te iubesc. te iubesc? [16]

Îmi fac bagajul, nu-mi mai aranjez lucrurile, le bag euforic, îmi tremură mâinele de emoţii, nici nu-mi dau seama dacă plâng sau nu. N-am timp să mă uit în oglindă. Las naibii tot, Roma, modeling, casting şi toate celelalte şi mă duc la Matei. O să îndreptăm totul, o să facem totul frumos. O să cumpărăm lenjerie de pat nouă şi o să facem dragoste pe ea, aşa, ca într-un nou început. Biletul, unde e biletul? Ah, uite-l pe noptieră.

De ce fac asta, mă întreb şi n-am timp să îmi dau şi răspunsul sperând ca, o dată ajunsă în ţară, să aflu tot ce mă interesează, fără ocolişuri, fără nimic. O să putem discuta normal, fără certuri, fără interpretări […]

-Matei, îi strig numele abia şoptind, intrând pe intuneric în dormitor, tinând cheile strâns în pumn, că să nu zăngănie. Îl caut cu palma stângă, pipăind cearşaful, dar realizez că nu e nimeni în pat. Aprind lumina, las bagajul pe hol, dezamăgită că planul nu a mers aşa cum mi-am dorit. În frigider, sticle de vin, nişte pizza. Poza noastră în coşul de gunoi. -Unde o fi la ora asta? Curăţ mizeria din bucătărie, nu am răbdare să ajungă acasă, să îi sar în braţe ca o nebună şi să urlu: cineeeeee mă ia în braţe şi mă sugrumăăă, cineee??! Iar el, să îşi desfacă braţele şi să mă ridice până la tavan şi să mă alinte “mititelule…”

Tresar, aud cheia în broasca uşii, se roteşte de două ori…

Te iubesc. Te iubesc?[15]

vreau un hoţ de amintiri

Am văzut la soacra mică nişte poze de m-am îmbolnăvit. Vreau şi eu aparat foto, să fotografiez cireşele, căpşunele, margaretele, curcubeul, copilaşii din parc, degete înecate in nisip, valuri de mare, cer de ploaie, cer de vară… Amintirile…

de unde frate atâta frăţie?

Am citit prin blogosferă precum că voi, românii, aţi dat doar 10 puncte moldovenilor, iar moldovenii, iaca na, v-au dat 12. Că ruşii nu ne-au dat nimic, nici ucranienii. Eu zic sa ne luăm lopăţica, căldăruşa cu nisip şi să ne ducem acasă şi să nu ne mai jucăm cu niciunul. Iac’ aşa!

Nu m-am uitat la Eurovision pentru că realizez că e sunt interese la mijloc, deşi artiştii ăia se duc acolo cu emotii, cu stres, cu gândul că…poate-poate au făcut o melodie foarte bună şi au să-i voteze şi ăia din Zimbabwe, nu doar ăştia de pe la graniţe, pentru că, dacă vrem brânză de la fraţi, trebuie să ştim că brânza e pe bani, fără supărare.

Eu credeam că punctele alea se dau pe valoarea melodiei, altfel, eram pierduţi încă din start, doar cu două ţări vecine, fără grad de rudenie foarte bine stabilit, istoria e confuză.

Aşa ne mai place să ne ştim de rude când ne adunăm toţi la o masă şi bem, şi dansăm. Uităm repede când e vorba de spălat vasele la sfârşit…

thoughts for every day [26]

Film: nu-i de nasul meu/ She’s Out of My League

Am fost ieri la filmul “She’s Out of My League” şi s-a întâmplat exact ceea ce îmi era cel mai frică când am văzut trailerul, să nu fie chiar atât de bun în realitate. Mi s-a părut un film tâmpiţel, tocmai pentru că au exagerat personajul masculin, care juca rolul tipului ratat, de care, culmea, se îndrăgosteşte femeia fatal de sexy. Per total, au fost foarte multe momente amuzante, dar din cauza că au fost cam trase de păr…O comedie simpluţă, ca să nu zic ieftină.

Mă rog, eu nu sunt critic de film, dar ăsta chiar mi s-a părut că “nu-i de nasul meu.”

poza zilei: 31 mai

Adevărul e că, astea ar mai lipsi în Bucureşti 🙂

NU!

DJ Project feat. Giulia – Nu

♥ ♥ ♥ operaţii gratuite pentru copiii cu probleme cardiace

Este vorba despre clinica http://www.saveachildsheart.org/. Din câte am înţeles, această clinică are în subordinea sa o fundaţie în Israel, fundaţie umanitară care a strâns fonduri pentru a opera gratuit copiii cu probleme cardiace, iar dacă aruncaţi un ochişor pe site, puteţi afla mai multe informaţii, inclusiv DE CE/ UNDE/ CUM. Fundaţia asigură cazarea pentru un membru al familiei, operaţia pe cord al copilului, dar şi tratament complet pre si post operator.

Pentru alte informaţii se poate suna la redacţia Radio România Cultural , (Contact: Tel: +40-21-319.05.05; +40-21-311.12.40, E-mail: cultural@rornet.ro) de unde s-a şi preluat informaţia în cadrul emisiunii “Ştiinţa în cuvinte”- rubrica medicală – care se difuzează în fiecare zi după ştirile de la ora 13.00. Redactorii emisiunii şi persoanele de contact sunt Corina Negrea şi Dan Manolache.

Am transmis mesajul mai departe cu speranţa, pentru părinţii din România şi pentru toţi copiii din lume, să fie adevărat. Salvează inima♥ unui copil– sună urât când e doar un simplu slogan, îţi dă bătăi de inimă insă când te gândeşti cât de minunată ar fi vestea pentru părinţii care au copii bolnavi, dar nu au resurse financiare să îi salveze.

Pentru bloggeri: se poate prelua ca o leapsă de informare, nu e nevoie să precizaţi link-ul blogului meu, ci direct sursa fundaţiei.

roz-mai amar

De câteva zile am o stare de…nu mai suport oamenii. Oamenii ale căror gânduri poţi să le miroşi pentru că…put. Oamenii a căror zambet rămâne împetrit în colţul gurii, in timp ce buzele tremură de invidie, de răutate, de…habar n-au nici ei. Oamenii care ar trebui să îţi fie alături pentru că aşa au ales şi ei, nu pentru că aşa stau lucrurile, pentru că dacă “aşa stau lucrurile” se pune praful. Am zile când şterg praful de plăcere, pulvelizând Pronto ca în reclamele cu hărnicuţe. Apoi sunt zilele când ori îl şterg de nevoie, ori îl las în pace. Cam acelaşi lucru, dacă e să ne raportăm la calitate.

Eu sunt sensibilă, foarte sensibilă. Nu ştiu de ce unii din voi mă văd puternică. O fi şi el soldatul slab pentru că are scut, nu voinic pentru că are şi armă.

Nu mai am răbdare. Am ajuns la capătul ei. I-am informat şi pe oamenii mai importanţi, ca să ştie. Eu când nu mai am răbdare, devin indiferentă. Uit repede.

Mă crezi, vreau aşa de tare să fiu mai rea!

cea mai urâtă păpusă barbie

Îmi pare rău că asociez cuvântul “barbie” lângă adjectivul “urâtă”, dar în câţiva ani, copiii noştri n-o să-şi mai dorească să devină medici, astronauţi, profesoare sau balerine pentru că e mai simplu să fi o păpuşă barbie. Una urâtă.

“Bună, sunt păpuşa Barbie, am 20 de ani şi 50 de kg, proporţionate frumos în sânii siliconaţi, coapse şi buze. A trebuit să renunţ la câteva grame şi am făcut liposucţie de neuroni. Dansez goală la toate emisiunile, iar părinţii mei mă admiră, am cei mai cool părinţi, sunt open-minded. Sunt frumoasă, iar bărbaţii mă admiră, renunţă la maşinuţe ca să se joace cu mine. Celelalte fete sunt invidioase. Eu mă vând repede.”

Dacă o să am o fetiţă, o să îi povestesc despre păpuşa mea din copilărie, una cusută din materie (nu din cârpe) şi am să o las, aşa cum m-a lăsat mama, să-mi strice toate rochiile bune ca să-i facă hainuţe.

Mamelor, aţi crescut fete şi vindeţi păpuşi. Să fiţi mândre de ele.

am citit si mi-a placut

Articolele scrise cu muncă sunt şi mai plăcute sufletului:

*La Ruxz am vrut să recomand postul cu poziţia României pe locul 8 la Eurovision, dar am găsit articole scrise cu muncă cum ar fi Recenzia romanului “Cel mai iubit dintre pământeni”, de Marin Preda, pentru cei cu Bacalaureatul, poate fi chiar un link folositor. Oricum, Ruxz, felicitări din partea mea!!! Ai un blog de nota 10!
*Rezumate şi recenzii ale unor romane sonore gasiti si la semafor. N-am înţeles, de ce ai închis?
*La Elena am citit despre XBox 360- Project Natal si mi s-a facut pofta sa ma joc pe Wii.
*Ceva de te lingi pe ochi de mirare.
*La veveriţa, pe lângă citatele lui Emily Bronte, am găsit si melodia lui Lee Ryan-Turn your car around, videoclip drăguţ, versuri frumoase. Mi-a plăcut.
*ştergerea contului de Facebook nu înseamnă şi ştergerea datelor. Mulţumim Cookie!
*La Olga am găsit ceva roz, inventiv şi finuţ.
*Povestea unei retete traditionale din Tunisia,Couscous-ul «bil meslene», aflati ce făceau femeile, înainte de interzicerea poligamiei.

În final, doua link-uri rătăcite prin istoricul meu de google chrome:
*bordura invizibilă, un fel de tragico-comico.
*50 cent cu 30 de kg mai slab, am înţeles că a fost nevoit să slăbească pentru un rol de cinema. Eu cred că 50 cent a intrat în criză şi…a scăzut.

Hmm, lăsăm şi pentru altă dată, nu?

dor

Nu-i mai scriu mamei în sms că mi-e dor de ea. Există cuvinte care dor, deşi sunt spuse cu dragoste. Există cuvinte pe care nu trebuie să le spui unei mame când e prea departe, ci doar să le simţi, ca mai apoi să i le transformi în bătăi de inimă. Aşa ne-a învăţat încă din burtică, dar noi am uitat. Ne-am făcut mari, dar încă firavi.

te iubesc. te iubesc? [15]

Arunc plictisită cartea pe pat. Mă doare să citesc despre iubirile altora: “-Viaţa fără dragoste e ca o umbră a lucrurilor care ar putea fi.” Citesc fraza de 2-3 ori şi încep să cred că sunt goală, nu am nici măcar capacitatea de a avea o umbră. Ai iubit vreodată în neştire? Să simţi o căldură care îţi inundă nasul de fiecare dată când respiri şi să te sufoci, să te doară în piept chiar, când nu poţi respira în acelaşi ritm? Ai simţit vreodată că ai sărit prăpastiile din calea ta, una câte una şi apoi, să realizezi că n-ai ajuns niciodată pe malul celălalt, ci doar ai închis ochii şi ti-ai imaginat totul? Ai sărit cu paraşuta de pe pământ? Să te înalţi, nu să cazi, dar totuşi să te loveşti…

Ti-a fost vreodată dor de el când te uitai în ochii lui şi vedeai o lume, un Rai şi de fericire, nu mai găseai drumul înapoi, apoi te trezeai buimăcită, ca o Alice în Ţara Minunilor, lângă el şi îl sărutai abia-abia, obosită fiind de călătorie, iar el habar neavând. Încă mai ţin pumnul strâns convinsă că am biletul dus-întors, dus-întors, dus-întors…niciodată nu mi-am luat bilet pentru o singură călătorie, nici măcar atunci când el şi-a întors privirea.

Ai fost vreodată bolnavă de fericire? Să nu ai nicio stare, să nu te poţi mişca, iar paralizată fiind, să simţi, asemeni stejarului, seva curgând prin tine, lovindu-se de pereţii tâmplelor şi de cele ale inimii, scoţând sunete pe care să le poţi manifesta printr-un simplu zâmbet şi să înfloreşti. Să nu ştii de unde vine, cât stă boala, dar să îţi împreunezi braţele sub cap şi să te uiţi spre cer, prin tavan, stergându-ţi din când în când sudoarea ochilor de atâta imaginaţie… Te-au durut vreodată gândurile pentru că nu te gândeai la el, fie şi pentru o secundă? Ai renunţat la tine înainte să îl vrei doar pe el, pentru toată viaţa? Atât de mult îl iubesc şi atât de mult mă doare.

Citeşte partea 1-14.

culmea şi apogeul

Culmea lucrării mele de licenţă: să se termine criza financiară până la prezentare.
Apogeul lucrării mele de licenţă: să rămân cu crizele de nervi.

Eeeii, păpai o supă cremă de legume la facultate. Luai şi bursa, hai că nu e chiar aşa rău!

tricoul cu burtă e mai nasol decât bronzul artificial

Băieţi, nu vreţi să slăbiţi, nu? Vi se pare chiar comic când, de ziua voastră, primiţi cadou un:

Avem fete care vor să vă demonstreze că nu întotdeauna noi vorbim mult şi facem puţin. Unii din voi se tot vaită că femeia are gura mare când e vorba de ieşit cu băieţii la fotbal, mi se pare normal când, 3 zile după aia te plângi că ai febră musculară şi o pui să îţi facă masaj.