Sfârşitul tău de capitol, începutul meu de viaţă

Pentru mine, ieri, situaţia s-a schimbat la 360 de grade. Cuvintele din cerul gurii, cândva sentimente, s-au înghiţit în sec şi nu vor mai fi rostite niciodată, chiar dacă, undeva în mine, aciditatea lor o să mă doară.

Îţi doreşte uneori, cum se întâmplă prin filme, ca atunci când te doare, să leşini- ca să nu mai simţi nimic, să te trezeşti şi să nu mai simţi nimic. În realitate, te doare în piep, de nu poţi să respiri şi ţi se strânge stomacul pe când tu, trup şi suflet, te desfaci în milioane de bucăţi.

E doar un moment, asemănător serpilor, când îşi reînoiesc pielea. Te zvârcoleşti în propriul trup, laşi ce e vechi în urmă şi te bucuri de un nou capitol din viaţa ta, dintr-o carte nouă, nu din continuarea celei vechi.

“-You are smart and lucky, at the beginning of a new chapter in your life, so do not dare to be sad.” Şi are dreptate. Am prieteni care îmi trimit astfel de mesaje la ora 8 dimineaţa, am oameni în jurul meu, care mă iubesc şi am, în faţă, momente de bucurie de care sunt conştientă.

În momentul acela de durere, conştientizezi că, doar aşa ai putea să devii mai puternică, chiar dacă plângi, îţi devii propriul erou pentru că alegi să nu mai lupţi într-o bătălie care nu se merită, pentru că nu tu, ci alţii sunt laşi, alţii sunt trădători…

First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win. ~Gandhi (Via Cris)

Nu-mi permit

Eu nu-mi permit să pierd oamenii din viaţa mea, nu pot să nu cunosc oameni noi sau să nu-i redescopăr pe cei vechi. Aşa sunt eu, mă hrănesc cu starea lor de spirit, cu bucuriile lor, cu problemele lor, cu soluţiile lor, cu stilul lor vestimentar, cu felul lor de a fi.

Nu pot altfel, mă sufoc. Eu iubesc părinţii, şi pe ai mei, şi pe ai altora. Mă ataşez foarte repede de oameni şi, dacă am ocazia să cunosc familii, mă adoptez singură. Într-o perioadă, mama era geloasă. Mă apropiasem foarte tare de mama celei mai bune prietene, doar pentru că era mai zurlie la cap şi, pe atunci, credeam că e mai simplu să rezolvi probleme prin felul ei de a fi, decât prin felul calculat al mamei.

Nu-mi imaginez, din acest motiv, să am un soţ gelos care să nu-mi permită să ies cu prietenii mei, care să nu-mi înţeleagă felul de a fi şi să-l interpreteze greşit. Aş iubi, de un milion de ori mai mult, un om care mi-ar da libertatea de a face lucrurile în felul meu şi i-aş da, în schimb, toată încrederea şi fidelitatea de care are nevoie.

Eu nu-s pasăre de ţinut în colivie. Eu nu-s pasăre. Eu sunt un om care iubeşte oamenii, iar prin iubirea asta, îmi hrănesc eu-ul. Când nu mai am oameni în jurul meu, mă pierd şi-mi pierd şi sentimentele. Nu pot să fiu zburdalnică, nu pot să fiu veselă, nu pot să fiu optimistă, nu pot să scriu, nu pot să-mi imaginez şi nu pot să nu mai pot, pentru că am atâtea în felul în care m-au crescut părinţii şi în modul în care m-au educat experienţele, încât aş înnebuni dacă totul s-ar opri la o singură persoană.

Dacă vrei să mă schimbi, îndepărtează-mă de oameni. Asta însă, n-o să mă ţină aproape de tine, oricine n-ai fi tu…

Friends

Prietenii…Aş avea nevoie de nişte prieteni buni, care să mă întrebe ce fac nu doar când am un status trist pe Yahoo sau Facebook şi pe care să nu-i caut doar când simt nevoia să vorbesc cu cineva- să îmi vărs necazurile, ca într-un coş de gunoi, nedegradabil.

Cred că e cel mai greu lucru întâmpinat, până acum, aici. Am încercat să îmi menajez părinţii, fiind mereu plecată- aveau deja destule griji. Ar fi trebuit, cred, să îi las pe ei să fie părinţi, iar eu să fiu copil. Uneori, un umăr de plâns e cel mai bun sfat, e cea mai bună încurajare. Dacă ai un prieten bun, apreciază-l şi din partea mea.

Cât costă “vârful succesului”?

Află de la ➡ Arhi cât costă să îţi promoveze link-ul în sidebar-ul lui. S-ar putea să ai nevoie de fix 19 prieteni gata să doneze pentru tine fix un euro. Bineînţeles, trebuie să contribui şi tu, fix cu încă un euro. Atât de puţin, pentru atât de mult! Înainte de a judeca, aruncă un ochi!

[Poza: fuckyeahpink, Via: andrushky.tumblr]
Mulţumesc Popicu pentru informaţie 

Un gând [30]

“Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, îmblânzeşte-mă.”

Antoine de Saint-Exupéry, “Micul Prinţ”

Pentru Zamfir Pop

Pe voi nu vă enervează?

Pe mine mă enervează şi mă dezgustă de-a dreptul. Cine? Oamenii care au găsit fericirea şi au impresia că lumea le aparţine, ba chiar că o merită şi, atunci, nimeni altcineva nu mai contează decât fericirea lor.

Ce, n-aţi avut prietene care, cum şi-au găsit un iubit, cum v-au şi dat la o parte? “-Plec cu iubi la mare, ies cu iubi în oraş, nu pot să ies cu voi, că ies cu gaşca lui iubi.” Ah, şi să nu uităm sfaturile oamenilor fericiţi: “- Dacă eşti proastă şi stai cu el, uite eu ce fericită sunt cu iubi meu, iubi meu perfect. Dacă aş fi în locul tău…”

Dacă ar fi în locul tău ar plânge ca proasta şi ar ierta ca altă proastă. S-ar bucura pentru o zi de fericire din totalul de alte şase zile mizerabile, dar pentru ziua aia de fericire, şi-ar da zilele. Dar vezi tu, nu e în locul tău. Brusc este mai inteligentă şi mai fericită doar pentru că are cine s-o scoată la suc şi are cine să-i spună noapte bună.

Sunt oameni care, prin fericirea lor, au înţeles necazul altora, au înţeles că prin fericirea lor nu trebuie să fluture steagul învingătorului în faţa rănitului şi nici să se pună în locul lui. Pe unii oameni, fericirea îi face luminoşi, cu un zâmbet molipsitor pe faţă. Pe alţii îi face răi şi urâţi. În felul ăsta poţi să faci deosebirea dintre prieteni şi egoişti.

Tenacious D- Tribute

Aseara am ascultat cantecul acesta impreuna cu prietenii la care stam momentan. Sunt nebuni dupa melodia asta. In schimb, le-a placut “Bunica bate toba” de la Zdob si Zdub.

Hello

Am avut o săptămână nebună: nunţi, zile de naştere, nunţi, zile de naştere. Nopţi pierdute, mâncare şi băutură, deja simt o uşoară oboseală, dar cu toate astea, mă bucur că am petrecut aceste zile cu oameni dragi, cărora o să le duc dorul.

În una din nebuniile de mai sus am avut ocazia să o cunosc pe veverita, care este o fată foarte simpatică, drăgăstoasă, simplă şi are o gropiţă drăgută foc în barbă. Nu ştiu dacă pot să descriu bine un om, dar la cât de mult m-a alintat şi pupăcit, nu avea cum să nu-mi intre la sufleţel.

Mai sunt câteva persoane pe care ţin neapărat să le cunosc, de aceea, înainte de plecare, o să stăm 2-3 zile în Bucureşti, ca să am ocazia să mă întâlnesc cu toţi şi, poate, după aceea, o sa vărsăm nişte lacrimi împreună la aeroport.

de unde îţi vin articolele?

Le sunt recunoscătoare persoanelor care se gândesc la blogul meu, nu doar accesându-l, ci venind cu idei, cu articole, bancuri şi link-uri interesante şi îmi zic: – Uite, crezi că e bun să pui acolo pe Grapefruits asta, asta sau asta? Câteodată am impresia că suntem o echipă, pentru că oamenii sunt conştiincioşi, de exemplu, cumnăţica mea îmi trimite mereu email-uri de la muncă. Dacă o să mă supere cândva, o să dau un forward, să ajungă şi la şefa ei 😆

Mulţumesc Panseluţei, Ancuţei, lui fishuc, Filip, Alex şi Sutzu pentru că au contribuit la multe din laudele primite, iar ei le merită mai mult decât mine.

uite atâââââât de alintată!

Sunt genul de persoană foarte alintată. Foarte. Am fost obişnuită să fiu cocoloşită pentru că sunt fata tatei, fata mamei şi singura soră pentru trei fraţi. Pentru o bună bucată de timp am fost şi singura nepoţică din cei 41 de nepoţi. Alintată, dar nu în sensul că făceam mofturi la masă (deşi plângeam cu lacrimi de crocodil când mă obliga mama să mănânc griş), nu făceam mofturi la haine, nu făceam mofturi în general. Pentru mine e de ajuns să ştiu că sunt iubită, că sunt specială, chiar şi atunci când nu mai era vorba de familie.

Aşa m-am obişnuit şi cu prietenii, aşa vreau să fie şi când m-oi mărita. N-am să îmi doresc niciodată lucruri şi bunuri materiale, ci doar cocoloşeala aceea cu care am fost obişnuită, cu ideea că sunt singura şi că trebuie să fiu protejată, că trebuie să ai grijă de mine, chiar dacă asta ar înseamna doar să mă întrebi dacă sunt bine, dacă am nevoie de ceva. Pentru mine aceasta afecţiune spune totul, pentru că aşa am fost obişnuită şi, sinceră să fiu, nu cred că aş vrea să mă dezvăţ cândva.

Dintre alinturile mele, acestea îmi sunt cele mai dragi: Renuţa, fişuca, gogoşica, hulubaş, puzzle mic, kinder, broscuţa (nu că aş avea ochii mari, ci pentru că am mâinele şi picioarele reci), fructu’, grapefruits şi gropiţă (gropiţele din obraji). Nu mi s-ar urca niciodată la cap alintatul, pentru că îmi cunosc lungul nasului. Aş simţi însă lipsa afectivităţii, vitală pentru mine.

despre prieteni. Ce-i aia?

Citeam la gisellemicle despre prieteni şi mă gândeam, cât de bine era în copilărie când aveam o altă noţiune despre prietenie. Erau acele persoane cu care împărtăşeam momentele vesele, ieşeam la săniuş, la cules fructe, la jocuri care mai de care, cărora le imprumutam hainele, jucăriile, fără să aştept ceva în schimb. Prietenii erau acele persoane care mă sunau zilnic, să mă întrebe ce fac, să-mi spună care e rezolvarea la matematică, să îmi ceară o completare în oracol (caiet de anchete, cum se numeau la mine).

Aveam prieteni şi în liceu. Oameni care mă sunau, indiferent de tarif, care îmi scriau scrisori, nu mail-uri, scrisori cu suflet, unde desenau inimioare în colţ şi care mă întrebau în câteva rânduri: cum e acolo, cum te descurci, ţi-ai făcut prieteni, îţi este dor, arătându-mi constant îngrijorarea lor.

sunt curioasă, pentru un 10…?

1. Ce examen important ai anul acesta?
2. Ce dorinţă ai pentru anul acesta?
3. Ce cumperi când ti-e poftă de ceva?
4. Ce haină din dulapul tău e considerată potrivită pentru aproape orice?
5. Ce aveţi în stânga patului vostru?
6. Cum se numeşte a 1o-a persoană din agenda voastră telefonică?
7. De ce ti-e frică?
8. Cum îl cheamă pe cel mai bun prieten al tău?
9. De unde vii pe blogul meu?
10. Tu ce curiozitate ai?

Poţi să îmi spui?

Paste fericit. Noi plecam acasa!

O sa va urez de pe acum un Paste fericit si frumos alaturi de cei dragi voua. Sa va aduca putina liniste in suflete si sa va bucurati in urmatoarele zile de fiecare ou ciocnit, fiecare bucatica de cozonac si pasca. Sa primiti Lumina in inimi si in casele voastre.

Noi plecam maine dimineata acasa, in Moldova. Mergem impreuna cu alti patru prieteni, vor sa vada cum e la noi, sper sa le placa si sa ne simtim bine impreuna cu familia mea. Mai sper sa prindem vreme frumoasa si sa ajungem cu bine acasa, sa nu mai avem incidente ca data trecuta. Abia astept sa o vad pe mamica, pe fratii mei si pe nepotelul meu. Abia astept sa dorm acasa la mine. Abia astept sa stau cu mama la povesti si sa ii spun toate cate am pe suflet.

Promit sa raspund tuturor cand ma intorc, eventual miercuri. Sa fiti cuminti si sa papati grapefruits. As vrea sa spun ca o sa imi fie dor de voi, dar o sa fiu preocupata cu prea multe lucruri frumoase. Sunt sigura insa, ca nu va suparati, nu-i asa? Stiu ca o sa gasesc ganduri frumoase din partea voastra, va multumesc anticipat.

Gata, va pup dulshi-dulshi

sursa pozei

thoughts for every day [14]

Exista prieteni care iti ofera umarul pentru plans, dar si prieteni care te fac sa plangi. Exista prieteni care rezista distantei, timpului, chiar si uitarii, dar exista prieteni care…au fost. Exista prieteni de care avem nevoie si restul lumii. Minunea consta in faptul ca putem diminua acel “rest al lumii” in fiecare zi. Va multumesc pentru prietenia dincolo de acest ecran.

More thoughts.

mai bine da-mi ignore!

Va povesteam aici despre prima mea “curatenie” in lista de messenger. Cred totusi ca au mai ramas cativa paraziti ce trebuie eliminati. 😆 Nu stiu cine are dorul si curiozitatea de a ma verifica daca sunt online sau pe invisible, va anunt: nu obinuiesc sa stau pe invisible: ori sunt, ori nu sunt. Daca totusi nu ma crezi pe cuvant si iti place sa ma cauti, ai acolo optiunea: Sunt de acord ca avatarul ID-ului pe care il verific sa apara public si sa bifezi ca nu esti de acord, ca sa nu ma trezesc eu cu: “asl pls” sau cu “cine esti, pisi” de la persoane care stau toata ziua pe site-ul ala si pescuiesc id-uri.

Ma intreba zilele trecute un prieten: “- Cu blogul asta cred ca ai o multime de prieteni. Cati ai in lista de mess? Cred ca ai peste 200 de persoane…” A fost surprins sa afle ca nu am nici 70 de persoane in lista de mess, chiar multi dupa parerea mea.

Nu sunt de acord sa am in lista respectiva un nume si sa nu stiu cine e si nici sa nu ma intereseze. Sunt o persoana foarte sociabila, dar cred ca de la o anumita varsta iti rezervi timpul si pentru altceva decat pentru astfel de relatii. Din acest motiv nu am dat add la multe persoane de pe blog, desi as avea ce sa discut cu multe dintre ele, in afara subiectelor de aici, dar nu am facut blogul pentru asta. Pentru ca am fost “acuzata” ca sunt rautacioasa doar pentru ca nu vreau sa imi postez id-ul pe blog, vreau ca lumea sa inteleaga ca e mai bine sa fiu rautacioasa asa, decat rautacioasa prin a apasa butonul de ignore sau delete sau si mai rautacioasa, prin indiferenta.

Nu imi place sa fiu asa. Eu nu sunt asa.