Bună,
Fac parte deja din categoria aceea de femei care spun “am aproape 30 de ani”, pentru că 27, 28, 29 e tot aia, chiar dacă eu ma simt ca de… eu ma simt bine cu mine. Din toate punctele de vedere.
N-am mai scris de ceva vreme pe blog pentru că, în timp, am văzut că blogosfera nu mai este ce era. Lumea nu mai scrie de plăcere, nu mai scrie frumos, nu mai scrie artistic – acum, mai nou, aproape toţi bloggerii sunt formatori de opinie. Jurnalişti fără salariu. Continue reading
Timpul… Timpul are altă noţiune pentru mine acum. Se împarte în momente, în evenimente, în clipe, în realizări, în bucurii, în eşecuri.
Un an de când am jucat ca nebunii la nunta noastră din Moldova, organizată prin telefon, de la Londra. O nuntă frumoasă, veselă, poate nu aşa cum mi-am imaginat când eram eu mică, dar exact aşa cum trebuie pentru nişte oameni maturi, cu alte priorităţi, cu alt fel de vise. Vise reale.
Mi-a plăcut la nunta noastră că oamenii au dansat mai mult ca orice, chiar şi mai mult decât s-a stat la masă. Dacă vreţi cu adevărat o petrecere veselă, vă recomandăm cu tot dragul pe Ion Paladi şi Lăutarii. Renunţati la rochie de mii de euro, renunţaţi la decor de alte mii, renunţaţi la orice altceva, dar investiţi în muzica de la petrecere.
Un an. Cât face defapt un an din toată viaţa? Da, pentru noi timpul are altă noţiune. În urmă cu 2 săptămâni pierdusem verigheta. Am avut senzaţia ca mi s-a amputat degetul inelar. Deja îmi imaginam predicţiile babelor, precum că mi s-a terminat căsnicia şi numai nenorocul are să se ţină de mine şi familia mea. Aş fi fost în stare să merg toate drumurile şi să-mi amintesc toate mişcările din ziua aceea, numai-numai să-l găsesc. L-am găsit. L-am găsit şi-am înţeles că nu inelul îţi garantează fericirea…
Atunci când îl întâlneşti pe cel ce urmează să-ţi fie soţ, ai impresia că niciodată n-ai să iubeşti mai mult decât ca în momentul acela când ai înţeles că el este al tău şi pentru tine. Surpriza cea mai frumoasă e atunci când vezi defapt că iubirea nu are apogeu, că iubirea nu se măsoară în “până îmi dă inelul” şi de acolo stagnăm şi iubim aşa cum ne-a prins vremea.
Cred că un ingredient important e să-ţi fie dor. Să-ţi fie dor chiar dacă îl vezi zilnic şi îi cunoşti deja toată garderoba, toate parfumurile şi ştii exact câte perechi de ciorapi şi pantofi are. Să-ţi fie dor tocmai când nu mai are cu ce să te surprindă şi să-l iubeşti necondiţionat de câte buchete de flori îţi aduce. Cred că e un pic trist să te simţi mai fericită şi mai iubită în căsnicie doar atunci când primeşti flori.
Un pic mai important ca să-ţi fie dor e să ai încredere. Dacă ai încredere, dorul acesta e frumos, e plăcut, e fluturi la stomac. Dacă nu ai încredere, dorul acesta se transformă în “unde ai fost”, “de ce ai întârziat”, “când vii mai repede.” Rugină care mănâncă până şi verigheta de aur.
Of, dar ce ştiu eu? Abia a trecut un an din toată viaţa.
Şi totuşi, când eşti fericită, “toată viaţa” ţi se pare atât de puţin!
La mulţi ani, scumpule.
Cu trei luni în urmă am devenit părinţi. Cu trei luni în urmă ne priveam pentru prima dată copilul şi ne îmbrăţişam fericiţi că totul e bine.
De trei luni am un gând constant, iar inima îmi bate în 2 trupuri.
Noi astăzi facem 3 luni de viaţă în trei.
Încă adorm noaptea gândindu-mă cât de frumoase sunt planurile lui Dumnezeu şi încă nu am găsit rugăciunea perfectă pentru a mulţumi.
Vitamina noastră mică are azi 3 luni.
Eu nu eram mare iubitoare de muzică populară până m-am măritat. Octavian însă îmi mai cântă câte un “Fa Marie, cu bariz…” şi toate’s mai frumoase acolo unde e armonie şi puţină tradiţie. Drept urmare, duminică ne găsiţi acolo, împreună cu Kevinuţ. Până prinde el gust de Beyonce şi Rihanna, îi mai servim şi muzică de acasă!
Eu merg mai mult pentru Orchestra Lăutarii, împreună cu maestrul Nicolae Botgros şi Ion Paladi, care ne-a făcut nunta o adevărată petrecere, cu veselie de nu-mi mai venea să trecem la tradionalul “dezbrăcat al miresei”. Desigur, alături de ei, alţi îndrăgiţi interpreţi atât din România, cât şi Republica Moldova – SOFIA VICOVEANCA, MARCEL PAVEL, CONSTANTIN ENCEANU, LIDIA BEJENARU, NICOLAE GLIB, MARIANA IONESCU-CAPITANESCU, IOANA CAPRARU, NICUSOR IORDAN, CRISTIAN POMOHACI, NICOLAE CIUBOTARU, CRISTI BOTGROS,
Prezinta- IULIANA TUDOR.
Bilete se vând online AICI. Preţul biletelor, în funcţie de locurile alese variază între £19.99 şi £69.99. Spuneţi şi la prieteni, să ne veselim împreună.
(până mănâncă Kevin nasul la noua lui jucărie, o să vă scriu câteva din experienţele mele de mămică – din astea din care am învăţat. Noi de la el şi el de la noi.)
1. Pătucul – deşi am avea tendinţa să îl poziţionăm cu căpuşorul la baza patului, e indicat să îl poziţionăm cu picioarele. Ei, fiind mici şi obişnuiţi cu spaţiul mic şi îngust din burtică, au nevoie să-şi simtă limitele. Atunci când lovesc cu picioruşele în gol, se sperie. Dacă îi poziţionăm cu picioarele la bază, ei ating marginea patului şi se simt în siguranţă.
Noi abia la 8 săptămâni l-am obişnuit să doarmă înfăşat (bebe făcut sărmăluţă, cu ajutorul unei pânze de bumbac). Adevărul e că acum doarme mai mult şi mai liniştit, altfel tresare prin somn şi se sperie de mânuţe. Deşi n-am avut probleme cu el, să nu doarmă noaptea, încă de la început, am observat că se trezea, nu pentru că vroia lapte, ci pentru că se speria prin somn (ca atunci când visezi că te duci în gol şi te trezeşti trăsărind). A plâns prima zi, dar acum, când îi este somn şi încep să-l înfăş, se linişteşte imediat şi închide ochişorii.
2. Jucării – îmi pare rău că Continue reading
A doua zi după ce am născut am venit acasă cu bebele. L-am pus în pătuc şi aşteptam să plângă. Era mic-mic. Nu mai pusesem un pampers în viaţa mea. Nu mai îmbrăcasem un bebeluş. Nu am fost niciodată responsabilă pentru cineva, în adevăratul sens al cuvântului.
Cum să-l ţii? Ce să-i faci când plânge? Are îndeajuns lapte? Cum să-mi dau seama dacă se satură? Culoarea la căcuţa e normal să fie aşa sau trebuie să sun la urgenţă? I-a căzut buricul la 10 zile. În ziua a 9-a mi-am dat seama că are să cadă şi sincer vă spun, îmi era frică să îi schimb haina, pentru că aveam impresia că o să-i iasă toate intestinele afară, împreună cu stomac, dacă are să-i cadă buricul. Slava Domnului că lucrurile nu se întâmplă după cum poate mintea noastră să le imagineze.
A plâns şi a fost cuminte. Au fost zile când plângeam cu el în braţe şi aveam impresia că nu sunt bună de nimic, dar au fost şi zile când a dormit mai mult decât un om matur obosit. Prima lună. Prima lună a trecut uşor. Am evitat anumite mâncăruri, ca să nu-i dau lui dureri de burtică. Am învăţat să-l îmbrac mai repede în fiecare zi, trecând peste frica aceea că poate îî rup o mână sau îi sucesc gâtişorul.
O altă schimbare majoră eşti tu. N-o să te mai simţi niciodată ca înainte de naştere, iar asta nu ţine de kilogramele în plus, nu ţine de trauma sau durerile din timpul naşterii. E ceva în tine ce se schimbă şi-o să rămână schimbat, îndiferent dacă revii la greutatea ta normală, dacă îţi trec durerile sau dacă te obişnuieşti cu ideea că ai un copil.
Eu îmi doream un copil încă de pe la 25 de ani. Cu adevărat. De la a vrea copii şi/sau a iubi copiii, până la a avea unul e o diferenţă majoră. Acum, când îl am pe al meu, conştientizez că eu niciodată nu aş mai putea dărui aceeaşi privire unui copil străin, oricât de drăgălaş nu ar fi. Niciodată n-o să simt greutatea şi mirosul altui copil aşa cum niciodată n-o să fiu la fel de sigură pe mine cu copilul altcuiva în braţe.
[va urma…]
Când eşti soţie de moldovean, ai impresia că singura metodă de a ajunge la sufletul lui, e să-i pui bucate gustoase pe masă.
Bine, dacă eşti moldoveancă, la rândul tău, chiar dacă ai fi măritată cu american, tot impresia asta ai avea-o.
Nu e mare reţetă, dar ca mamă full time, cred că se poate de aplaudat şi cu ropote. (Mulţumesc, mulţumesc!)
Ingrediente:
3 vinete mari
3 ouă
brânză Philadelphia
pătrunjel verde
sare, piper
făină de grâu
Preparare
Se taie vinetele altfel decât obicei. De-a lungul, să pară mai slăbuţe. Se presară cu puţină sare şi se lasă până se scurge amăreala din ele. Între timp se bat ouăle cu sare şi piper, după gust. Se recomandă să fiţi puţin nervoşi, deoarece ouăle se bat mai uşor şi mai pufoase. Se tăvălesc feliile de vinete prin ou, apoi prin făină (sau vice versa, iarăşi depinde de nervi) şi se prăjesc la foc mic.
Cât sunt călduţe, se ung cu brânză Philadelphia, iar deasupra se presoară pătrunjel tăiat mărunt. Se rulează şi se înfulecă, just to make sure că sunt gustoase.
Repetaţi procesul ca să aveţi ce pune pe masă soţului.
Cred că o să aibă ochii verzi ca tati. Mai cred că a început să distingă figurile, pentru că e încântat când ne zâmbim unul altuia.
Abia aştept să poată şi el vedea clar totul în jur, să se joace cu jucăriile… să-i fie interesant. E atât de magnific să observi cum se dezvoltă instinctul uman, cum ştie să facă anumite lucruri, cum reacţionează la unele situaţii (de exemplu când sughiţă sau strănută), cum îşi exprimă nevoile prin plâns (încă nu pot distinge care e de foame, care e de somn şi care e de durere).
Încă învăţăm unul de la altul.
Poftim! Kevinuţ e cea mai frumoasă zi din toată zilele mele. Ca orice mămică sunt foarte mândră de el, încă de pe vremea când era în burtică – un copil foarte activ şi cuminte. Chiar dacă atât eu şi Octavian avem gropiţe în obraji, m-am rugat să-l înzestreze şi pe el Dumnezeu, ca să cucerească lumea cu un zâmbet cald şi o inimă mare.
El e dovada mea că minunile există…
Cea mai frumoasă zi. Cea mai frumoasă zi se întâmplă zilnic, când eşti alături de omul potrivit. Una din aceste zile a fost când am înţeles că el o să fie soţul meu, înainte ca el să-mi pună inelul pe deget- pentru că asta e cel mai important într-o relaţie. Se poate să stai lângă persoana greşită şi să nu-ţi dai seama, dar se poate să şi renunţi la persoana potrivită şi să nu realizezi. Despre asta, altă dată. Acum sper să vă placă teaser-ul de mai jos – nunta noastră în 4 minute. Eu am emoţii de fiecare dată când îl privesc. Sper să vă răpească şi vouă un zâmbet.
ta-daaa-taaaaaaaa – Grapefruits bride!
Aş vrea să mă apuce şi pe mine o criză din asta feminină, care să mă facă să-mi arunc hainele pe care nu le mai port, pantofii cu tocul tocit şi lucrurile pe care nu le-am folosit de când am zis ultima oară că poate o să le folosesc…
În prima lună de viaţă a copilului tău realizezi că cea mai mare bucurie pentru el e atunci când scoate gazele, iar tu, ca părinte, trebuie să te resemnezi cu asta.
Babele întreabă când te măriţi. Apoi când faci un copil. Apoi pe al doilea… Întrebările astea nu se sfârşesc niciodată. Cât am fost însărcinată, însă, am observat că nu doar babele pun întrebări nepotrivite. În cazul în care nu eşti rudă de gradul I cu însărcinata, te sfătuiesc să nu pui următoarele întrebări:
1. N-ai născut încă?
Cum poţi să răspunzi la întrebarea aceasta? “- N-am născut încă. Las pe weekend, că în timpul săptămânii n-am timp.”
2. Când naşti?
Chiar dacă ţi se dă un termen, doar 10% din femei nasc când li se programează conform radiografiilor şi calendarului. Plus la asta, trebuie să înţelegi că o femeie însărcinată încearcă să fie cât mai rezervată cu astfel de pronosticuri. Chiar dacă este însărcinată, chiar dacă a trecut de perioada de pericol, până nu-ţi vezi copilul, naşterea în sine este ca un cadou care ţi s-a promis, dar pe care încă nu l-ai primit şi, atunci, nu ai cum să te lauzi.
3. Te-ai îngrăşat? (!)
Eu am avut norocul să nu mă îngraş în timpul sarcinii, decât puţin în ultimele 2-3 luni, când copilul a luat deja în greutate, s-a mărit volumul lichidului amniotic… În general e bine să nu te miri de o gravidă în prezenţa ei, nici dacă s-a îngrăşat, nici dacă a slăbit… Ea are atâtea alte gânduri, griji, emoţii, încât aceste preocupări ale tale, mai mult din curiozitate, sunt extrem de enervante.
4. Aha! Dacă ai născut în luna X, înseamnă că ai făcut nebunii în luna Y (plus un rânjet prostesc, în timpul discuţiei)
Da, mai sunt oameni din aceştia care au calculat în ce lună au fost concepuţi sau în ce lună au făcut vecinii sex, după ce a născut vecina.
5. Cum o să-l numiţi pe băieţel?
După ce le răspunzi, te întreabă de ce nu-l numeşti altfel. Eventual un nume pe care şi-l doresc ei sau un nume de fost iubit. Habar nu am. Fă, domnule, un copil şi numeşte-l după pofta inimii. M-a întrebat cineva pe Facebook, de ce nu i-am pus nume de sfânt, dacă s-a născut de Buna Vestire.
Voi, mămicilor din blogosferă, cu ce alte întrebări stupide v-aţi confruntat?
…doarme şi zâmbeşte. Copilul meu. Copilul nostru. Mă uit la el şi nu-mi vine să cred că e al nostru. Că ne ţine de mână, că plânge, că doarme, ca mănâncă.
Kevin s-a născut pe 7 aprilie, la 2.20 dimineaţa, la Queen’s Hospital din Londra. În timpul contracţiilor îi scăzuse pulsul brusc. A fost cel mai groaznic moment din viaţa mea. Medicul mi-a spus atunci “- Asta fac toţi copiii. Ne îngrijorează. Ne dau emoţii. Ne fură liniştea, somnul…”
Să fii însărcinată e un sentiment extraordinar, dar şi înfricoşător în acelaşi timp. Ţi-e frică de avorturile spontane din primele 2-3 luni, emoţiile de la prima radiografie, fericirea de la a doua, când ţi se spune dacă e băiat sau fată. Apoi speri, în fiecare zi, că se dezvoltă cum trebuie, că nu are probleme şi vă spun, ca mamă, te rogi să aibă toate degetele, să aibă 2 urechi, să nu aibă anomalii, să fie sănătos, să fie frumos, să…tot ce-i mai bun pe lume.
În prima noapte n-am dormit deloc. L-am privit cum doarme, l-am ascultat cum respiră. Eram aproape sigură că n-o să mai dorm niciodată. De teamă, de fericire, de curiozitate… din responsabilitate.
Seamănă cu tatăl lui. E ca şi cum mi s-a dublat iubirea, în noţiune astronomică. De fiecare dată când îl privesc mă întreb cum de oamenii încă se mai întreabă dacă există minuni. Un pui de om.
Noi toţi am fost cândva pui de oameni şi poate ni se pare absolut normal să putem merge, să putem vorbi, să putem zâmbi, dar în ochii părinţilor noştri suntem minuni. Minuni. Iubiri dublate şi o grijă constantă.
Ah, câte am înţeles acum! Câte am înţeles acum…
Atunci cand iti propui sa iti cumperi o imprimanta, o sa gasesti pe site-urile de specializare numai “sfaturi” bune sa cumperi de la ei, promitand preturi mici pentru servicii calitative. Intr-adevar, preturile la imprimante a scazut considerabil, in ultimii ani, dar achizionarea uneia nu este chiar la indemana si buzunarul oricui, in special la imprimantele lazer.
Uneori ne dorim ce e mai bun si mai actualizat, chiar daca nu avem nevoie de astfel de servicii. De exemplu, te-ai gandit care sunt avantajele si dezavantajele cumpararii unei imprimante laser? De ce o imprimanta cu lazer si nu una cu jet de cernela? Cat de ieftin este, pana la urma, si care sunt costurile reale dupa achizitionarea unei imprimante lazer?
PRO:
– Repede si productiv: imprimantele cu lazer au capacitatea sa imprime o pagina deodata, ceea ce e foarte avantajos pentru companii sau firmele specializate in xerografie;
– Aceeasi calitate a printarii pe hartie normala, la o viteza avansata. Trebuie sa tineti cont, insa, de faptul ca imprimantele cu lazer tiparesc ALB-NEGRU. Trebuie, prin urmare, sa anticipati serviciile pentru care va achizionati o imprimanta cu lazer si, daca folositi mult COLOR, sa va cumparati una speciala.
– Fara zgomot! Intr-adevar, unul din motivele pentru care ti-ai dori un upgrade, este si acest avantaj. Atunci cand folosim imprimanta acasa, zgomotul poate fi greu sesizabil, datorita cantitatii, dar atunci cand ne referim la o firma, situatia se schimba dramatic, daca imprimanta este folosita constant, de mai multi angajati.
CONTRA:
– Costul achizitionarii: cum spuneam si mai sus, chiar daca preturile au scazut considerabil in ultimii ani, nu oricine isi poate permite una, doar de dragul moftului.
– Prea mari: atat in inaltime, cat si ca suprafata. Inainte de a cumpara una, asigurati-va ca aveti destul spatiu pe birou.
– Hartie necompatibila: imprimantele cu lazer nu sunt indicate daca folositi alte tipuri de hartie decat cea standart, de exemplu daca tipariti pe hartie mai groasa, mata sau pentru fotografii. Din nou, trebuie sa va stabiliti cu exactitate scopurile pentru care va doriti o astfel de imprimanta.
– Sunt costisitoare: Cartusele de toner va pot costa mai mult decat pretul iniatil al imprimantei! Va puteti incanta, atunci cand cumparati o imprimanta lazer cu cartus de toner, dar trebuie sa luati in considerare ca este un cartus de “start”, care nu are aceeasi capacitate ca a unui cartus normal. O sa ramaneti surprinsi cand, la achizionarea unuia, o platiti cam aceeasi suma care v-a costat initial, toata imprimanta. Plus la asta, daca se intampla ceva, din punct de vedere tehnic, si nu aveti o asigurare, reparatia, la un sediu specializat, iarasi, nu este un serviciu ieftin.
Sper sa fi gasit aceste informatii ca fiind folositoare, daca aveti si alte intrebari, vitaminizez cu placere!
Grapefruits - blog scris cu vitamine 