Scrisorile voastre

Declar: iubesc să fiu bloggeriţă, iubesc să fiu Grapefruits. Sunt recunoscătoare pentru toate mesajele de pe Facebook şi Mail în care voi, cei care mă citiţi, hotărâţi să scrieţi gânduri frumoase.

Azi am primit ditami plicul. Stăteam nedumerită, cine să-mi trimită mie scrisoare poştală? Dar cine să-mi trimită mie plic cu bunătăţuri tocmai aici, în Anglia? Fetita Junglei 13, îţi mulţumesc din tot sufletul- idee nu ai ce bucurie mi-ai făcut- primul meu cadou de Paşte. Numai să mă fi văzut ce ţopăiam prin casă, strigând eiiii-eiiii!!!

Maimuţoaia cu păr verde o să stea pe raftul din din colţul care mă inspiră, ca să îmi amintească mereu de tine. Răţuşca-lumânare nu ştiu dacă o să mă îndur cândva să o aprind, dar îmi luminează deja faţa. Nu am mai primit altă scrisoare de la tine, aş fi anunţat, aşa cum am promis că o să fac şi regret că s-a pierdut undeva pe drum 😦

Am găsit-o dimineaţa, în uşă. Un plic gros, cu timbre româneşti. Te întrebi, ce poate să îţi scrie un străin când se aşează în faţa unor coli A4, irosindu-şi timpul scriindu-i altui străin?Ţi-e aşa de dragă, ştiind că s-a gândit cum să înceapă, că poate s-a enervat când a făcut o mâzgâlitură.

Atâtea gânduri, încât vrei să o citeşti de câteva ori ca să sorbi toată emoţia din ea. Mi-a plăcut pentru că au fost 4 pagini, 4 pagini scrise de un om obosit, venit de la muncă, scrise cu peniţa. Cu peniţa!!! Am râs. Am stat în picioare, năucă de fericire şi am râs, citind printre rânduri bucuria celui care mi-a scris. Îţi mulţumesc, Ana-Maria! Din tot sufletul îţi spun, mi-ai făcut ziua de neuitat!

Promit să le pun pe toate în cutia mea de zestre. Astfel de momente cu siguranţă îţi fac bătrâneţele mai dulci. O să răspund cât de repede pot, ca să ştii cum m-am simţit.