despre adevăr, desigur.

Raportat la minciună, adevărul pare întotdeauna ceva rău. Aţi observat? Cineva alege să mintă doar pentru că adevărul e rău. “- You want the truth? You can’t handle the truth.” – o replică, din filmul “A Few Good Men”. Mai mult, cum spune Herber Agar:  “Adevărul care îi face pe oameni liberi este, în cea mai mare parte, adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă.” De câte ori aţi cerut să vi se spună adevărul şi de câte ori aţi regretat că l-aţi auzit?

Dacă ar exista adevăruri care m-ar durea îngrozitor, aş prefera minciuna. Cu o singură condiţie: cel care minte să aibă grijă, toată viaţa lui, ca eu să nu aflu asta niciodată, dacă poate promite acest lucru, atunci nu-mi pasă că l-ar măcina minciuna. Să nu-mi vină în ceasul pocăinţei şi să-mi destăinuie adevărul, doar pentru că el nu mai suportă şi nici să nu-i pară rău când se află, doar pentru că s-a aflat.

Dacă adevărul doare, atunci minciuna trebuie să fie o boală crâncenă, iar când se descoperă diagnosticul, de cele mai multe ori, răul adevărului este deja într-o fază mult mai avansată.


barbatul meu ideal

love-my

Am facut acest post ca sa-i raspund Ralucai la intrebarea ce mi-a pus-o aici . Ce ar fi pentru mine important in ceea ce priveste jumatatea mea? In primul rand barbatul de alaturi trebuie sa-mi inspire incredere. Sa stiu ca pot sa ma bazez pe el, sa stiu ca pot sa gasesc mereu un sprijin in el, sa-mi fie alaturi si sa-mi alunge temerile. Sa fie mai hotarat decat mine si sa nu-mi dea niciodata senzatia de incertitudine, cel mai tare urasc acest lucru. Sa stie sa ma alinte, sa-mi arate ca ma iubeste, iar asta nu doar in privat. Sa fiu mai importanta decat un meci de fotbal sau prietenii lui, lucruri pe care, bineinteles am sa i le respect. 

Un alt aspect important pentru mine este relatia lui cu parintii, se zice ca un barbat isi va trata sotia/iubita asa cum isi trateaza mama.

Sa stie cum sa se certe cu mine si, mai ales, sa stie sa ma impace.

Sa-si dea seama cand ma simt rau si sa fie in stare sa aiba grija de mine. Sa renunte la orice pentru mine

Sa stie sa se poarte in public. Sa nu-mi fie rusine cu el, si aici nu fac referire la aspectul fizic, ci la felul in care ar vorbi, s-ar purta cu cei din jur si cu  mine.

Sa arate  fie ingrijit.

Sexul: (a face dragoste) sa nu fie o prejudecata, ci o placere!

Sa fie mai inteligent decat mine.

Parte financiara: pot sa-i fac si eu cinste cu bere din cand in cand 🙂

Sa nu-i fiu superioara, din orice punct de vedere.

Sa fie responsabil de actiunile sale si sa stie sa se descurce.

Sa-mi dea mereu partea mea de libertate si sa nu ma minta, poate sa poarte o discutie normala cu mine, nu ma supar, inteleg.

Sa stie sa gatesca…ca sa putem gati impreuna.

Sa iubeasca copiii si sa nu ma judece pentru faptul ca nu-mi plac animalele.

Sa fie romantic, dulce, nebun si serios.

Sa aiba simtul umorului.

Sa arate bine 😀 dar nu mai frumos ca mine =))

Sa stie sa ma contrazica ;))

Sa ma iubesca. Mama imi spunea: “O  femeie poate sa invete sa iubeasca. Un barbat daca nu iubeste, nici un mentor nu-l mai ajuta.”