pe urâţi cine îi iubeşte?

Sunt oameni care nu au parte de iubire pentru că sunt urâţi? Greşit! Sunt oameni care refuză faptul că cineva ar putea să îi iubescă din moment ce ei nu se iubesc pe sine. Fiecare îşi înţelege urâţenia prin defectele pe care le are: prea grăsuţ, cu multe coşuri, cu nasul mare, cu sâni mici, cu ochi căprui şi nu albaştri. Nu sunt ironică, dar mulţi ar putea să îşi schimbe atitudinea, căci prin atitudine devii frumos. E greu să slăbeşti, dar nu imposibil. E greu să scapi de coşuri, dar dacă si-ar da interesul să meargă la un dermatolog, ar putea găsi şi o rezolvare. Fiecare din noi, dacă ar avea posibilitatea şi-ar schimba ceva pe cale chirurgicală, doar că unii chiar dacă ar avea ocazia, tot nu ar schimba. Sunt lucruri pe care trebuie să le accepţi, dar sunt lucruri care se pot schimba, astfel încăt să îţi îmbunătăţeşti viaţa.

Am prieteni care, din cauza aspectului fizic, nu pot să aibă o relaţie sau le e frică să mai aibă parte de încă o dezamăgire. De obicei ei se ataşează foarte repede de cineva, dar nu întotdeauna lasă de înţeles acest lucru. Preferă să fie abordaţi pentru a avea certitudinea că sunte aleşi în cunoştinţă de cauză. E groaznic când ştii cât de mult au de oferit, dar nu au cui, pentru că oamenii sunt în căutare de frumos, iar frumosul poate fi urât uneori.

voi învăţa să rămân?

Până acum nu prea mi-am luat angajamente faţă de oamenii sau locurile din viaţa mea. Ştiam că după o perioadă va trebuie să îmi fac bagajul şi să plec. Mi-a prins bine această răceală atunci când trebuia să pun capăt unei relaţii, unei prietenii. Pentru mine a avea un spaţiu e ceva temporar, până şi a avea farfuria, cana sau furculiţa preferată e ceva nostalgic. În anii departe de casă, patul nu era decât unul comod sau incomod, aşezat la geam sau în altă parte a unei camere la fel de străine. La un moment dat am renunţat să îmi mai pun fotografii pe birou, doar ca să îl fac mai familiar. Deşi nu mă gândesc foarte mult la asta, pentru că nu prea am amintiri, îmi lipsesc anii pe care aş fi putut să îi petrec cu familia mea, ani în care sunt sigură că mi-aş fi modelat anumite calităţi. M-am obişnuit însă să plec, atât de tare, încât nici acasă nu mă mai simt acasă.

Îmi iubesc foarte mult părinţii şi fraţii, dar am observat acea răceală pe care, atât eu, cât şi ei, încercăm să o negăm, pentru că ştim în adâncul sufletului că distanţa a fost de vină, nu lipsa afectivităţii.

poza zilei: scări pentru momente speciale

Imaginaţi-vă că veniţi acasă de la un chef, un pic ameţiţi, dar reuşiţi să urcaţi până în dormitor. Ce se întâmplă dacă vreţi să coborâţi? Nimic mai simplu, cu un topogan ataşat scărilor, coborârea va fi plăcută, dar cel mai important, va fi sigură. Nu vrea să îmi imaginez totuşi cum e să ai 2-3 pitici zbenga care coboară dimineaţa la micul dejun 😆 Cu toate acestea, cred că mi-aş dori un set din acesta de scări, chiar şi pentru mine 😳

thoughts for every day [38]

Only boys lie, real men just say it. Am avut aseară o discuţie cu un prieten care susţinea că noi, femeile, n-o să înţelem niciodată nevoia lor de libertate, nevoia lor de a face sex în stânga şi în dreapta, dar cu toate astea, să aibă respect din partea iubitei, care trebuie, în schimb, să fie fată la locul ei. N-am să înţeleg asta, indiferent în câte limbi materne mi s-ar explica. Dacă vrei să te distrezi, distrează-te, dar fără să îţi iei angajamentul unei relaţii. Şi fetele ar face sex în stânga şi în dreapta, şi fetele se plictisesc de iubiţii lor la un moment dat, cu toate acestea, noi avem un pic de morală şi respect faţă de sine, în primul rând, noi ţinem la relaţia în sine. Voi băieţi, la ce ţineţi?

[thoughts for every day]