Crăciun fericit

Ca în fiecare an, cam de 10 ani, îmi dau şansa unui Crăciun mai bun, cel sărbătorit pe stil vechi. Fiind elevă/studentă în România, nu prea mai apucam vacanţele până pe 7 ianuarie, drept urmare, nici sărbătorile, aşa cum se fac în Moldova- conform calendarului vechi.

Aici, fiind şi mai departe, prinsă în alergătura vieţii, nici sărbătorile nu mai au gust, nici sfinţii nu mai ştiu când se sărbătoresc. Te bucuri de fiecare zi, cu sau fără cadouri, cu sau fără surprize, cu sau fără o vorbă bună, cu sau fără bucate de ale noastre.

Anul acesta am preferat ca, în loc de brad şi decoraţiuni, să cumpăr un brăduţ în miniatură, de la un centru de caritate, împreună cu 2 inimioare, lucrate manual- pentru strângere de fonduri, donate copiilor bolnavi de cancer.

… şi uite aşa ţi se mai bucură zilele. Crăciun fericit, celor care sărbătoresc. Gânduri bune şi celor care nu. Eu nu-l mai aştept pe moşu’, nu că n-aş crede!, dar cred că aţi fost prea cuminţi, cu toţii, anul acesta şi n-a mai rămas nimic pentru noi, ăştia din urmă.

De Ignat.

Nu ştiu cine e autorul, dar am furat textul de pe Facebook, de la domnul C. Timotei. M-a făcut să răd, amintindu-mi de porcii pârliţi, opăriţi şi fierţi, din anii copilăriei mele când, tata- nevoie mare, ne chema pe toţi grămadă, să călărim porcul, să fie mai uşor la ras. Când îmi dădea bucată de ureche, înmuiată în sare, iar eu strâmbam din nas, sensibiloasă fiind. La şoric, însă, nu ziceam nu, nici la pifteluţele rumenite auriu, cu miros de usturoi. Eh!

“De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare ! și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat. Continue reading