Off road words

De ce e atât de greu să îi poţi vorbi unui om pe care îl iubeşti şi la începutul relaţiei, şi la sfârşitul ei? De ce ne este teamă să nu fie prea devreme “te iubesc”-ul, să nu fie prea târziu “adio”? Şi, cel mai important, de ce amânăm momentele pentru timpuri mai potrivite, când nu avem de unde să ştim ce va fi mâine?

Am vorbit de atâtea ori cu mine, nu cu vocile, şi am ajuns la o concluzie. Când a trebuit să vorbesc cu voce tare, am spus altceva. Din frică, din dragoste, din speranţă, din prostie, din orice altceva decât raţionament. Ştiu cât de mult pot să rănească cuvintele spuse la nervi- se transformă în adevăruri mincinoase, când ştii că celălalt nu crede ce spune, dar preferă să spună, ca să te doară.

Orice amânare, devine un “prea târziu.”

Tu, timpul şi alte nimicuri

Ştii expresia “Singur în doi”? Cred că ajungem acolo pentru că nu reuşim să avem un moment de “Singur cu tine”, indiferent cât de singur te simţi câteodată. Dacă am avea un moment din acesta, sincer, faţă în faţă- fără smiorcăieli, fără temeri, fără visuri, fără plăcerea de a te chinui- am realiza că nimic nu e atât de grav, nimic nu e atât de frumos, nimic nu e total.

Dar nu, nouă ne place- ah, cât ne mai place să plângem, să gândim, să regândim, să ne idolatrizăm ceea ce trăim ca să nu avem impresia că am trăit un mare nimic, iar în consecinţă, să ne pară şi mai rău. Dacă am fi sinceri cu noi, înainte de cere acelaşi lucru de la alţii, am suferi mai puţin.

Timpul oricum trece, dar preferăm să treacă lângă cineva. Poate de aceea se grăbeşte, ca să ajungă la persoana potrivită? Nu, astea-s doar cuvinte frumoase, puse unul lângă altul, ca să atragă- aşa cum sunt unele cupluri. Te uiţi la ele şi ţi se par potrivite, aşa cum îi stă bine lui “Te” lângă “Iubesc”. Chiar şi aşa cum îi stă bine lui “Te” lângă “Urăsc”, pentru că nu e vorba de context, ci de aparenţe.

E urât când timpul care trece pentru tine, trece şi pentru cel de lângă tine. Ai impresia că te laşi purtat de val, dar în loc să ajungi la un mal- te izbeşti de stânci. Şi, uite aşa, te miri cum poţi să mai vorbeşti frumos când defapt, înjuri în gând pentru că ai stâns atâta furie, atâta dezamăgire, atâtea visuri sparte de tavanul realitaţii…

Roaba aceluia a cărui inimă ţi-e dragă…

„Alta ca mine n-ai să găseşti! O lume întreagă de vei umbla, n-ai să găseşti altă iubită ca mine, dacă inima ta îşi doreşte o iubită. O să te îndrăgesc din toată inima şi o să te iubesc întotdeauna ca şi acum, o să te iubesc pentru că ai sufletul curat şi luminos, în care se poate citi totul; pentru că din clipa cînd te-am văzut întîia oară, mi-am dat seama că eşti oaspetele casei mele, un oaspete dorit şi nu în zadar ai venit aici la noi; o să te iubesc pentru că atunci cînd te uiţi la mine, ochii tăi revarsă iubire şi răsfrîng inima ta, şi cînd încep să vorbească, eu aflu numaidecît toate simţămintele tale, şi de-aceea vreau să-mi închin viaţa şi libertatea iubirii tale, pentru că e dulce să fii şi roabă aceluia a cărui inimă ţi-e dragă…”

Feodor Mihailovici Dostoievski- „Gazda”

Replică din filmul “Elizabethtown”

De mână…

Ne-am iubit până am devenit străini, crezând că ne-am epuizat dragostea, interesul, atracţia, înţelegerea, săruturile. Ne-am trezit într-o dimineaţă ţinându-ne de mână, cu “te iubesc”-ul pe buze, dar cu răcoarea răsăritului tomnatic în suflet. Părcă nu ne mai iubeam şi conştientizam că nu asta doare, ci faptul că ne-am putea spune asta cu voce tare unul altuia şi atunci, ne-am despărţi, mânaţi de orgoliu că n-am sta cu o persoană care nu ne mai iubeşte, doar pentru că nici noi n-o mai iubim.

Ne-am spus “te iubesc” şi am zâmbit, cu adevărat fericiţi. N-a fost decât un vis urât, căci, dacă nu ne-am mai iubi, n-am şti ce gândeşte celălalt…

Se poate reiubi?

Cunoaşteţi, cred, situaţii când unul din parteneri spune “te iubesc” primul, iar celălalt încă are rezerve. Ajung să se despartă pentru că, vedeţi voi, unul iubeşte, iar altul nu.

Am evitat să spun “te iubesc” doar pentru că aveam X luni de relaţie, doar pentru că mi se spunea un alt “te iubesc”. Cred că am fost înţeleasă greşit, dar iubitul ăsta nu vine aşa, când îl ceri, ci când se simte el.

Dragostea vine şi pleacă. Întrebarea mea este: se poate reiubi o persoană care te-a făcut să n-o mai iubeşti? Sentimentul porneşte de la zero sau de la frustrările şi supărările anterioare?

What doesn’t kill you…

NOI alegem ce să iubim la anumiţi oameni. Din păcate, ei îşi aleg singuri ce ajungem să urâm, iar ura, ca şi dragostea, are nevoie de dovezi, ca să crească, dar să nu vă imaginaţi că e la fel de pretenţioasă.

În iubire, e nevoie de o viaţă ca să spui toţi “te iubesc”-urile. În ură, e nevoie de câteva momente proaste ca să spui un singur “te urăsc.”

Din relaţii lungi şi dese, te alegi doar cu poveţe

Nu cred că e corect să zici “-Sunt adepta relaţiilor lungi” de parcă asta ar ţine de tine. Eu am avut doar relaţii de lungă durată, iar aici am în vedere ani împărţiţi în copilărie, liceu şi facultate. Am învăţat că lunile, apoi anii împreună cu celălalt, n-au nicio legătură cu faptul că ai o relaţie solidă, bună şi de viitor. Aici nu e ca la vin.

O relaţie cu cât e mai lungă, cu atât e mai şubredă. În primul rând, pentru că ştii deja cum o să evolueze, ştii câte ai compromis, dar mai ales, ştii câte mai eşti în stare să sacrifici pentru încă o lună, apoi încă un an în plus. Zic “sacrific” pentru că analizăm mai întăi lucrurile negative, pentru că din lucruri frumoase nu te cerţi. Cu cât devine mai serios, cu atât e mai tensionat, pentru că te întrebi: este el cel mai potrivit pentru mine? Continue reading

Te iubesc. Te iubesc? [29]

De la ultima ceartă nu am vorbit timp de trei zile. Am mâncat fiecare aparte, am schimbat un “pa” sec când unul sau altul pleca. Matei are capacitatea aceasta de a rămâne calm, indiferent de situaţie, eu însă trăiesc intens fiecare bucurie, dar şi fiecare ceartă.

Deşi mi-am dorit linişte, zilele când n-am vorbit cu el au fost un chin. M-am dus la Continue reading

te iubesc. te iubesc? [28]

N-am zis nimic, desi ma durea capul de idei, de scene, de cuvinte pe care, daca i le-as fi spus, nu l-ar fi durut, asa cum mi-am dorit de atatea ori. Sa il vad ca i se naruie lumea lui perfecta, unde el trebuie sa aiba tot, pentru ca ceilalti sunt niste neputinciosi.

Nu stiu daca nu cumva incurc scena cu apartamentul acesta, sperand ca o sa fie bine, dupa munca depusa, ca o sa vina acele cinci minute ale defileului pe podium, unde o sa ma bucur de glorie, iar el o sa fie mandru si fericit. Nu m-am lasat niciodata, chiar daca am lucrat pentru designeri de doi bani, care isi dadeau importanta; chiar daca am lucrat alaturi de fete proaste sau fete extrem de inteligente. Era munca pe care am ales-o, pe care trebuia sa o duc pana la capat.

Credeam ca gelozia de la inceput e doar un mod de a ma cuceri. Eu deveneam mai importanta prin refuzurile pe care le faceam, el devenea mai gelos, pentru ca barbatii percep refuzul ca fiind un “ma las mai greu, mai incearca.” Ura faptul ca sunt inconjurata de oameni, si-ar fi dorit sa ma incuie in casa, ca sa fie sigur. Cand eram doar noi doi, era fericit. Cand plecam in lume, devenea ca un lup ranit.

Continue reading

te iubesc. te iubesc? [26]

-Crezi ca nu pot sa plec? Asta crezi!!? Poate ai uitat ca la Roma am plecat si mi-a fost bine, sa stii, fara tine, fara certurile astea, fara crizele tale de gelozie, fara cronometru cand plec si cand ma intorc. Eu nu mai stiu cum sa te fac sa intelegi ca nu imi doresc alt barbat, ca n-am sa te insel, ca altceva ar trebuie sa te preocupe la relatia asta. Acum ar fi trebuit sa imi iau lucrurile si sa plec, pentru ca m-am saturat, Matei, pana peste cap sa iti explic si tu sa nu intelegi. Sa nu crezi ca nu pot sa plec, nu vreau sa plec, altfel eram plecata de mult timp. A, sa nu crezi insa ca am sa raman doar pentru ca vreau eu sa raman, nu.

-Hai vino incoace, de ce tipi, trezesti vecinii. Stii ca nu vorbesc serios cand iti zic sa pleci, de ce te superi aiurea?
-Sa nu-mi mai zici niciodata sa plec, pentru ca am destule motive sa o fac, dar n-o fac, pentru ca te iubesc. Ce vrei mai mult? Zi-mi, ce vrei mai mult decat atat de la mine, pentru ca eu nu mai stiu ce sa iti ofer, ma crezi?
-Cand mai ai prezentari saptamana asta?
-De ce? il intreb buimacita fiindca a schimbat tema, asa cum face mereu, mereu, mereu…
-Vreau sa mergem pana la Cluj, sa le facem o vizita parintilor tai, ca tot n-ai fost de mult timp pe acasa. Vrei? Continue reading

te iubesc. Te iubesc? [24]

Oamenii, in special fetele, au impresia ca fetele frumoase sunt fericite fara sa faca prea multe. Sunt inconjurata de foarte multe fete frumoase, care urca pe podiumul de prezentare zambind, aratand increzatoare, puternice, dominatoare. Multe din femeile invitate la astfel de evenimente nici nu sunt atente la hainele care se prezinta, se pierd in a le admira sau in a le invidia pe fete. In spatele scenei, fetele sunt altfel. Nu zic ca sunt toate asa, dar acolo in spate, fiecare stie cine e, ce o asteapta acasa, ce are de facut, pe cine iubeste, dupa cine sufera. E greu sa fii frumoasa si sa fii fericita pentru ca, involuntar iti impui niste reguli, norme, principii, aspiratii. Indiferent ca sunt atatia care iti fac curte, tu alegi pe cineva nu in functie de succes, bani si frumusete, ci in functie de ceea ce esti in spatele carierei de fotomodel. Nadina, de exemplu, e foarte frumoasa. Dupa prezentari, urca in Ratb, se pierde printre oamenii de acolo si fuge la caminul studentesc. Nu ai sa o gasesti la fel cu Nadina din club, care se imbraca extrem de sofisticat, machiaj impecabil si atitudine de femeie independenta. La camin gateste la un resou electric, iar in club bea cocktailuri scumpe. Iubitul ei nu este nici fotbalist, nici om de afaceri, nici nu stiu ce tip bogat, cu toate astea, o face sa sufere, iar ea accepta. Cazul Nadinei nu e singurul. Pana sa fiu fotomodel, ma duceam in cluburi cu rochii imprumutate de la prietene. Diferenta de atunci si acum sunt doar rochiile care mi le permit, in rest am ramas aceeasi fata simpla. Nu stiu sa ma machiez singura si urasc sa merg pe tocuri. Nu imi aleg barbatii din culise, nu ii schimb ca pe hainele de la shooting, iar ca exemplu e iubirea asta cu Matei. Da, sunt constienta ca sunt frumoasa, dar frumusetea mea nu-mi face relatia mai frumoasa, ci mai complicata.

Te Iubesc. Te Iubesc? [23]

te vreau pentru o viaţă, da…o să trăim mult?

Aţi făcut dragoste în toate camerele, aţi consumat toate lumânările parfumate, aţi băut toate brandurile de vinuri dulci şi demi-dulci, v-aţi bucurat la primele aniversări: “prima zi împreuna”, “prima săptămână împreună, “wooow, prima lună împreună”… V-aţi văzut dimineaţa unul pe celălalt şi pentru că încă mai sunteţi împreună, aţi luat micul dejun, prânzul şi cina de atâtea ori încât nu mai ştiţi ce să gătiţi. Aţi adormit de mână, goi, în braţele celuilalt sau spate la spate. Aţi văzut dimineaţa că sărutul nu e dulce, pentru că blend-a-med nu ţine chiar 24 din 24, dar nu v-a deranjat. V-aţi uitat la filme împreună, aţi făcut ordine şi dezordine împreună, v-aţi îmbârligat prietenii, făcând o posibilă despărţire mai greu de suportat, pentru că vor fi mai mulţi oameni de uitat. Aţi mers în vacanţe, adunând amintiri şi formându-vă propriul Paris pentru unde n-au ajuns bani sau timp. Dumnezeule, v-aţi cunoscut părinţii şi îi alintaţi “socrii”, vorbiţi despre copii, dar vă certaţi când e meci la televizor sau când e vorba cine să ia bucata mai mare de prajitură.

Nu contează care sunt florile preferate, când nu ştii care e berea preferată. Nu contează ce culoare au ochii şi părul, nu mai există stereotipuri. Oare cât ţine nebunia asta la doi oameni care îşi spun “Te iubesc” şi care, în vâltoare dragostei, au făcut totul. Oare mai sunt multe de făcut? Nu de alta, dar vorba aia cu “Dragostea ţine 3 ani” te cam întristează când e vorba de suflat în lumânările de aniversare şi chiar te bucuri dacă el uită.

Sunt zile când ţi-e frică că o să intervină plictiseala, dar îţi trece când te gândeşti cât de mult ţi-ar lipsi dacă n-ar mai fi. Când nu ştii ce să faceţi, învăţaţi împreună, pentru că niciunul din voi nu are lecţia asta de viaţă…

te iubesc. te iubesc? [23]

Cand are timp, Matei vine la fiecare prezentare pe care o am, iar eu, la randul meu, am grija sa stea pe locurile din fata, desi nu ma uit niciodata la el cand imi prezint piesa vestimentara, incerc sa fiu profesionista cand e vorba de modeling. Seara trecuta am avut prezentarea de la Fashion Week de la Iasi, iar cand e vorba sa mergem in alt oras cu astfel de evenimente, ma insoteste mereu, nu stiu ce s-ar intampla daca nu ar putea sa lipseasca de la job. Cred ca sunt norocoasa ca e propriul sau sef si nu trebuie sa isi justifice lipsa. In mod sigur nu m-ar lasa sa plec singura, iar eu, de dragul lui, as renunta.

-Explica-mi si mie, cum ai verificat datele alea de la contabilitate, ma intreaba Matei la telefon, fara sa ma salute.
-Asa cum m-ai invatat si asa cum am mai facut pana acum.
-Eu cred ca de data asta te gandeai naiba stie unde, la prostia ta de prezentare, la alt barbat, la ce vrei tu, numai nu la cifrele astea.
-Vrei sa nu mai fi ironic? Unde am gresit? Continue reading

te iubesc. te iubesc? [22]

-Iubitule…
-Hhhhm?
-Iubitule, tu o sa ma înşeli vreodată? îl întreb eu, mai mult ca să încep discuţia, în timp ce mă joc cu părul lui, încolocindu-i firele scurte printre degetele mele. Se întoarce agale, îşi pune capul pe pieptul meu, zâmbeste ca un copil şi se uita hoţeşte în decolteu, de parcă, vezi tu Doamne, ce faptă măreaţă a făcut. Pufnesc în râs, el îmi sărută palma.
-Te interesează deci, dacă o să te înşel în viitor…?
-Ce vrei să zici cu asta, sar eu, retrăgându-mi palma de sub buzele lui.
-M-ai întrebat dacă o să te înşel, dar ce te-ai face dacă te-aş fi înşelat deja?
-Matei, ce e cu întrebarea asta? Crezi că dacă aş fi bănuit că m-ai înşelat mai eram azi cu tine?
-Dar dacă bănui că aş putea să fac asta în viitor, crezi că e vreo diferenţă?
-Zi-mi, m-ai înşelat? îl întreb eu aproape plângand, sigură că bărbatul din faţa mea nu mi-ar face asta niciodată-niciodată.
-Irina, de ce eşti tu prostuţă şi te Continue reading