cea mai urâtă păpusă barbie

Îmi pare rău că asociez cuvântul “barbie” lângă adjectivul “urâtă”, dar în câţiva ani, copiii noştri n-o să-şi mai dorească să devină medici, astronauţi, profesoare sau balerine pentru că e mai simplu să fi o păpuşă barbie. Una urâtă.

“Bună, sunt păpuşa Barbie, am 20 de ani şi 50 de kg, proporţionate frumos în sânii siliconaţi, coapse şi buze. A trebuit să renunţ la câteva grame şi am făcut liposucţie de neuroni. Dansez goală la toate emisiunile, iar părinţii mei mă admiră, am cei mai cool părinţi, sunt open-minded. Sunt frumoasă, iar bărbaţii mă admiră, renunţă la maşinuţe ca să se joace cu mine. Celelalte fete sunt invidioase. Eu mă vând repede.”

Dacă o să am o fetiţă, o să îi povestesc despre păpuşa mea din copilărie, una cusută din materie (nu din cârpe) şi am să o las, aşa cum m-a lăsat mama, să-mi strice toate rochiile bune ca să-i facă hainuţe.

Mamelor, aţi crescut fete şi vindeţi păpuşi. Să fiţi mândre de ele.