jurnalul lui. Andreea.

br“Maine, Andreea, bruneta frumoasa foc, pleaca in Romania. Perioada de practica la spitalul din Austria s-a sfarsit, iar eu regret nespus. Au fost zile in care ma prefaceam ca dorm numai sa stiu ca sta cu mine in salon, ma tinea de mana si respira greu cand se apropia sa ma sarute pe frunte. I-am povestit tot despre Mica si i-am spus si de sarcina ei. Mi-a promis ca la intoarcere in Romania o sa o contacteze ca sa o ajute intr-un fel. Cred ca a facut referire la un avort, mi-a fost frica sa intreb, pentru ca nu stiu ce as putea sa spun.  Recuperarea mea nu da nici un rezultat, dar eu sunt optimist. Ma bucur ca tata s-a integrat si a reusit sa isi gaseasca un servici. Mica mi-a zguduit sufletul si inca nu-mi dau seama daca intr-un sens negativ sau pozitiv. Nu stiu de ce ma incapatanez sa raman alaturi de ea si nu stiu daca n-o parasesc acum pentru ca ii este greu sau pentru ca o iubesc. Nu sunt idiot si stiu ca copiii nu sunt adusi de barza, eu i-am respectat mereu decizia cand a zis ca inca nu e pregatita, dar se pare ca momentele mele de criza din timpul comei au excitat-o teribil. Dar nu mai vreau sa judec fara sa stiu toate detaliile si, poate, intr-adevar, timpul le vindeca pe toate…”
Citeste tot jurnalul lor.

jurnalul ei. concursul.

baletA fost minunaaaaaaaaaaaaaaat, am luat locul 1 la perechi. Toata echipa e foarte multumita, eu nu am cuvinte, Mircea e si el foarte fericit. Urmeaza un turneu luuuuung si sunt foarte incantata. Mama si tata sunt si ei foarte fericiti. De Alex nu stiu nimic, mi-a zis Vera ca nu da nici un semn ca si-ar reveni, a suferit o trauma la cap, iar coloana… In timpul dansului m-am gandit doar la el si fiecare pas l-am facut cu gandul la el. Cu Mircea nu s-a mai intamplat nimic, evitam oarecum subiectul…Ne-am dat seama amandoi ca am fost luati de val, am fost amandoi stresati si tensionati…
Tot ce conteaza acum e sa-si revina Alex si sa fie bine in turneeee, yaaapeeey!”

Citeste tot jurnalul lor.

jurnalul ei. Socul.

ea1“De ce Doamne trebuie sa-ti scriu rugaciuni, de ce Doamne toate s-au indreptat impotriva noastra…de ce atata rau pentru noi doi… Sunt deja doua zile de cand …:
Stateam cu mami la televizor, relatia noastra a devenit mai apropiata de cand cu incidentul. Ne uitam la stiri, cand, la un moment dat, jurnalistul spune ca face apel la atentia telespectatorilor pentru recunoasterea unui tanar. Povestea incepe astfel:
<<Gasit la cativa zeci de metri de masina accidentata grav, arsa in urma accidentului. Cu multiple facturi, in stare de inconstienta, fara acte. Doar un carnetel pe post de jurnal in buzunarul hainei. Din cate si-ai dat seama politistii austrieci, este vorba despre un roman, iar asta pe baza scrisului din jurnal…>>
Nu-mi venea sa cred, am inceput sa tremur, mama imi spunea sa ma linistesc, ca nu are cum sa fie Alex, dar eu nu mai auzeam nimic, simteam cum imi iese inima din piept si nu puteam sa fac nimic, ma auzeam respirand si nimic altceva…La un moment dat jurnalistul a dat citire unui fragment din jurnal, se pare ca Alex a mentionat doar numele meu, a lui Vlad si al Verei. Mama deja luase receptorul ca sa sune la numarul de pe ecran, eu ma simteam de parca as fi fost in transa.
Jurnalistii i-au dat mamei date de contact si au anuntat-o ca au sunat deja si parintii lui Alex. M-a sunat Vlad, am ramas socata: “Mica, iti dai seama…bine ca am avut asigurare la masina…”
De doua zile parintii lui au plecat la spitalul din Austria, nu stiu nimic ce se intampla, nu stiu cum se simte, daca as fi avut pasaport… Cand au plecat, i-am sunat, desi nu mai vorbisem niciodata cu parintii lui Alex, au zis ca nu vor sa auda de mine, sa stau departe de familia lor, ca sunt un blestem si o aducatoare de necaz si daca i se intampla ceva lui Alex, numai eu sunt de vina. Tot ce stiu sunt stirile de la tv. Alex inca e inconstient, desi sunt sanse de supravetuire, exista riscul sa ramana paralizat din cauza unei fracturi la coloana…Nu am nici o putere, nu am mancat de cateva zile, sunt ca o stafie. Mama ma incurajeaza, dar…Azi am fost si m-am rugat pentru el…Sa se faca bine, sa-si revina…A tinut un jurnal…a tinut un jurnal cu mine…”


Citeste tot jurnalul lor aici.

jurnalul lui. Partea a 6-a

alex-sad“Tremur. Toata distractia din Germania a fost o masca, oricum m-am gandit mereu la ea. Scriu pagina de jurnal pe brate, imi tremura mainele, sper sa nu dau vre-o banuiala vamesului, vreau doar sa ajung in tara. Nu m-am putut abtine si am sunat-o pe Vera ca sa vad ce face EA, nu pot sa cred ca a luat pastile, cand se trezeste din coma [trebuie sa se trezeasca] am sa o omor, am sa…, am sa ma insor cu ea. Cum, cum i-a putut trece prin minte asa ceva, cum Doaaamne, cum? Te rog sa nu mi-o iei, am sa mor fara ea, am sa innebunesc, am sa urmez aceeasi cale. Doamne, iti jur, daca mi-o iei, trebuie sa ma iei si pe mine!!!
Oricum,…o sa ma omoare baietii, le-am luat masina fara sa-i anunt, ei inca dormeau, acum realizez. Cat sunt de egoist, mi-a murit si bateria la telefon. La popasul din Austria o sa-i sun, sa nu-si faca griji. Tot ce conteaza pentru mine acum e ca ea sa se faca bine. Doamnee, sunt distrus.
Gata, am primit pasaportul. Doamne ajuta!”

Tot jurnalul lor aici.

jurnalul lui. Partea a 5-a

stadion“Nu am avut nici un incident la vami. Am ajuns in Germania pe la 5 dimineata. Nu am facut popas si in alte locuri, destinatia era una stabilita de la inceput. Poate la intoarcere. Am facut popasul in Dortmund, vreau sa vad stadionul de aici. Ne-am cazat la Königshof garni, din Dortmund, e destul de acceptabil. Hmm, nemtoaicele nu sunt chiar atat de urate, cel putin tipa de la receptie era chiar buna. Am mancat la restaurantul hotelului. Bucataria germana variaza foarte mult de la regiune la regiune. Am invatat de exemplu care sunt mesele zilei: micul dejun (Frühstück) este compus de obicei din paine prajita sau simpla, sau chifle (Brötchen sau Semmeln) cu gem, marmelada sau miere, oua si cafea pentru adulti, cacao cu lapte pentru copii. Se consuma si mezeluri (ca sunca si salamul) si branzeturi pe paine. O varietate populara de ingredient pentru sandwichuri este Leberwurst (carnat de ficat). Muesli si cerealele (fulgii de porumb) sunt de asemenea foarte populare. Masa principala traditionala a zilei este pranzul (Mittagessen), care se serveste in jur de ora 12. Cina (Abendessen sau Abendbrot) este o masa mai putin imbelsugata, consistand uneori doar din cateva sandwichuri. E ciudat, la germani , masa principala se ia, de obicei,  seara. Iar cel mai popular tip de bere, din cate am reusit sa observ, este Pils. Ne-am plimbat prin prejurim, ne-am cazat, iar pentru asta ma bucur cel mai tare, momentan. Deseara mergem intr-un club din apropierea hotelului. Acum mergem la un magazin cu electrocasnice…Fun!!!”
Citeste tot jurnalul lor.

jurnalul lui. partea a III-a

funny-dog-pictures-alone-street-rain-storm-waiting“…Ieri mergeam fericit spre casă, mulţumit ca am luat biletele pentru balet, asta după ce am stat la o coadă imensă. Nu ştiu dacă o să-mi placă spectacolul, tot ce îmi doresc e să o ştiu fericită, să o văd cum stă cu ochii ţintiţi spre scenă şi radiază de bucurie…În timp ce mă pregăteam să merg la ea, să-i spun despre surpriza biletelor, primesc mesaj:  Iubitule, ştiu că unoeri sunt o pacoste, ţi-am pregătit o surpriză. Te astept in faţa stadionului. Să fii acolo, doar nu vrei să pierzi finala, nu? I’ve got tickets.”
Stăteam înmărmurit, nu ştiam, să fiu fericit sau nu. Uitasem complet de finala de basket. Îmi venea să rad, eram atât de fericit că ea se gândise la asta, încât nici nu-mi păsa de meci. Nu-mi venea să cred, primul gând ce mi-a venit în minte: e o farsă de a ei, nu ar fi prima oară când face jocuri de acest fel… Am încercat să o sun înapoi, să-i spun că şi eu am bilete la balet şi că nu-mi pasă de meci, că prefer să merg cu ea. Sun, telefonul inchis. Mai sun o dată. La fel. În jumatate de oră incepe meciul, iar pană la spectacol mai e o oră. Fug repede pănă la stadion, m-am gândit că mă aşteaptă acolo şi că reuşesc sa o conving să mergem la balet…Am asteptat in faţa stadionului două ore. Auzeam aclamaţiile de pe teren. Credeti ca îmi mai pasă? … Nu a venit. Oare trebuia să-şi bata joc de mine în halul acesta?…”

Ce credeţi că s-a întâmplat? 

[Citeste  Jurnalul ei. Partea a II a, sau cauta la categoria “jurnalul lor” toate postarile.]

jurnalul lui. Partea a II-a

arizona-cardinals-majorete“Azi am fost cu baietii la campionatul de basket. Am dat si eu cateva cosuri, am vazut-o pe Irina, s-a schimbat, acum e cu Vlad, ma bucur pentru ea. Am vrut sa o salut, dar ar fi facut spume la gura asta mica daca ma vedea ca stau de vorba cu ea. Oricum, azi ne-am vazut dupa cateva zile in care ea a fost foarte ocupata cu tezele. E nervoasa mereu. Ce prost sunt, sigur e in perioada aia. De asta cred ca a fost la farmacie. E asa de frumoasa. Imi amintesc si acum cand am mozolit-o cu zapada…ce fund ferm are, nu stiam ca merge la balet. E a dracului, asta mi-a placut dintotdeauna la ea, doar ca acum a vazut ca sunt in limba dupa ea si e mama dracului in persoana. Maine vreau sa o duc la un spectacol de balet, vine trupa din Moscova. Sper sa ii placa, adun bursa de cateva luni pentru asta. M-am si certat cu mama, dar ce nu fac eu pentru satanitza asta mica? Am ajuns de coada cainelui, deja tin un jurnal despre ea. Dar nu e in totalitate despre ea: uite, de exemplu am scris despre basket. Hmm, pe cine incerc sa conving eu aici? “
Citeste Jurnalul ei. Partea I.

jurnalul ei. ziua 1.

diarycompbig” Am incercat sa gasesc azi un citat frumos despre iubire, cu care sa incep sa scriu in jurnal, si am gasit doar cuvinte straine sufletului meu. Mi-am zis: e jurnal meu de dragoste, de ce sa folosesc cuvintele altei persoane?
Dragostea mea nici din povesti nu este, nici din filmele romanticoase, nici fericita, dar nici trista. E o dragoste normala. Poate o sa dureze o viata, poate doar pana la jumatatea caietului acesta. Ce e dragostea pentru mine? Cand ma tine de mana si imi spune “prostuto”, cand ma face sa rad, cand pot sa zic “cur” fara ca el sa creada ca sunt needucata. Cand pot sa ma enervez si sa arunc toti nervii pe el, iar el sa ma tina in brate si sa-mi spuna ca ma iubeste.
Ne-am cunoscut normal…nu s-a intamplat eu sa merg pe sala si sa scap cartile jos, iar el sa vina sa mi le ridice si sa ma sarute. Probabil daca se intampla asa, radea ca prostu’ de mine, iar eu, de ciuda i-as fi dat una. Ne-am cunoscut iarna trecuta, pe 21 decembrie.  De ce tin minte data? Pentru ca l-am cunoscut pe el, logic. In ziua de 21 decembrie a inceput dragostea noastra cu o ura imensa din partea mea pentru el. Ieseam de la ore, eram fericita, urma vacanta de Craciun-afara ningea superb. Ma certasem cu cea mai buna prietena pentru ca i-am uitat oja pe calorifer si s-a uscat, daca si pentru asta poti sa te superi…Prin urmare m-am pornit singura acasa. La iesirea din curtea liceului cativa baieti ma opresc. Nu-i cunosc, cred ca sunt de la alt liceu. Unul din ei imi pune piedica, iar ceilalti arunca cu zapada in mine. L-am lovit cu piciorul pe cel in blugi albastri, mi-a pus mana pe fund, disperatul. La un moment dat, apare un alt baiat, le spune celorlalti sa inceteze, eu deja ma simt cenusareasa, iar el cumva printul meu. Zambesc. Ma ridic. Nu apuc sa-i multumesc, caci imi astupase gura cu…cu un bulgare de zapada: “-asa se boteaza, baieti, frumos, nu cum ati facut voi” si rade ca prostu. Nu stiu de unde mi-a ajuns puteri ca sa-l pun la pamant si cu toata ura mea, l-am zgaraiat pe fata si i-am bagat zapada in pantaloni, poate asa s-o mai racori…Ceilalti radeau. M-am ridicat si m-am pornit spre casa. In urma mea a aruncat cu un bulgare de zapada, m-a lovit la coapsa. A strigat: “-data viitoare o sa-mi bagi mainele in pantaloni, dar fara zapada”…Ha!!! S’o creada el…”

Citeste jurnalul lui, ziua1.