Pentru cei care sunt în căutarea unui loc de muncă, orice poate suna tentat, mai ales dacă ai de plătit chiria, nişte rate la bancă şi ce o mai da sărăcia. Ţin minte, când a început criza- lucram la CE; prima oară ne-au tăiat bonurile de masă, bonuri cu care eu îmi întreţineam relaţia materialistă 
, dar ne-au promis că n-o să ne taie şi din salariu şi am stat liniştită o bucată de vreme.
După aceea a început altă criză- tema licenţei mele şi, chiar dacă e de râsul găinii, mi-am dat demisia ca să pot scrie licenţa, deşi nimeni din ţara asta nu mi-a garantat un loc de muncă, dacă termin facultatea cu 10. Mă întrebau oamenii dacă sunt sănătoasă la cap- cum să îmi dau demisia când totul e cu sus-n jos, iar oamenii sunt disperaţi să îşi păstreze job-urile, şi fără bonuri de masă, şi cu salariu tăiat, şi fără salariu.
Dacă te uiţi în CV meu, toate job-urile se termină în perioada sesiunii, dar acum, după un an şi ceva, aş spune că nu se merită şi n-aş mai face-o. Cu toate astea, nici n-aş rămâne la un loc de muncă dacă mi s-ar tot pune în cârcă criza financiară. Uite la Tomata cu Scufiţă– nu i-au mărit oamenii salariu? A plecat! Dacă ar face toţi aşa, ce credeţi că s-ar întâmpla? S-ar închide toate birourile, s-ar reangaja oameni nepricepuţi? Cel mai probabil s-ar reangaja oameni pricepuţi, dar dispuşi să facă orice, pentru acest orice job.
Oamenii care au încredere în ei n-o să le fie frică, ci o să fie curioşi de ce le aduce ziua de mâine. Mâine am un interviu- sper să mă descurc. Am nevoie de un job, dar nu din acela- orice, ci unul la care să mă duc cu tragere de inimă, muncind cu drag- luând salariul pe care mi-l doresc (niciodată mai mult decât aş crede eu că merit).
“Mândria trage cu ochiul la drumul parcurs pâna în prezent. Modestia îţi spune că mai este încă mult.” -Cornel Stelian Popa
Grapefruits - blog scris cu vitamine 