Un gând (72)

Aş vrea să mă apuce şi pe mine o criză din asta feminină, care să mă facă să-mi arunc hainele pe care nu le mai port, pantofii cu tocul tocit şi lucrurile pe care nu le-am folosit de când am zis ultima oară că poate o să le folosesc…

Un gând [68]

Mă gândesc la o pedeapsă pentru tipii ăştia care te iau de fraieră doar pentru că ei sunt proşti şi, defapt, nu îşi dau seama că you don’t buy that shit; au impresia că toţi sunt la nivelul lor. Nivel care e cu mult sub ce pot eu să accept. După ce că au ochelari de cal, se mai şi poartă ca măgarii.

Mă agasează bărbaţii proşti. “- Frumoas-o, nam să te uit nici odata.” 

Un gând [63]

Mutatul, pentru mine, a fost întotdeauna un bun prilej de a sorta hainele pe care nu le mai port, de a arunca genţile şi papucii care s-au uzat, în timp; motiv să scap de cutiuţe, de creme rămase pe fund de sticlă, de machiaje vechi, de bijuterii stricate, de lucrurile care am zis că o să am nevoie şi nu mi-au folosit niciodată. De cele care trebuie reparate sau modificate…

De data asta se simte de parcă ar fi trebuit să mă mut cu ani în urmă…

Un gând [62]

De fiecare dată când aud Netherlands, mă simt că Alice in Wonderland.

“But I don’t want to go among mad people,” Alice remarked.
“Oh, you can’t help that,” said the Cat: “We’re all mad here. I’m mad. You’re mad.”
“How do you know I’m mad?” said Alice.
“You must be,” said the Cat, “or you wouldn’t have come here.”
(Alice’s Adventures in Wonderland, Chapter 6)

Un gând [61]

Abia după ce foloseşti aţa dentară îţi dai seama cât de prost te-ai spălat pe dinţi, de-a lungul anilor. Nu pentru că nu ai folosit sensul corect de periaj, nu pentru că nu ai avut periuţă Colgate, de 360 de grade, electrică şi alte minuni, ci pentru că aţa dentară ajunge acolo unde nici o periuţă din lume n-o să ajungă. Am descoperit aţa dentară în urmă cu câţiva ani şi o recomand la fiecare periaj, în special seara.

[Photo Source]

Un gând [59]

Azi am avut un sentiment plăcut- precum că totul, în viaţa mea, o să aibă un sens, o să fie bine; iar cu asta mă “hrănesc” zilnic, altfel ar fi prea greu de suportat… Am încercat să fiu optimistă pe toată durata zilei, deşi evenimente neplăcute s-au tot întâmplat şi am văzut că ziua e într-atât de bună, pe cât îţi doreşti tu să fie.

Un gând [57]

… vocile din capul meu au început să-şi vorbească în engleză. Îşi fac planuri de english tea. Pe bune, azi m-am trezit vorbind (eu cu mine) în engleză. Îmi spuneam că “I’m going to get home from work, literally go straight to bed, get up at midnight, make some english tea and write something.“ Încă mă întreb de ce nu mi-am zis: “Cum ajung acasă dorm de nu-mi mai trebuie nici ceai, nici blog, nici nimic.“

P.S. aici trebuia să fie o imagine frumoasă, dar WordPress-ul nu vrea să meargă azi. Se caută rugat cu please-ul.