Off, fetelor!

O sa va spun ceva ce sigur v-a spus si mama voastra, mi-a spus si mama mea. Asta nu inseamna ca am ascultat si nici nu va sfatuiesc sa ma ascultati. Unele lucruri trebuie sa le simti pe pielea ta, ca sa te inveti minte, altfel poate sa ti le spuna toate mamele din lume.

“-Poarta mami caciula, maiou bagat in pantaloni si dres gros iarna. Nu mai purta bichini cand afara sunt -10 grade.” Ce facea Grapefruits? Scoatea frumusel caciula cand ajungea dupa colt, n-a purtat in vecii-vecilor maiou bagat in pantaloni.

Eh, dar vine vremea cand te maturizezi. Cand te doare spatele, cand racesti la ovare, cand ai dureri insuportabile la menstruatie, cand iti faci griji ca n-o sa poti faci copii sau, daca o sa ii faci, nu stii daca o sa poti pastra sarcina.

Avem o perceptie gresita asupra feminitatii noastre. Ne facem singure rau, din dorinta de a atrage, dar degeaba reusesti sa atragi un barbat, daca nu esti ingrijita, iar ingrijita nu inseamna doar geluri intime, doar bichini dantelati. Ingrijit inseamna sanatos.

Grapefruits poarta acum maiou bagat in pantaloni, poarta caciula si dres. Am vrut sa va spun ca port chiloti, dar m-am gandit ca e prea intim. Sfatul meu e sa purtati capul gol, pentru tipul din liceu. Sa mergeti cu buricul gol pentru tipul de la facultate. Sa purtati lenjerie sexy pentru tipul care v-a sucit mintile. Oricum, pe la 23-25 de ani, o sa purtati si caciula, si dres, si chiloti, si maiou pentru tipul care o sa merite.

dor

Nu-i mai scriu mamei în sms că mi-e dor de ea. Există cuvinte care dor, deşi sunt spuse cu dragoste. Există cuvinte pe care nu trebuie să le spui unei mame când e prea departe, ci doar să le simţi, ca mai apoi să i le transformi în bătăi de inimă. Aşa ne-a învăţat încă din burtică, dar noi am uitat. Ne-am făcut mari, dar încă firavi.

Paste fericit. Noi plecam acasa!

O sa va urez de pe acum un Paste fericit si frumos alaturi de cei dragi voua. Sa va aduca putina liniste in suflete si sa va bucurati in urmatoarele zile de fiecare ou ciocnit, fiecare bucatica de cozonac si pasca. Sa primiti Lumina in inimi si in casele voastre.

Noi plecam maine dimineata acasa, in Moldova. Mergem impreuna cu alti patru prieteni, vor sa vada cum e la noi, sper sa le placa si sa ne simtim bine impreuna cu familia mea. Mai sper sa prindem vreme frumoasa si sa ajungem cu bine acasa, sa nu mai avem incidente ca data trecuta. Abia astept sa o vad pe mamica, pe fratii mei si pe nepotelul meu. Abia astept sa dorm acasa la mine. Abia astept sa stau cu mama la povesti si sa ii spun toate cate am pe suflet.

Promit sa raspund tuturor cand ma intorc, eventual miercuri. Sa fiti cuminti si sa papati grapefruits. As vrea sa spun ca o sa imi fie dor de voi, dar o sa fiu preocupata cu prea multe lucruri frumoase. Sunt sigura insa, ca nu va suparati, nu-i asa? Stiu ca o sa gasesc ganduri frumoase din partea voastra, va multumesc anticipat.

Gata, va pup dulshi-dulshi

sursa pozei

thoughts for every day [11]

Ieri m-a sunat tata ca sa imi urez un 8 Martie fericit si am incheiat discutia multumindu-i ca m-a facut fiica lui. A inceput sa planga. Am sunat-o pe mamica si i-am zis ca o iubesc si ca o strang in brate si a inceput sa planga. Spune-i iubitului ca il iubesti si o sa vezi ca pentru el sunt doar niste cuvinte. Daca am spune persoanelor potrivite, cat mai des posibil, cat de mult ii iubim, am observa care sunt adevaratele reactii la iubirea noastra. Oamenii care te iubesc impartasesc acelasi fior cu al tau, ceilalti cred ca li se cuvine.

povestea boţului

O să vă spun povestea mamei pe care mi-o spune de fiecare dată când mă simt neputincioasă. Pentru început, BOŢ= o grămăjoară, o bucăţică, nu ştiu dacă cuvântul există şi în limba română

Povestea asta trebuie să fie adevărată, e ca un moş Crăciun pentru mine. Se spune că atunci când Dumnezeu a creat Lumea a rămas cu un boţ de aluat, dar nu orice fel de aluat, ci unul special. Pentru că nu ştia ce să mai facă cu el, l-a sfărâmat în alte milioane de bucăţi şi l-a aruncat peste Lume. Oamenii care au fost atinşi de acel aluat sunt oamenii minunaţi din viaţa noastră, sunt acei oameni frumoşi la suflet, sunt acei oameni care pot să schimbe lumea prin zâmbet, care trec peste orice necaz, sunt oamenii care iubesc viaţa.

Îmi place povestea pentru că la sfârsit mereu adaugă: “- Nu uita, am prins şi eu un boţ din ală, iar când te-ai născut, ţi l-am pus în suflet, ai grijă de el.”

Am încercat toată viaţa să nu-mi dezamăgesc părinţii tocmai pentru aceste poveşti. Nu ştiu dacă sunt un boţ, dar simplu fapt că Dumnezeu mi-a dat părinţii pe care îi am, mă face să cred că povestea cu boţul este adevarată.

Boţilor 🙂

Ia zi, te bloggerim?

In seara asta, Catalina ne-a provocat sa iesim la o bulgareala. Zis si facut. Ne-am pus fularele, manusile si am iesit in fata caminului. Initial nu am avut curaj sa facem ingerasi de zapada, dar nu ar mai fi fost distractiv. Prin urmare, una cate una ne-am prefacut ca am cazut din greseala 😆 Upss, one more time! Din pacate, zapada a fost prea moale ca sa facem si omuleti. Nu ne-am lasat pana n-am mototolit toata zapada 🙂 . A fost cea mai tare bulgareala din ultimii ani!!!  As vrea sa tina iarna pana dupa sesiune pentru ca avem planuri de mers la Straja, anul trecut ne-a placut mult de tot.  Dap-dap, sa iesiti si voi… 😉 E cea mai buna terapie din sesiune 🙂  Multumesc fetelor!!! Mi s-a indeplinit una din dorintele pentru 2010 🙂 Sper sa nu racim, ne-a ajuns zăpălăuuuul pana in…ciorapi 🙂 Poate data viioare organizam o bulgareala pentru cine mai doreste. Va bloggerim?

isn’t she cute?

Multumim Corinei pentru poze :*

gand pentru mama

Mi-e dor de mama.

Mi-e dor sa ma alinte.

Mi-e dor sa o tin de mana.

Mi-e dor sa imi zica Renutza sau Aleosica.

Mi-e dor sa imi faca orez cu lapte.

Mi-e dor sa se joace in parul meu si sa imi faca codite, mereu zice: “ahh, ce par rar ai.”

Mi-e dor sa ma trezeasca dimineata: “hai lenosule, hai ca se innoreaza afara fara tine.”

Mi-e dor sa ma tina pana dimineata de vorba ca sa ma intrebe una alta.

Mi-e dor sa imi vorbeasca despre vecina ei enervanta.

Mi-e dor sa imi zica ca am slabit, desi arat mereu la fel.

Mi-e dor sa ma certe.

Mi-e dor sa adorm cu ea.

Mi-e dor sa imi faca puisor cu smantanica.

Mi-e dor…

ganduri pentru un om drag

simpsons-family Sa recunoastem, vin momente in viata cand iubitul sau iubita capata din partea noastra o atentie mai mare decat membrii familiei si nu vedem in acest lucru nimic gresit. La acest capitol pot spune ca ocup locul intai si nu scriu asta cu mandrie. N-am avut niciodata credit indeajuns sa o sun pe mama, dar am avut mereu centi pentru iubit. Ne chinuim sa demonstram altora cat de mult ii iubim, ca ne gandim la ei, dar uitam ca exista oameni cu adevarati importanti in viata noastra, oameni carora ar trebui sa le demonstram ca nu ii iubim doar pentru ca sunt parintii nostrii, pentru ca ne trimit pachete, bani, scrisori sau pentru ca stim ca sunt acolo, mereu. Iubitii/ iubitele vin si pleaca pana in ziua in care il/ o gasim pe cel/ cea potrivita. In toti acesti ani de iubiri frante, dezamagiri, lacrimi, bucurii, despartiri si noi relatii, indiferent de situatie, stim sa impartasim clipele cu aceeasi oameni: familia.

Am scris acest post cu gandul ca tu, cel care citesti, sa pui mana pe telefon si sa iti suni parintii, indiferent in ce retea sunt, sa ii trimiti mesaj surorii sau fratelui tau! Sa jertfesti un euro credit pentru ei si ganduri frumoase.

Uitam. Te-ai gandit ce e in sufletul unei mame in ziua in care te lasa sa pleci de langa ea? As compara sentimentul cu o despartire dureroasa: sufocarea de la inceput, dorul, obisnuinta, grija, gelozia, lipsa. Iar cei care s-au despartit de cineva pe care l-au iubit cu adevarat, stiu cat de dulce si de neuitat e impacarea.

Noi vedem totul din punctul nostru de vedere: libertate, independenta, fara prea multe batai de cap.

Cred ca fiecaruia din noi ar trebui sa ne fie rusine de faptul ca pentru iubite/iubiti am face orice: ne-am trezi in miez de noapte pentru a merge la farmacie, stam cu ei pana dimineata in club, pregatim cadouri si surprize. Iti mai amintesti cum era cand trebuia sa duci gunoiul? Sa faci ceva de mancare? Sa iti ajuti fratele?

stiri de acasa

santoshsnnet__1205438185_funny-kid-illusionNepotelul meu ii strange mamei puisorii de gat. Ii imbratiseaza pana ii sufoca. Dar mama nu-l cearta pentru ca ii este drag ca ochii din cap. Cica sta si ii priveste minute in sir si dupa aia bate de 2 ori din palme, rade si ii curpinde la piept de le sare puful…Ii pacaleste cu ochisorii lui albastri… Cred ca ii seamana matusii la acest capitol :)) Mi-e foarte dor de el 😦

Eu, bagajul si Romania [2]

sad dayLuna septembrie a trecut îngrozitor de greu. Nu mai aveam răbdare să plec, iar în ziua în care a trebuit să plec, s-a întâmplat astfel ca nimeni din familie să nu fie acasă. Nu m-a durut niciodată plecarea de acasă ca atunci: un bagaj greu, emoții ca plec, emoții că lăsam atatea în urmă. Îmi părea rău ca aveam bilet pentru aceea zi și aș fi amânat plecarea doar ca să nu fie nevoie să ies singurică din curte, să privesc înapoi și să-l văd pe cațel dând din coadă, neștiind săracul că urma să ne vedem în iarnă. Am urcat în autocar, pe vremea aceea se practica transportul de marfă ilegal. Zeci de femei, îmbracate practic cu pachete de țigări și alte minuni de lucruri, călătoreau alături de noi, elevi sau studenți. Biletul am fost nevoită să îl cumpăr cu mult timp înainte tocmai din acest motiv, ca să fiu sigură că am un loc rezervat…În vamă era mereu scandal și eram nevoiți să așteptăm ore întregi până se ajungea la o ințelegere cu vameșii si femeile cu marfa de contrabandă. Tot atunci a țipat un vameș la mine că nu am voie să fac poze în vamă. Nu pozam cum li se dă mită, oricum…

Când am ajuns în Suceava mi-am zis că n-o sa învăț niciodată să mă descurc singură, mi se parea imens. M-am simțit abandonată când fratele meu a trebuit sa se întoarcă la București. Totul era nou: banii, care mi se pareau prea mari și nu îmi încapeau în portofel, iar valoare lor imi dădea bătăi de cap nefiind obișnuită să dau 10.000 de lei pe o pâine,  când acasă la mine o pâine costa 2,5 lei.

Prima zi de școala: m-am asezat în prima bancă de la geam. Acolo am stat timp de 4 ani cu colega mea, Ludmila, moldoveanca și ea. În camera de cămin am stat cu alte 5 moldovence și am împărțit cu ele timp de patru ani toate poveștile, lacrimile, bucuriile- o copilărie intreaga, defapt. Ne așteptam seara una pe alta să venim de la școală și mergeam impreună la cantină ca să mâncăm. Ni se spunea: “rusoaicele”, dar noi eram doar niște copile care dintr-o dată trebuiau să își poarte singure de grijă. Nu mai exista mama să îți pună masa, să îți spele și să îți calce. Nu mai exista fratele mai mare căruia să i te plăngi când iti punea vre-un nesimțit mâna pe fund: trebuia să te întorci singurică către nesimțit și să îți iei apararea. Nu mai cereai bani pentru înghețată sau cosmetice: aveai grijă să îți ajungă de mancare, detergent, rechizite și alte “chestii” de genul acesta, care până atunci nu reprezentau interes pentru tine.

Nu i-am înțeles niciodată pe colegii care ne spuneau: “ce norocoase sunteți că locuiți departe de părinți.”


Citeste si
partea I, va urma partea a III-a.

amintiri din copchilarie

funny_animalsHmm, ma gandeam ce repede a trecut timpul si cat de bine mai era acasa. Toata ziua shulea bulea. Fata mamei in sus, fata tatei in jos. Pot sa zic ca am fost un copil caruia nu i-a lipsit nimic, asta pentru ca nu stiam eu cam ce vreau ca sa-mi lipseasca 🙂 Am fost rasfatata, alintata si foooooooooarte iubita. Inca sunt, poate chiar mai tare pentru ca sunt departe de casa si pentru ca, nu stiu, am lipici la oameni [asa mi s-a spus]. O sa va zic niste lucrusoare de ale mele din copilarie cu conditia sa ramanem macar prieteni :))))))
-***de lucru asta imi amintesc mereu cu drag: am inmuiat piciorusele ratzelor in clor ca sa le albesc. Asa am vazut eu ca face mama la rufe si imi era mila ca ratzustele cu picioruse negre erau ciupite de cele cu picioruse albe. Bineinteles, pana seara au paralizat toate si s-au dus in raiul ratzustelor. Cred ca atunci am mancat prima bataita.:))))))
-** cand ma gandesc la asta, mi se zburleste parul ca la gaina: faceam injectii cu clor la broaste :)))))))) Nu le suportam. Si pentru ca vroiam sa ma fac medic, am inceput practica mai devreme. Acum daca stau sa ma gandesc…chiar mi-e mila si sper sa nu ajung in Iad pentru asta. Credeti ca acumulat cu ratustele s-ar putea sa nu am nici o sansa? :))))
-****Colegul meu Ion mi-a spus in clasa a IV ca o sa se insoare cu mine cand ciresul din gradina [care era pe jumatate uscat] o sa-si revina. Pentru ca la sfarsitul clasei a IV-a l-am vazut pupandu-se cu o alta colega si pentru ca imi era totusi in grija sa nu-si revina ciresul, l-am udat cu apa cu clor aproape in fiecare zi. Al doilea an, copacul mort :)))) Hiuuu, si asa am scapat, nu ma mai ia Ion de nevasta :)))
-***** Cand am facut prima oara supa, am scapat din greseala tot pachetul cu sare. Cand sa ne asezam la masa, eu ma scuz si spun ca nu mi-e foame, fug repede in spatele gradinii. Nimeni nu mi-a facut nimic, chiar au zis ca e gustoasa. Abia dupa cativa ani mama s-a confesat: gustase inainte supa si a facut alta, dar nu a vrut sa-mi spuna atunci ca sa ma incurajeze, totusi fusese prima mea supa apa cu sare :))

o sa mai revin…si totusi, am fost un copil cuminte, nu? =))