Ca în fiecare an, cam de 10 ani, îmi dau şansa unui Crăciun mai bun, cel sărbătorit pe stil vechi. Fiind elevă/studentă în România, nu prea mai apucam vacanţele până pe 7 ianuarie, drept urmare, nici sărbătorile, aşa cum se fac în Moldova- conform calendarului vechi.
Aici, fiind şi mai departe, prinsă în alergătura vieţii, nici sărbătorile nu mai au gust, nici sfinţii nu mai ştiu când se sărbătoresc. Te bucuri de fiecare zi, cu sau fără cadouri, cu sau fără surprize, cu sau fără o vorbă bună, cu sau fără bucate de ale noastre.
Anul acesta am preferat ca, în loc de brad şi decoraţiuni, să cumpăr un brăduţ în miniatură, de la un centru de caritate, împreună cu 2 inimioare, lucrate manual- pentru strângere de fonduri, donate copiilor bolnavi de cancer.
… şi uite aşa ţi se mai bucură zilele. Crăciun fericit, celor care sărbătoresc. Gânduri bune şi celor care nu. Eu nu-l mai aştept pe moşu’, nu că n-aş crede!, dar cred că aţi fost prea cuminţi, cu toţii, anul acesta şi n-a mai rămas nimic pentru noi, ăştia din urmă.