Ce ştii despre Ramadan?

Pentru că am foarte mulţi prieteni din India, Iran, Irak, Turcia- musulmani, de religie, ştiu că urmează luna Ramadanului (1- 29 August)- serbare religioasă pe care eu o asociez cu postul Paştelui sau Crăciunului, din punct de vedere tradiţional.

Ramadan este a noua lună, conform calendarului Islamic, dar diferă în fiecare an, cu 11-12 zile, în funcţie de rotaţia lunii. Serbarea, în sine, constă în rugăciuni, post alimentar şi abstinenţă sexuală.

Deşi sunt creştin ortodoxă, crescută mai mult în spiritul de a face bine, decât în a pupa icoane, mă interesează şi celelalte religii- ce fac, în ce cred, la ce se roagă, cum se roagă, ce respectă, ce nu respectă.

Aici, fiind o comunitate mixă, ai să găseşti şi biserici ortodoxe, şi biserici catolice, şi biserici spirituale, şi moschee, etc. Mi-aş dori, în acest sens, să vizitez o moschee-poate în această perioadă- a Ramadanului.

Nu judec oamenii după religia sau cultura lor, ci după felul lor de a fi. Le respect această lună a Ramadanului şi, pentru că unii din ei îmi traduc pagina, le urez linişte sufletească şi momente de pace în familii. Shalom!

Hristos a înviat!

Hristos a înviat! Din păcate în dimineaţa asta nu m-a spălat mama cu ou roşu în obraji (ca să fie fata rumenă) şi ou alb (ca să fie fata bălaie); nici măcar cu bănuţi- ca să fie fata bogată. Mulţi ani la rând, obiceiul acesta a fost motivul pentru care mă trezeam în dimineaţa de Paşte, al doilea era scobitul brânzei din pască.

Am fost şi la muncă azi; dacă ar şti mama, m-ar pune să pup toate icoanele din biserică, făcând mătănii şi rugăciuni de iertare. Pentru mine, cel mai mare păcat de azi a fost că, am uitat să mă bucur, cum făceam când eram mică, de tot ce însemna cândva Crăciunul şi Paştele. Când o să am o fetiţă însă, am să o spăl pe faţă cu ouă şi penny, ca să ştie şi ea!

A fost o zi lungă. Lungă cât capătul unui ou neciocnit.

Cine spune o rugăciune pentru fruct?

Aşa cum m-aţi obişnuit în sesiune şi la licenţă (atâta v-a trebuit) urându-mi succes şi ţinându-mi pumnii, nu aveţi decât să spuneţi rugăciuni şi pentru ziua de mâine- am primul examen de aici, iar de joi, pe 6- încep şcoala propriu-zisă. Nu ştiu dacă sunt stresată sau am emoţii, dar cred că mi-ar prinde bine nişte încurajări şi mi-ar plăcea să vă ştiu alături!

jurnalul ei. Socul.

ea1“De ce Doamne trebuie sa-ti scriu rugaciuni, de ce Doamne toate s-au indreptat impotriva noastra…de ce atata rau pentru noi doi… Sunt deja doua zile de cand …:
Stateam cu mami la televizor, relatia noastra a devenit mai apropiata de cand cu incidentul. Ne uitam la stiri, cand, la un moment dat, jurnalistul spune ca face apel la atentia telespectatorilor pentru recunoasterea unui tanar. Povestea incepe astfel:
<<Gasit la cativa zeci de metri de masina accidentata grav, arsa in urma accidentului. Cu multiple facturi, in stare de inconstienta, fara acte. Doar un carnetel pe post de jurnal in buzunarul hainei. Din cate si-ai dat seama politistii austrieci, este vorba despre un roman, iar asta pe baza scrisului din jurnal…>>
Nu-mi venea sa cred, am inceput sa tremur, mama imi spunea sa ma linistesc, ca nu are cum sa fie Alex, dar eu nu mai auzeam nimic, simteam cum imi iese inima din piept si nu puteam sa fac nimic, ma auzeam respirand si nimic altceva…La un moment dat jurnalistul a dat citire unui fragment din jurnal, se pare ca Alex a mentionat doar numele meu, a lui Vlad si al Verei. Mama deja luase receptorul ca sa sune la numarul de pe ecran, eu ma simteam de parca as fi fost in transa.
Jurnalistii i-au dat mamei date de contact si au anuntat-o ca au sunat deja si parintii lui Alex. M-a sunat Vlad, am ramas socata: “Mica, iti dai seama…bine ca am avut asigurare la masina…”
De doua zile parintii lui au plecat la spitalul din Austria, nu stiu nimic ce se intampla, nu stiu cum se simte, daca as fi avut pasaport… Cand au plecat, i-am sunat, desi nu mai vorbisem niciodata cu parintii lui Alex, au zis ca nu vor sa auda de mine, sa stau departe de familia lor, ca sunt un blestem si o aducatoare de necaz si daca i se intampla ceva lui Alex, numai eu sunt de vina. Tot ce stiu sunt stirile de la tv. Alex inca e inconstient, desi sunt sanse de supravetuire, exista riscul sa ramana paralizat din cauza unei fracturi la coloana…Nu am nici o putere, nu am mancat de cateva zile, sunt ca o stafie. Mama ma incurajeaza, dar…Azi am fost si m-am rugat pentru el…Sa se faca bine, sa-si revina…A tinut un jurnal…a tinut un jurnal cu mine…”


Citeste tot jurnalul lor aici.