Eu, când vreau să gândesc şi să tac în acelaşi timp, mă duc la bibliotecă, nu îmi şterg blogul şi nu, n-o să tac doar pentru că unii cred că sunt obişnuită cu regimul comunist. De asemenea, n-o să mă întorc în tara doar pentru că unii se cred superiori fiindcă s-au născut cu un metru mai dincolo de o graniţă şi pentru că mama şi tata lor au titlu de proprietate în România, dar cumpără unt de la rusul din piaţă, fiindcă e mai ieftin. N-o să mă supăr când cineva o să zică că nu am dreptate şi o să îmi aducă argumente, fiindcă nu sunt absurdă. Nu le cunosc pe toate, dar asta nu înseamnă că sunt proastă. Părinţii au avut grijă să îmi dea cei 7 ani de acasă înainte să “mă trimită” în România să fac carte şi am învăţat într-adevăr, o lecţie de viaţă.
Şi, ca să moară unii de ciudă, o să mă mărit cu un român deştep, frumos şi bogat; eventual cu casă şi bmw, iar de o să aibă şi mercedes, nu e nicio problemă, pentru că tata are pregătit drept zestre un garaj, iar mama dulceaţă de nuci; facută, nu cumpărată. Mai avea mama şi nişte perne, dar nu ştiu dacă nu le-o fi dat la cumnate deja. O să vă ocup locurile de muncă, pe toate, dacă e posibil, pentru că mi-s fată muncitoare şi o să respir aer de România până o să îmi crape plămânii, dar tot n-o să mă satur. Copiii mei o să spună cu mândrie că au bunici în altă ţară şi că merg acolo în vacanţe. Copiii voştri o să îi invidieze, iar când o să vă aducă vorbă acasă, mulţi din voi o să aibă ca scuză: -“să nu mai vorbeşti cu ei, că sunt nişte rusafoni”. Bineînţeles, o să am şi vecini minunaţi care o să mă inveţe să fac ciorbă de burtă, căci sarmale şi răcituri se fac şi în Moldova. O să am vecini pe care o să îi chem la un vin moldovenesc şi ei o să ţină neapărat să mă servească cu pălincă; bine, fie -şi cu “poale-n brâu.”
Rămân în România pentru că îmi place, pentru că iubesc românii şi limba română şi n-o să mă intimidez niciodată de faptul că ştiu încă o limbă străină, iar unii văd asta ca pe un handicap. Părinţii mei n-o să îşi vândă niciodată casa de acolo ca să se mute în România, pentru că omul poate să fie om oriunde în lumea asta, indiferent de limba pe care o vorbeşte, indiferent de culoarea paşaportului pe care îl are. Şi’apoi, ce se face tata cu garajul, nu ziceam că mi-l dă zestre? Familia mea a râs împreună cu românii la masa de Paşte, iar de-oi face nunta în România, da-da, cu românul ăla bogat, sunt convinsă că s-ar dansa aceeaşi horă, deşi unele babe şi-ar şopti: -No’ dacă tot ne-a furat bunătate de român, măcar să îl facă fericit şi să înveţe şi ea să facă ciorbă de burtă şi mulţi copii, neapărat mulţi copii. Hai, să trăiască mirii, ceapa ei de moldoveancă norocoasă!!!” 
Grapefruits - blog scris cu vitamine 