Mi se pare doar mie sau unele bloguri seamănă foarte mult între ele? Nu din cauza temei, nu din cauza subiectelor abordate, ci din contra- din cauza celor neabordate şi, ca să fiu pe înţelesul tuturor- bloguri fără prea mult conţinut, cu înşiruiri de imagini luate de pe Tumblr cu diferite mesaje simţite şi transmise de alţii.
Să fim sinceri, şi mie îmi plac unele mesaje, care sună mai frumos în engleză doar pentru că nimeni nu le-a scris în română, dar asta nu înseamnă că faci blogging. O să îţi dai seama în 2-3 ani că n-ai adunat decât gândurile altora- pe care nici măcar nu-i cunoşti. Observ trend-ul acesta la bloggerii începători sau mici (ca vârstă) şi nu-mi amintesc să fi făcut la fel, chiar dacă mă întrebam despre ce să scriu la început.
Zecile de imagini n-o să îţi aducă vizite, pentru că n-ai informaţie generatoare de căutări. Scrie. Scrie despre experienţele de la şcoală, despre prietena ta cea mai bună, despre certurile cu părinţii, despre menstruaţie, despre hobby-uri, despre visuri, despre cărţi, sport, probleme, bucurii, în general, despre ce ai vrut să scrii când te-ai gândit că ai nevoie de un blog.
Mie îmi place să citesc astfel de oameni, care fac din propria experienţă subiecte de discuţie şi chiar sunt curioasă cum sunt adolescenţii din 2011. Mai mult de atât, îmi sunt tare dragi bloggerii începători care promit multe, nu pentru Zelist, ci pentru viitorii cititori. În acest sens, mi-e drag de Myriam, de malli, de serginho, de smiley-opinion, de alleoancea, de Paul, de HellBoy sau andreihappyday. Nu neapărat pentru că sunt mici, începători sau buni, ci pentru că şi-au format un stil de a scrie şi de a interacţiona cu alţii din blogosferă.
O să mai urmăresc zilele astea alţi câţiva bloggeri începători şi o să mai adaug câţiva la lista mea de preferaţi, în speranţa ca unora să le prindă atât de bine laudele, încât să nu se lase de scris, ci să se apuce de scris, dincolo de imagini, dincolo de YouTube, dincolo de Google.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 