Ce înseamnă să fii blogger cinstit?

Nu mă refer la aspecte legate de viaţa personală, căci unele lucruri, nici cei care le scriu nu le ştiu sigur, poate şi din motivul acesta scriu, ca să-şi citească gândurile printre rânduri.

Mă refer la acei bloggeri care scriu câte un articol în care critică un alt blogger, dând impresia că aşa e el, sincer, curajos şi spune lucrurile în faţă. Toţi-toţi (cu o singură excepţie) pe care i-am citit, în sinceritatea lor, au scris asta din motiv personal. Ba că nu l-a băgat nu ştiu ce Zelist-ian în seamă, ba că i-a şters nu ştiu ce comentariu, ba că l-a copiat, ba că X-ulească e proastă şi grasă.

A fi sincer nu înseamnă să scrii un articol când ai fost muşcat tu de cur, iar în general să pupi fundurile altora, chiar dacă sunt bloggeri nesimţiti- corect, cu alţii, nu cu tine. Atunci nu te deranjează, nu? A fi sincer nu înseamnă să îl pui la colţ pe un blogger pentru o greşeală, dându-l drept exemplu pentru o generalizare. Se plâng unii de hateri printre comentatori- slava Domnului, sunt atâţia şi printre cei cu bloguri.

Pot (vor) bloggerii noştri să fie mai buni?

Azi s-a sărbătorit Red Nose Day– organizaţie umanitară fondată în Anglia în 1985. Sărbătoarea urmăreşte strângerea de fonduri pentru anumite cauze- To something funny for money.

-Ok, mi-am zis azi, în timp ce aruncam bănuţii în cutia de donaţii, bloggerii noştri pot să facă mai mult de atât. Sincer, sunt convinsă, toate posturile umanitare care au fost scrise ar putea să aibă un succes şi mai mare dacă n-ar rămâne decât la fază de online.

Oamenii sunt comozi. Oamenilor nu le este greu să arunce 5 bani sau un leu unui cerşetor de pe stradă, le stau în cale? le aruncă un bănuţ. Poveştile copiilor despre care foarte bine ştim, oricât de mult ne impresionează şi oricât de mult am vrea să îi ajutăm- n-o facem pentru că mulţi din noi suntem COMOZI în a ne duce la bancă, chiar dacă avem una la colţul blocului.

CRED, din toată inima, că românul încă se teme de bănci, de conturi, de formulare şi, de aceea, chiar dacă are de unde dona (mă refer la oamenii obişnuiţi, fără secretare, fără cashcard), n-o face din această comoditate şi frică de seriozitatea unei tranzacţii.

DE ACEEA, bloggerii noştri pot face mai mult, chiar şi atunci când se duc la Blogmeet, la Tweetmeet, Facebookmeet- să facă donaţia accesibilă, nu doar la un click distanţă, ci faţă în faţă cu oamenii care, cel mai probabil, nici nu citesc bloguri.

În loc de free hugs, am putea strânge bloggeri care, la rândul lor, ar putea strânge bănuţi pentru copiii care au nevoie. Do something funny for money! Do more… Aţi fi umiţi câte mâni se apleacă spre cutia de donaţii, când doar o altă mână face primul pas.

Ţi-am zis eu!

Sunt aşa de fericită că am convins-o pe botic de Hubbis să se uite la Despicable me, mă simt de parcă aş fi făcut o faptă bună, mai ales că i-a plăcut (se putea altfel?) Mulţumesc mult lui Smiley_tgv pentru Ringtone-ul Unicorn song, că tot trebuia să mi-l schimb. Nu mă mai satur de melodia asta, cred că o să îmi dau singură bip-uri 😆

  • Pompilia Hubbis Explica-mi si mie ce e cu filmul asta, pretty please 😀 L-am luat tot pentru ca il recomandai tu, m-am uitat pret de 5 minute si l-am sters. Nu mai stiu cum incepea, era nenea asta urat si parea atat de nasol incat am sters filmu’. 🙂
  • Grapefruits WordPressian Pompilia, you are not my friend anymore!
    Pompilia Hubbis Da’ am fo’ vreodata? 🙂
  • Pompilia Hubbis Pe bunice acuma, scena asta e dragutza, m-am uitat acum la ea, dar inceputul filmului mi s-a parut asa naaaasooool.
  • Grapefruits WordPressian You are not my friend- second time!
  • Pompilia Hubbis Hai si cu a treia 🙂 il downloadez acum, sa vezi ce injuraturi primesti daca-mi strica aceasta minunata ultima zi de vacanta 🙂
  • Grapefruits WordPressian Eu l-am văzut de 2 ori în aceeaşi zi, acum nu ştiu cât de botos eşti tu să nu îţi placă 😛
  • Pompilia Hubbis Ha! 🙂 O sa-ncerc sa trec de inceput 🙂 Auzi, e cineva pe care nu l-ai batuta la cap cu filmu’ asta? Probabil au scapat doar cei care nu stiu de existenta ta 🙂 >:D<
  • Grapefruits WordPressian Mi-e milă de ei. Mi-e milă de 2 ori: că nu ştiu de mine şi că n-au văzut filmul 🙂 Papoi 😛
    Pompilia Hubbis ‎Grapefruits…. oook… :”> A fost foarte dragutz filmul :”> Si o adoooor pe Agnes. ♥ Acuma astept “Veeezi, ti-am zis eeeu!” 🙂
    Choco Follie Despicable Hubbis! Te-ai inmuiat si tu finally 🙂 :*:*
    Pompilia Hubbis Awww, si cuuuuum.. Cantam asta-seara in baie “Unicorns i love them, unicorns i love them” \:D/ 🙂 
    Cum să n-o placi?

Anunţ pentru anunţ…

Văd că anunţul a avut reacţii controversate. O să încerc să explic cu următorul exemplu: pe unele cutii de ouă este specificat că ouăle provin de la găini crescute în cuşti sau de la găini crescute în curte. Există oameni care nu ştiu despre asta, oameni cărora nu le pasă şi oameni cărora le pasă.

Bineînţeles, ouăle de la găinile crescute în libertate sunt mai scumpe, dar cei care vor o schimbare şi cred într-o schimbare, plătesc mai mult. Printr-un anunţ televizat, britanicii au hotărât ca a doua zi să cumpere doar ouă de la găini crescute în libertate- ca semn de protest. Ştiu sigur că nu toţi au făcut asta, altfel lucrurile s-ar fi schimbat, nu doar pentru o zi.

1. Şi eu am poze salvate de acum 2-3 ani în calculator. N-o să stau să caut acum sursa- e imposibil. Asta nu înseamnă că o să fac din asta o scuză pentru viitor. Cum spuneau addicted şi creve, unele surse sunt greu de precizat, de exemplu când luăm imaginile de pe mail sau torrente.

2. Sursă, pentru mine, înseamnă atât autorul fotografiei, cât şi persoana de la care m-am inspirat. Aş putea să modific puţin toate pozele în Paint şi să pretind că sunt făcute de mine. Spuneau mazgalica şi Roxana, în comentariu de la post, că ele iau pozele de pe Google. Pozele pe care le cauţi pe google te redirecţionează pe site-uri sau bloguri care au folosit imaginile alea- deci sunt o sursă de inspiraţie, că doar nu le găseşti în aer, nu? Şi tu, şi eu suntem pe Google, asta nu înseamnă că trebuie să fim furate, nu?

3. Maria, majoritatea bloggerilor pe care îi citesc şi îi apreciez fac deja asta şi, dacă unii pot şi vor să facă asta, de exemplu vis-vandut-la-gramaj, nu văd de ce nu am încerca să schimbăm hoţia asta pe faţă. Aş putea, foarte bine, să copiez articole şi imagini de pe alte bloguri şi să nu pun sursa, având ca scuză că le-am găsit pe Google. Uşor şi profitabil, nu? Original, chiar! Şi da, o să refuz să mai citesc oamenii care fac asta intenţionat sau din lene- pentru că este evident cine face asta.

Cine vrea să continue originalitatea asta, în idioţenie, nu are decât. Eu am hotărât să fac asta. Am hotărât să cumpăr ouă de la găini crescute în libertate. Am hotărât să muncesc mai mult, punând şi link-ul celui de la care m-am inspirat, de fiecare dată când am ocazia. Cum spunea Alexandu Călin pe profilul de FB: “-Eu nu vreau o ţară ca afară, ci vreau oameni ca afară.”

[poza: andrushky.tumblr]

Să fii tu, să nu fii tu…?

Cred că am avea articole mai bune dacă am scrie lucrurile aşa cum sunt. Dar n-o facem, le luăm pe ocolite, le luăm cu frumuşelul, le luăm cu blogăritul- nici să pari patetic, nici prost, nici vulgar. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dacă eşti anonim, îţi ascunzi numele. Dacă eşti public, îţi ascunzi adevăratele unele trăiri.

Sunt sigură că multe din posturile mele au fost interpretate, că s-au înţeles lucruri printre cuvinte. De exemplu, dacă scriu despre relaţii- se subînţelege că scriu despre relaţia mea- dar nu e aşa. Aş fi vrut să pot scrie, dar n-ar mai fi fost vorba doar de mine şi, atunci, nu pot nu vreau să fac public un lucru care îmi aparţine doar pe jumătate: cu jumătatea mea de adevăr, cu jumătatea mea de sentimente, cu jumătatea mea de gânduri…

Eu nu mai citesc lucrurile aşa cum sunt. Pentru mine o bloggeriţă cu numele Ana (exemplu) e o doar o bloggeriţă- dincolo de latura ei umană. Scrie cum poate, ce poate. Eu citesc pentru că îmi place- nu pentru că e adevărat, nu pentru că e despre ea, nu pentru că mă identific cu ceea ce scrie.

Bineînţeles că există o diferenţă între a nu scrie despre un lucru şi între a minţi- ca identitate online. Tot ce am scris până acum a fost pentru că aşa am gândit, aşa am simţit, aşa mi-am dorit, aşa s-a întâmplat sau aşa mi-am imaginat. Cel puţin în ceea ce mă priveşte.

Îmi place să citesc şi despre cum face cineva omletă, şi despre cum şi-a luat cineva amendă, şi despre cum suferă, şi despre cum e fericit- nu ca şi cum ar fi un tot, ci pentru că combinaţiile de cuvinte zac în oameni diferiţi. Suntem ca un DEX- fiecare din noi dăm alte explicaţii pentru aceleaşi trăiri.

Tastatura cu suflet [2]

Pentru că mâine-poimâne se umblă cu colinda, vă rog să treceţi şi pe la următoarele gazde, vă asigur eu că v-au pregătit ceva bun:

1. ➡ Unimedia v-a pregătit un top 10 filmuleţe amuzante de pe Youtube. Unele îmi sunt total necunoscute, ceea ce face topul şi mai delicios.
2. ➡ Akexiss-alterego caută o fată. Dacă te încadrezi în tipar, poate îl convingi că există şi poveşti, şi Moş Crăciun.
3. ➡ Alle Oancea are un clip extraordinar de motivant, vă rog să îl urmăriţi până la capăt.
4. ➡ Auraş Mihai are o lecţie pentru cei cu Twitter şi Facebook. Unii bloggeri ar trebui să citească postul de 2 ori.
5. ➡ Alex Mazilu ne prezintă Crăciunul între Tradiţie şi Consumerism. S-ar putea să afli lucruri noi şi interesante.
6. ➡ Blogmov are un post foarte drăguţ cu perle spuse de copii.
7. ➡ Alexandru Negrea, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar şi eu mi-aş cumpăra aşa ceva!
8. ➡ Gabriela are un post interesant despre accidente şi anomalii.

Unde greşesc bloggerii?

Mi-e dragă să citesc bloggeri cu iniţiativă. Bloggeri care vor să îţi scoată prostia din cap, să te facă mai înţelept, dându-ţi tot felul de sfaturi. Mi-s dragi bloggerii care vor să împărtăşească lucruri interesante cu tine, indiferent dacă e vorba de un film, de o reţetă, de un pont, de un banc, de o experienţă personală, etc.

Ce mă deranjează la bloggerii cu iniţiativă este superioritatea cu care scriu aceste articole, tonul care se simte printre cuvinte- de parcă el ar fi omul suprem. Aţi simţit vreodată asta? Apropo, când spun “blogger cu iniţiativă” nu mă refer neapărat la bloggerii mari, în top Zelist, ci la acei care au impresia că bloggereală e un job, iar ei sunt un fel de directori.

Atunci când vrei să scoţi în evidenţă cât de prost este X, cât de imbecilă e comunitatea Y, cât de analfabeţi sunt cei care ascultă manele şi cât de neorganizată e ţara asta, pornind de la meciurile de fotbal şi sfârşind cu preşedintele, încearcă să fii într-adevăr inteligent şi nu deştept, pentru că e o diferenţă.

Iti multumesc pentru zambet!

Sunt oameni care se gandesc ce sa iti cumpere de ziua ta, sunt oameni care uita de ziua ta si mai sunt oameni care uita de tine. Mai e o categorie de oameni care se gandeste cum sa te faca sa zambesti, intr-o zi de marti, orice data, orice an.

Vreau sa multumesc celor care m-au tag-uit in pomul lor de Craciun sau mi-au trimis mesaje dragute pe Facebook si multumesc tuturor celor care dau RT pe Twitter. Ma faceti sa ma simt bine si va sunt recunoscatoare.

Multumesc lui Smiley_Tgv pentru faptul ca s-a gandit sa imi faca o surpriza, realizand un slide foarte dragut la el pe blog. Sa-ti dea Dumnezeu vizitatori 😆

Multumesc Gabrielei care ma reaminteste mereu printre posturile ei, iar eu nu reusesc de fiecare data sa ii multumesc personal. Multumesc pentru gandurile bune.

Multumesc Adei Verde pentru ca nu stiu cine e. Da, pentru ca nu stiu cine este, iar asta m-a facut sa zambesc larg pentru ca un necunoscut se gandeste la mine.

Multumesc celor care imi lasa offline-uri pe messenger, intrebandu-ma daca sunt bine. Multumesc colegelor de la facultate care imi trimit mailuri, ba cu un gand bun, ba cu materiale funny pentru blog.

Multumesc celor care m-au pus in lista lor de blogroll. Unii chiar fara sa ceara nimic in schimb si pe care i-am gasit intamplator. Stiti ce zambet curat ati zmuls de la mine? Nici nu va imaginati!

Multumesc celor pe care i-am uitat ca nu m-au uitat si ca nici nu s-au suparat pentru asta. Multumesc tie, comentatorule de zi cu zi, pentru ca iti gasesti timp sa vii si pe la mine si sa lasi un gand bun sau o critica constructiva.

Cititorul tău. Îl asculţi?

La un moment dat îţi dai seama că blogul tău nu mai este doar al tău, altfel ţi-ai face un jurnal sau ai scrie în Word Document şi atunci, nu-ţi mai poţi invita cititorul să apese X-ul din dreapta.

Ce trebuie să înţeleagă un cititor este că tu nu eşti nici Tolstoi, nici Discovery, nici National Geographic, nici critic, nici jurnalist şi nici inventator. În acelaşi timp, trebuie să înţelegi că nici cititorii tăi nu sunt doar oameni inteligenţi, doar oameni creativi, doar oameni citiţi, doar oameni interesaţi sau doar oameni curioşi.

Dacă mi-l dădeai la 12 ani să îl citesc pe Dostoievski, aş fi spus că e plictisitor. Poate nici acum nu e momentul să îl citesc, abia învăţ să descopăr importanţa amănuntelor şi am impresia că le tratez cu superficialitate. Poate după 40 de ani tocmai aceste amănunte te atrag, pentru că restul lucrurilor ţi se par prea familiare deja. Continue reading

Care este responsabilitatea bloggerilor?

Chiar dacă blogurile se fac după principiul ” e casa mea, mi-o amenajez cum vreau” trebuie să ştim că există diferite forme de arhitectură, chiar şi palatul ţigănesc, atât de urât în ochii noştri, el păstrează o cultură, care, vrem-nu vrem, există. O casă, indiferent dacă e amenajată pentru tine şi pentru nevoile tale, are neapărat şi o cameră de oaspeţi. La unii, oaspeţii se simt incomod şi în dormitorul principal, pe când la alţii, oaspeţii se simt bine şi într-o garsonieră.

Nu pot să mă gândesc decât la două responsabilităţi ale unui blogger:
1. Ce scrie
2. Pentru cine scrie Continue reading

Tastatura cu suflet

Din dragoste pentru blogroll-ul meu:
1. Delia Iacob ne recomandă maxima zilei alături de o cană de ceai făcut din grapefruit proaspăt, un deliciu!
2. Alex Mazilu ne prezintă detalii arhitectonice.
3. Ana Mayana ne arată Pricina.
4. Andra Diana ne întreabă Aşa tată, aşa iubit?
5. La Fetiţa Jungliei 13 am citit unul dintre cele mai haioase bancuri cu poliţişti.
6. Klausen1976 ne arătă cum ar trebui să se comporte nişte copii cuminţi.
7. Articolul Camiliei despre blegii din blogosferă mi-a plăcut la nebunie.
8. Moldoveanul a surprins perfect problema tinerilor care pleacă din Moldova, pentru un viitor mai bun.
9. Umograf ne arată cele mai bune poze facute din unghiul perfect.
10. Zozzo ne prezintă fenomenul orei de vârf pe blog.
11. Am găsit pe Vimeo filmarea primei aterizări pe Lună.
12. Groparul are nevoie de ajutor.
13. Serginho se întreabă şi el Cum să scrii un articol ca să-i mulţumească pe toţi?

Felicitări pentru articole, aveţi o tastatură cu suflet, pentru sufletul meu…