de unde frate atâta frăţie?

Am citit prin blogosferă precum că voi, românii, aţi dat doar 10 puncte moldovenilor, iar moldovenii, iaca na, v-au dat 12. Că ruşii nu ne-au dat nimic, nici ucranienii. Eu zic sa ne luăm lopăţica, căldăruşa cu nisip şi să ne ducem acasă şi să nu ne mai jucăm cu niciunul. Iac’ aşa!

Nu m-am uitat la Eurovision pentru că realizez că e sunt interese la mijloc, deşi artiştii ăia se duc acolo cu emotii, cu stres, cu gândul că…poate-poate au făcut o melodie foarte bună şi au să-i voteze şi ăia din Zimbabwe, nu doar ăştia de pe la graniţe, pentru că, dacă vrem brânză de la fraţi, trebuie să ştim că brânza e pe bani, fără supărare.

Eu credeam că punctele alea se dau pe valoarea melodiei, altfel, eram pierduţi încă din start, doar cu două ţări vecine, fără grad de rudenie foarte bine stabilit, istoria e confuză.

Aşa ne mai place să ne ştim de rude când ne adunăm toţi la o masă şi bem, şi dansăm. Uităm repede când e vorba de spălat vasele la sfârşit…