jurnalul ei. Socul.

ea1“De ce Doamne trebuie sa-ti scriu rugaciuni, de ce Doamne toate s-au indreptat impotriva noastra…de ce atata rau pentru noi doi… Sunt deja doua zile de cand …:
Stateam cu mami la televizor, relatia noastra a devenit mai apropiata de cand cu incidentul. Ne uitam la stiri, cand, la un moment dat, jurnalistul spune ca face apel la atentia telespectatorilor pentru recunoasterea unui tanar. Povestea incepe astfel:
<<Gasit la cativa zeci de metri de masina accidentata grav, arsa in urma accidentului. Cu multiple facturi, in stare de inconstienta, fara acte. Doar un carnetel pe post de jurnal in buzunarul hainei. Din cate si-ai dat seama politistii austrieci, este vorba despre un roman, iar asta pe baza scrisului din jurnal…>>
Nu-mi venea sa cred, am inceput sa tremur, mama imi spunea sa ma linistesc, ca nu are cum sa fie Alex, dar eu nu mai auzeam nimic, simteam cum imi iese inima din piept si nu puteam sa fac nimic, ma auzeam respirand si nimic altceva…La un moment dat jurnalistul a dat citire unui fragment din jurnal, se pare ca Alex a mentionat doar numele meu, a lui Vlad si al Verei. Mama deja luase receptorul ca sa sune la numarul de pe ecran, eu ma simteam de parca as fi fost in transa.
Jurnalistii i-au dat mamei date de contact si au anuntat-o ca au sunat deja si parintii lui Alex. M-a sunat Vlad, am ramas socata: “Mica, iti dai seama…bine ca am avut asigurare la masina…”
De doua zile parintii lui au plecat la spitalul din Austria, nu stiu nimic ce se intampla, nu stiu cum se simte, daca as fi avut pasaport… Cand au plecat, i-am sunat, desi nu mai vorbisem niciodata cu parintii lui Alex, au zis ca nu vor sa auda de mine, sa stau departe de familia lor, ca sunt un blestem si o aducatoare de necaz si daca i se intampla ceva lui Alex, numai eu sunt de vina. Tot ce stiu sunt stirile de la tv. Alex inca e inconstient, desi sunt sanse de supravetuire, exista riscul sa ramana paralizat din cauza unei fracturi la coloana…Nu am nici o putere, nu am mancat de cateva zile, sunt ca o stafie. Mama ma incurajeaza, dar…Azi am fost si m-am rugat pentru el…Sa se faca bine, sa-si revina…A tinut un jurnal…a tinut un jurnal cu mine…”


Citeste tot jurnalul lor aici.

jurnalul ei. spital.

sad2“Mi s-a spus ca am fost inconstienta 7 zile. Pentru mine a durat o eternitate,totusi, nu-mi amintesc nimic. Stiu doar ca am avut un somn profund. Ma simt vinovata pentru ce am facut, si, desi ceilalti nu mi-au zis nimic, stiu ca au suferit, mai ales mama si tata. Acum cand i-am revazut imi dau seama ca sunt prea importanti pentru mine ca sa renunt la ei pentru cine nu merita. Toata lumea evita subiectul “Alex”, probabil pentru a nu intra in amanunte si pentru a nu ma face sa ma simt vinovata de ce am facut. Stiu ca nu a fost langa mine, l-as fi simtit. Am reusit sa citesc mesajele din telefonul Verei fara ca ea sa stie. L-a anuntat inca din ziua nenorocirii, iar din al doilea mesaj am inteles ca el e plecat in Germania…Din partea lui, nici un mesaj. Si cand te gandesti ca mi-as fi dat viata pentru el…De azi o sa traiesc viata din plin, de azi o sa ma bucur de fiecare clipa, de azi eu decid pentru viata mea, dar nu asa cum am crezut eu ca e mai bine ultima oara…”

Citeste tot jurnalul lor aici.

jurnalul ei. partea a 5-a

sleep“Simt ca prin vis, cred ca sunt intr-un vis. Lumina din fata mea ma orbeste, aud voci, defapt ecouri de voci. E Vera, ma striga. Ii raspund, dar ea nu ma aude, continua sa ma strige.  Totul e alb in jur, iar corpul meu e greu, abia pot sa alerg intr-acolo de unde se aude Vera, fac pasi grabiti, dar totul se misca in reluare, pana si eu fug inapoi, in momentul…

Alex, unde esti?”

Aici jurnalul lor.