cade pe dupa urechi. Ochi albastri, senini, gene negre clipind des. M-am uitat la ea pret de cateva clipe, dar ea nu si-a ridicat ochii de pe paginile jurnalului. S-a obisnuit probabil, stiind ca eu dorm mereu, de cateva zile. Si-a muscat putin buza, iar asta a facut sa-mi tresara mana. Speriata a sarit de pe scaun si, naucita de cele intamplate, a bagat jurnalul meu in buzunarul halatului. A iesit repede din salon si a chemat medicul de garda. Vestile medicului nu au fost tocmai incatatoare, sunt paralizat de la mijloc in jos si, desi stiu ca am acea parte a corpului si am senzatia ca imi misc picoarele…eu nu simt nimic. Dupa ce a plecat medicul, bruneta mi-a adus jurnalul si mi l-a pus pe pat. N-am mai vazut o austriaca bruneta cu ochi albastri si atat de frumoasa. Cand a iesit din salon mi-a zis: “Mica e o norocoasa”. Putin socat de cuvintele in romana mi-am dat seama cat de tampit pot fi…cum putea o austriaca sa citeasca un jurnal scris in romana…deci…e romanca, dar ce cauta in Austria? De ce aici? Care e povestea ei? Da, Mica e o norocoasa. Tata mi-a povestit deja de concursul din Moscova, sunt foarte fericit pentru ea…A fost in coma….simt ca au trecut zeci de ani pe langa mine…”
Citeste tot jurnalul lor.

jurnalul ei. concursul.

baletA fost minunaaaaaaaaaaaaaaat, am luat locul 1 la perechi. Toata echipa e foarte multumita, eu nu am cuvinte, Mircea e si el foarte fericit. Urmeaza un turneu luuuuung si sunt foarte incantata. Mama si tata sunt si ei foarte fericiti. De Alex nu stiu nimic, mi-a zis Vera ca nu da nici un semn ca si-ar reveni, a suferit o trauma la cap, iar coloana… In timpul dansului m-am gandit doar la el si fiecare pas l-am facut cu gandul la el. Cu Mircea nu s-a mai intamplat nimic, evitam oarecum subiectul…Ne-am dat seama amandoi ca am fost luati de val, am fost amandoi stresati si tensionati…
Tot ce conteaza acum e sa-si revina Alex si sa fie bine in turneeee, yaaapeeey!”

Citeste tot jurnalul lor.