Tu laşi bacşiş?

bacșíș (bacșíșuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită; (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit). 

Din experienţa mea de chelneriţă focoasă, cu zâmbet de milioane, trebuie să recunosc- un bacşiş de 5, 10, 20+ lire, îţi face ziua mai frumoasă şi portofelul mai de pus la dietă. Eu n-am zâmbit, totuşi, pentru bani- nici că m-am purtat mai frumos, cu un client, doar ca să-l conving să mă plătească peste ce putea patronul. Nu, nici nu m-am purtat mai urât cu cei care nu lăsau bacşiş, deşi erau clienţi fideli, de ştiam la ce oră exact să scuip în mâncare, doar-doar să mă răzbun.

– No smile, no tips!, obişnuia să zică un client.
– No money, no smile!, îi răspundeam, în glumă.

Să lucrezi cu oamenii e un lucru extraordinar, indiferent dacă o faci în calitate de medic, şofer, consultant, chelner, profesor sau psiholog. Să-ţi placă să lucrezi cu oamenii, chiar şi în zilele când te simţi neom sau ei, oamenii, se comportă ca nişte animale. Chiar şi atunci. Ei bine, din experienţa mea, de chelneriţă, am învăţat că nu trebuie doar să zâmbeşti, ca să primeşti, ci trebuie să-i faci să zâmbească, ca să dăruiască.

Eu chiar întrebam oamenii ce mai fac, cum o mai duc, dacă le-a murit şeful, să-mi zică şi mie cum, glume din astea, pe care le savuram noi, chelneriţele. Nu m-am făcut niciodată că plouă, când se întreceau unii cu glumele, nici că mi-am ridicat fusta mai sus, ca să am mersul mai sexy; nu, nici nu m-am aplecat cât permite decolteul. Am ridicat mereu sprângeana dreaptă, în semn de protest, la glumiţele expirate, ca bananele negre. Şi i-am zis şefului, din prima că, dacă clientul nu respectă, eu nu-l respect. Nici nu-l servesc.

Nu, nu m-am plâns niciodată când ridicam nota, iar acolo nu găseam bani în plus. Indiferent dacă se întâmpla la sume de peste 500 de lire sau la sume de doar o liră. Nu cred şi nu aprob acest comportament, indiferent dacă eşti medic, frizer, cizmar sau văcar. Nu sunt ipocrită, bineînţeles că, un ban în plus, e mereu binevenit, dar nu ca şi obligaţie. Dacă e forţat, mă simt de parcă mi-aş fi vândut zâmbetul, ca după aceea să declar că am fost violată.

Simţeam când bacşişul e lăsat din obligaţie şi când era dat aşa, ca de la zâmbet la zâmbet. Cu primii plăteam la chirie, cu restul… cumpăram de-ale sufletelui. Post inspirat din aroganţa unui bancher. Bogăţia nu vine întotdeauna din portofel, aşa cum nici modestia dintro inimă mărinimoasă. Mie, în general, nu-mi plac săracii care se plâng, pentru că bogaţii nu le dau, degeaba.

Tu şi Fecioara Maria

Hai să tragem mâţa de coadă, să vedem cât de blândă e. Există, desigur, o diferenţă între cât de frumos scrii şi cât de frumos eşti, ca om. Eu nu-s un om rău, dar asta nu înseamnă că nu întorc uneori obrazul, şi nu de pioşenie, ci de ruşine. Nu înseamnă că nu mi-e frică, uneori, că mă trăsneşte Dumnezeu şi conştientizez când greşesc şi de câte ori. Mai ales când greşesc de voie bună.

Simt nevoia, de la o vreme, să fiu rea, indiferentă, profitoare. Să te şi înjur, dacă eşti nesimţit, prost şi needucat. Nu sunt vreo icoană; nici făcătoare de minuni, nici pictată de vreun student la Arte. Dacă mi se pune piedică în viaţă, ştiu că e din cauza că mi-am legat singură picioarele, anterior. Am greşit multor persoane. Din prostie, din naivitate, ba chiar şi din bunătate, când am vrut să îndrept lucrurile şi le-am pocit mai tare.

Am greşit unei colege de la Universitate, care n-o să mă ierte, probabil, niciodată. Am recunoscut greşeala, deşi uitasem, sub masca bunătăţii, gestul pe care l-am făcut. Am judecat omul într-atât de tare, încât am avut impresia că asta mă îndreptăţeşte pe mine să greşesc şi mai tare. Şi-mi pare rău acum, nu doar pentru că am greşit, ci pentru că m-am urcat pe mine pe piedestal, iar de acolo nu vezi decât greşelile altora, în rest- tu şi Fecioara Maria.

Am greşit şi altora, dar am uitat imediat greşeala mea, când ei, la rândul lor, mi-au greşit mie. Uităm uneori că nu ne plimbăm prin grădinile Raiului şi că, cine ştie câte mere interzise se mai mănâncă şi acum, în Edenuri pământeşti. Încerc, deci, să nu mai judec, iar cel mai greu e să începi cu tine. Căci ţie nu-ţi poţi spune cât de sinceră eşti, când ştii că minţi, nici cât de inocentă eşti, când ai gânduri meschine.

Cât de mult ne-au greşit oamenii cărora le-am greşit? Dacă am da adevăr pentru adevăr, câte minciuni ne-ar sfâşia chipul? Dacă gesturile unora ne-au rănit, gesturile noastre, scoase la iveală, ar face crime? Să dăm Cezarului ce e a Cezarului şi să n-o mai arătăm pe Eva cu degetul, când ascundem în sân mere mai măreţe. Adevărurile altora o să doară întotdeauna mai tare decât neputinţa noastră de a recunoaşte propriile minciuni.

Tulips

If you’re looking to leave butterflies in their tummies, choose tulips and watch them blush.

Visele dor în realitate?

Ţi s-a întâmplat să visezi că te-ai lovit şi, când te trezeşti, să te doară în realitate? Am visat că am fost împuşcată (ştiu, ar trebui să renunţ la filmele de acţiune), iar când m-am trezit, zău că mă durea îngrozitor! Mă sperie puterea aceasta, a subconştientului- cine ştie de câte altele suntem capabili, dar n-am descoperit, încă…

Ce fel de coleg ești tu, la muncă?

Nu-mi place când oamenii nu-și țin promisiunile; nu-mi place când oamenii te lasă, exact când ai cea mai mare nevoie de ei. Nu-mi place ca planurile mele să fie schimbate, pentru că alții își schimbă planurile. Nu-mi plac neserioșii, în general. Cred că aș fi un șef teribil asta pentru că, oricât de rău nu sună cuvântul șef, angajații nu sunt mai de brează. Angajații fură, dacă nu obiecte materiale, atunci timp, de la locul de muncă.

Pentru mine nu există nicio diferență între a fi chelneriță, secretară, femeie de serviciu sau profesoară. Fiecare trebuie să-și facă meseria, așa cum știe mai bine, că doar pentru asta a fost angajat; pentru asta a acceptat postul, pentru asta a creat un CV care să dea bine, pentru asta a tremurat la interviuri. Pe unii nici salariul, nici echipa, nici postul în sine nu-i mai motivează. Toți ne-am dori să devenim șef, de parcă postul de șef nu implică muncă sau stres.

Mie mi-a plăcut întotdeauna să fiu lăudată la muncă, nu ca să-mi crească cornițe, ci pentru a dovedi că nu m-au angajat degeaba, plus un salariu. Câți din noi nu și-au făcut treaba cu superficialitate, și nu doar în zilele de luni, ci și în zilele de salariu? Sunt de acord că, uneori, salariile nu sunt pe măsura efortului depus, dar consider că, dacă meriți mai mult, poți să obții mai mult- dacă nu acolo, atunci în altă parte. Plus la asta, dacă ai avea ceva mai bun, n-ai mai sta acolo.

Dacă ți-ai găsit un job în timpul Facultații, trebuie să știi că înseamnă stres, oboseală, proiecte neterminate, absențe, dar prezență obligatorie la muncă pentru că acolo nu poți ruga un coleg să-ți substituie locul, nu poți amâna, în special dacă munca ta implică și alți colegi. NU POȚI să pleci fără preaviz, dacă ai semnat un contract! Un job nu este ca și cum te trezești luni și îți zici Azi nu am chef de cursuri, nu mă duc. Credeți-mă, am avut și am colegi de muncă care au impresia că pot să facă asta.

Consider că, dacă nu-ți faci locul de muncă plăcut, șeful n-o să-ți pună flori pe birou sau câte o bere rece. Colegii n-o să-ți lase întotdeauna postnote-uri drăguțe lipite pe monitor (în cazul în care faci muncă de birou). Toți se așteaptă ca alții să facă lucrurile astea, de îți fac ziua, dar te câte ori te-ai gândit să cumperi o cutie de ciocolată și să servești colegii, într-o zi de luni, doar așa, ca să vă fie ziua mai dulce?

Poza zilei: Speranţă

Data viitoare, când te priveşti în oglindă, nu te întreba dacă eşti frumoasă, ci mulţumeşte că eşti sănătoasă. M-a emoţionat poza asta, până la sentimentul acela, scurt, de regret, când ştii că ai atâtea de apreciat în viaţă, dar eşti prea ocupat ca să ceri altele. Uităm să ne bucurăm de cele bune, dar reţinem, pentru prea mult timp, cele rele. Există oameni pentru care răul a luat tot binele, dar ei încă speră.

Alaturi de campania “De Craciun, numai copii fericiti!”

Campania “De Crăciun, numai copii fericiţi” îşi propune să colecteze donaţii materiale şi financiare pentru cadourile împărţite copiilor de la  secţia de Oncologie a Spitalului Fundeni, Fundaţia Motivation Romania, Centrului de copii Sf. Adrei – Piteşti şi asociatiei Concordia.

Astfel, în perioada 6-17 decembrie, între orele 10:00 – 16:00, în interiorul Facultăţilor de Drept, Litere şi Sociologie, voluntarii noştri vă aşteaptă la standuri să donaţi bani, jucării, carţi, hainuţe sau produse alimentare.

Daca informatiile nu vin la tine, mergi tu la ele.

Sunt convinsa ca am trai mai bine daca am avea acces la toate informatiile folositoare, indraznet gand, nu? Ar fi prea simplu? Nu, ar fi corect.

Pe forumul de la facultatea mea apar tot felul de informatii importante, pentru cei interesati, desigur. Probabil pe forumul altor facultati apar alte informatii, la fel de interesante si folositoare: job-uri, burse, schimb de experienta, concursuri si diferite training-uri, cu sau fara plata.

Ceea ce ma deranjeaza la anumiti oameni e ca, atunci cand au acces la o informatie utila, o tin doar pentru ei, indiferent daca le este folositoare sau nu. Daca el nu poate aplica pentru o bursa, tine informatia ascunsa, nu cumva cineva capabil sa reuseasca. Daca el are un loc de munca, de ce sa-l intereseze situatia colegului?

V-as sugera sa va faceti un cont pe http://www.jobmate.ro ca sa aveti acces la tot felul de ponturi de la crearea unui CV, la gasirea unui job sau pentru a aplica la concursuri, training-uri si burse in tara sau strainatate. Pe mine m-au ajutat foarte mult si conturile facute pe http://www.ejobs.ro si http://www.bestjobs.ro

V-as sfatui, de asemenea, sa incercati sa va inscrieti si pe alte forum-uri, de la diferite facultati pe unde aveti prieteni, colegi de camera sau amici care v-ar putea ajuta pentru contul de acces- diferit pentru fiecare grup. Aceste conturi s-ar putea sa va ajute si atunci cand cautati informatii pentru proiecte, licenta sau lucrarea de master.

P.S Acesta nu este un post platit, cum s-ar gandi unii.

Autobuzele cu 2 etaje si o singura usa

Ma gandeam ca ar fi tare ciudat sa scriu despre Ratb, asa cum probabil pentru cineva e ciudat ca scriu despre autobuzele din Anglia. Mare treaba, nu? Dar daca stai sa le compari, iti dai seama ca ai putea scrie o poveste, trista pentru unii, minunata pentru altii. Ratb-ul romanesc are 2 usi duble si o usa simpla, da? Cu toate astea, e mereu imbulzeala la usa, strigate, injuraturi si imbraceli. Mereu mult prea plin, urat mirositor.

Autobuzul englezesc are o singura usa dubla si doua etaje (desi sunt si autobuze normale, cu un singur nivel). Oamenii stau civilizat la coada si asteapta sa iasa toata lumea care coboara. Asteapta in continuare la coada ca fiecare sa isi ia biletul de calatorie (un bilet pentru toata ziua costa 3,5 lire) si se respecta scaunele pentru mamici si pentru persoanele cu handicap. La iesire, oamenii saluta soferul si ii multumesc.

La noi, oamenii intra si ies pe toate cele 3 usi, in acelasi timp si il mai si injura pe sofer cand acesta nu vrea sa deschida usile intre statii. Zau ca nu-mi vine sa ma minunez, dar inca nu ma pot abtine.

 

Englezii isi respecta gunoiul?

Zilele trecute am participat la prima reciclare de aici. Vreau sa va spun ca stau cu niste studenti care stiu sa se distreze, stiu sa se respecte si stiu sa fie educati, dincolo de o mandrie stupida.

Este foarte usor sa arunci gunoiul la cos, desi pentru unii chiar si acest proces este dificil, dar reciclarea implica o anumita responsabilitate. Inseamna, in primul rand, sa intelegi procesul ca fiind ceva normal: ca si cum ai plati lumina, gazul si internetul- o faci constant.

Stiu ca s-a incercat si in Romania treaba cu reciclarea si unii chiar sorteaza sticla de plastic si hartie, dar ceea ce e uimitor e ca aici toti fac asta si nu li se pare ca fac ceva extraordinar.

Te simti bine. Da, te simti bine ca ai sortat si nu doar o data pe an, la Let’s do it, Romania, nu o data pe an, cand un grup de voluntari hotarasc sa curete poalele muntilor sau malul marii, ci in fiecare zi.

Ma gandesc ca in felul acesta isi ajuta economia, in procesul de reciclare recuperandu-se o mare parte din materia prima si nu mi-e jena sau rusine sa recunosc ca la noi, in Romania, tiganii ne fac treaba murdara, adunand fierul si sticlele de la gunoi, pentru ca unii din noi suntem prea mandri sa facem asta, pana sa se ajunga la gunoi.

Intr-adevar, unii murdarii cu mana, altii cu sufletul.

Avionul din hartie care a ajuns in spatiu

Proiectul avionului din hartie a fost conceput de Steve Daniels, John Oates and Lester Haines. Avionul a fost facut doar din hartie si ziare si o fost ridicat de un balon cu heliu la inaltimea de 90.000 ft (aproximativ 30 km).
Dupa ce balonul a explodat, avionul de hartie a planat inapoi spre pamant, facand fotografii cu ajutorul’mini camerelor incorporate.
Operatiunea poarta numele de PARIS (Paper Aircraft Released Into Space) si a costat 8.000 de lire.
Sa mai spuna cineva ca jocurile din copilarie nu pot fi o inspiratie pentru NASA. Faceti avioane din hartie si bule de sapun, dragii mei!!!

Ulcerul: simptome, contraindicaţii şi recomandări!

Sunt posesoarea unui stomac moştenitor de obiceiuri proaste: nu mănânc dimineaţa, îmi plac bucatele sărate şi condimentate. Mănânc neregulat şi haotic. Să vă mai spun ceva, în situaţia mea se află majoritatea tinerilor! O să scriu la obiect, pentru că articolul mi s-a părut extrem de util:

Simptomele ulcerului
– Senzaţia de arsură sau durere care “roade”, la nivelul părţii superioare a abdomenului; accentuată când stomacul este gol.
– Durerea apare în special primăvara şi toamna şi se accentuează după consum de alcool, alimente condimentate
– Balonare, greaţă, vărsături, râgâială excesivă, indigestie, senzaţia de saţietate, chiar şi după consumarea unor cantităţi mici de alimente, scaune închise la culoare, pierderea în greutate.

Tratament

– Medicamente care inhibă secreţia gastrică: Omeprazol. Se recomandă efectuarea unor analize, pentru a depista faza ulcerului.

Recomandări:

– Evitarea aspirinei, preparatelor de fier (în cazul în care luaţi un tratament pentru corectarea anemiei), dar şi a antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul.
– Evitarea consumului de lapte, deoarece laptele generează secretarea acidului din stomac.
– Nu fumaţi şi nu consumaţi alcool.
– Consumaţi cât mai multă varză, deoarece conţine Vitamina U, cunoscută pentru rolul său în vindecarea eroziunii mucoasei gastrice. Sucul de varză accelerează procesul de vindecare. Se recomandă consumul de compoturi proaspete.
– Nu mâncaţi ciorbe şi supe din carne, grasimi prăjite, alimente prea calde sau prea reci.
– Cartofii au un efect alcalin asupra activităţii gastrice, neutralizând aciditatea gastrică, conţinând şi multă vitamina C. Se pot consuma fierţi sau copţi.
-Sunt contraindicate zarzavaturile: castraveţii, ridichile, gogoşarii; ouăle tari, murăturile.

Sper să vă fie de folos. Apropo de tratament, evitaţi citricele, inclusiv grapefruit-ul. Bineînţeles, nu pe cel wordpressian. Sănătate!

Vă luaţi de “fiţoasa” care nu trebuie…

Ştiţi ce e supărător? Că unii îşi aprin călcâiele şi când sunt făcuţi ţiganii ţigani în Franţa, dar şi când un român este lăudat şi iubit în străinătate, iar dacă nu ni-l ţigănesc alţii, îl ţigănim noi.

Au mai rămas 7 zile până la nominalizarea premiilor MTV European Music Awards. Ştiţi câţi români au votat-o pe INNA până acum? 2606 de persoane. 2606!!! Între timp, sunt sigură că s-au scris mult mai multe articole despre engleza Innei, despre poza Innei din copilărie şi noul ei look, despre cum vindea Inna papuci şi despre cât de fiţoasă este. Nu mai zic de numărul comentariilor, cred că de o sută de ori, de o mie de ori mai multe decât 2606 de voturi.

Mi se pare normal, vouă nu? Decât să câştige fiţoasa asta de INNA un nume în Europa, pe spatele românilor, mai bine să se ducă să vândă papuci de plajă, că şi aşa cântă naşpa şi avea coşuri în copilărie. Arată bine acum, normal, nu-şi mai încape în ea de impresii, are nevoie de bodyguarzi când se duce să cânte în cluburi, nu poate să rabde şi ea două-trei lăbuţe de ţăranoi dornici să o atingă.

Nu, INNA ar fi trebuit să stea crăcită prin nu ştiu ce platou, pe post de asistentă, unde nu trebuie decât să te afişezi, ca să te admire proştii. INNA ar fi trebuit să rămână grasă, cum era în clasa a 9-a, aşa cum gândesc toate grasele. INNA nu are voie să se machieze şi să poarte haine de scenă pentru că mor invidioasele de ciudă. INNA trebuie să fie curva tuturor, doar pentru că nu e curva oricui.

Dacă mâine mă uit pe site-ul ei oficial şi sunt tot atâtea voturi, o să îmi dau seama ce fel de români îmi citesc blogul. Decât să dai un comentariu aici, mai bine intră pe http://www.innaofficial.com/ şi votează şansa României de a fi nominalizată la European Music Awards. Voteaza România, dacă INNA nu e demnă de aşa ceva, deşi îţi poartă tricolorul în lume.

P.S. Când intraţi pe pagina ei, sunte’i redirecţionaţi pe pagina MTV, votaţi şi acolo, dar neapărat reveniţi pe site-ul Innei, ca să vă înregistraţi votul şi în partea dreaptă a paginei.

Se poate reiubi?

Cunoaşteţi, cred, situaţii când unul din parteneri spune “te iubesc” primul, iar celălalt încă are rezerve. Ajung să se despartă pentru că, vedeţi voi, unul iubeşte, iar altul nu.

Am evitat să spun “te iubesc” doar pentru că aveam X luni de relaţie, doar pentru că mi se spunea un alt “te iubesc”. Cred că am fost înţeleasă greşit, dar iubitul ăsta nu vine aşa, când îl ceri, ci când se simte el.

Dragostea vine şi pleacă. Întrebarea mea este: se poate reiubi o persoană care te-a făcut să n-o mai iubeşti? Sentimentul porneşte de la zero sau de la frustrările şi supărările anterioare?

Parisul- aşa cum nu l-am văzut niciodată!