“There is no trouble so great or grave that cannot be much diminished by a nice cup of tea.”
Bernard-Paul Heroux
Englezii îşi iubesc ceaiul lor negru, cu lapte. Eu nu mă dau în vânt după el, dar îmi plac, în general, sortimentele de ceaiuri şi, din câte am încercat până acum, am rămas plăcut impresionată de ceaiul chinezesc, de jasmine, şi de ceaiul indian, incredibil de aromat. Îmi place şi ceaiul românesc, în special cel de romaniţe şi tei.
Ce face, totuşi, un ceai să fie special şi, mai ales, ce îl face să fie sănătos şi revigorant pentru organismul nostru? Conform specialiştilor, greşim, în primul rând, la preparea lui, indiferent că folosim ceai vărsat sau ceai la plic. Avem impresia că suntem specialişti şi că nu e mare chinezerie, să faci un ceai, nu?
Media timpului alocat preparării ceaiului, durează până la 40 de secunde. Doar atâta răbdare, sau timp, avem. Nu lăsam plicul cât ar trebui- de la 3 la 5 minute. Care e diferenţa? O proporţie de 80% de antioxidanţii din ceai se pierd, dacă scoatem plicul în mai puţin de 3 minute. Procentajul acesta e enorm!
Poate şi voi, ca şi mine, aveţi aceeaşi problemă: eu scot plicul mai repede de 3 minute pentru că, dacă îl las prea mult, am impresia că ceaiul are un gust puţin amărui- în special ceaiul negru sau verde. Pe de altă parte, n-aş vrea să pierd 80% din proprietăţile lui, aşa că- de acum, pun un plic, la o cantitate mai mare de apă.