Introducere, cuprins şi încheiere

De câteva zile un gând nu-mi dă pace. Cel mai probabil nu am dreptate, dar nu pot să mă pun cu propriile gânduri, căci mă aleg cu dureri de cap. Aşa deci şi prin urmare: în mod general, cuvântul sex este asociat mai mult bărbaţilor, nu?

Pe de altă parte, eu cred că fetele au fantezii sexuale mai bogate decât bărbaţii, unele chiar transformate în realitate (cu sau fără bărbaţi). Problema mea (care nu e chiar problemă, nici măcar exerciţiu) este: de ce nu există comunicare în pat, ca să nu se ajungă la infidelitate? Sunt convinsă, în acest sens, că oamenii ajung să se plictisească înainte de a cunoaşte ceea ce caută.

Adică fetele au ce oferi, iar bărbaţii au ce primi. Dar pentru că nu se cere, nu se dă. Pentru că nu se vinde, nu se cumpără. Pentru că nu se discută, nu se ştie.

În concluzie: oamenii ajung să înşele în aceeaşi poziţie sexuală pe care o au şi acasă, iar scuza lor e că vor ceva nou. Adică, au plecat din mina de aur, în puţul cu argint. Zâng-zâng.

introducere: “Te iubesc. Te iubesc?”

Nu stiu cati din voi ati citit Jurnalul lor, dar mai multi prieteni m-au intrebat cand o sa mai scriu urmatoarea povestioara. Azi m-am hotarat. O sa incep o noua poveste, titlul nu este original, dar m-a impresionat cand am citit cu mult timp in urma sintagma: “Te iubesc. Te iubesc?” Vreau doar sa mentionez, cele scrise n-au legatura cu mine, cu relatia mea. Nu vreau sa faceti asociatii de acest fel. In rest, sper sa va placa.

” In fiecare dimineata ma trezesc in acelasi pat. Al tau. Cearsafurile imi sunt straine, chiar respingatoare. Nu mi-au placut niciodata cearsafurile negre, chiar daca imi place sa imi admir gleznele albe pe ele. Patul acesta nu-mi aminteste de nici una din noptile sau diminetile noastre de iubire, ba imi amintesc cum am scos cu frica fatza de perna ca sa o pun in masina de spalat, imi era frica sa nu fi ramas vreun fir brunet, blond sau ce culoare a parului aveau fostele tale. Nu reusesc sa-mi imprim mirosul in perna asta. E ca si cum sunt impregnate deja mai multe mirosuri si nu mai poti simti nimic. Ca o incheietura a mainii care a trecut peste mai multe pagini din revistele parfumate.
-Esti rece, imi zici tu, trecand cu palma peste umeri.
Da, imi zic in sine mea. Ai inceput sa imi simti indiferenta.
-Tu esti fierbinte, sigur nu ai febra? ii spun totusi, zambind frumos, de parca mi-ar pasa.
-Nu cred. Hai, inveleste-te. Ma duc sa iti aduc niste capsuni.
Daca ar fi avut o oglinda in fata patului, mi-as fi dorit atat de mult sa imi vad ochisorii veseli. Mi-a luat fata in palmele lui fierbinti ca si cum ar fi vrut sa ma sugrume si sa ma manance ca pe o briosa calda:
-Te iubesc.
-Si eu, i-am zis. Hai, adu capsunile alea…”