“Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit… Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.” Octavian Paler- Viaţa pe un peron
Aveam citatul pregătit de câteva zile şi aşteptam momentul potrivit ca să îl postez. Momentul potrivit însă, a trecut cu mult timp în urmă. Astăzi se fac 3 ani de la moartea lui Octavian Paler şi, poate, în momentul când a scris rândurile de mai sus, s-a gândit la Bătălia lui, iar noi, când citim, ne gândim la Bătăliile noastre. Cine a zis că trăim vremuri de pace? Sunt focuri de armă care nu se aud, dar care lasă răni. Puteţi citi cartea online ➡ AICI.
Mulţumesc Andreea
“Cine a zis că trăim vremuri de pace? Sunt focuri de armă care nu se aud, dar care lasă răni.” Corect.
Multumesc
Unul din cele mai triste si dureroase momente in viata este atunci cand realizezi ca ai ramas fara teluri. Cand nu mai ai pentru ce lupta.
Gata! De data asta chiar o sa citesc Octavian Paler, pentru ca aman cartile lui de prea mult timp :-L
“Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu?” Mda… story of my life. :-<
[…] Thoughts For Every Day [22] Lasă un comentariu […]