M-a intrebat Escu daca as suferi din dragoste, as spune asta pe blog? In primul rand nu cred ca suferi din dragoste. Suferi cand se termina motivele pentru care ai putea sa iubesti. Nici nu cred ca e corect sa spui ca suferi pentru ca celalalt nu te iubeste, nu putem impune nimanui sentimente. Dar din moment ce nu mai ai pentru ce sa iubesti si sa te implici, de ce sa suferi? Dragostea nu e nimic altceva decat niste evenimente siruite in viata a doua persoane. La inceput suntem asa cum isi doreste celalalt, pe parcurs cum vrea celalalt, iar la final suntem “cealalta jumatate” din heart-ul ala, trosnit de fulger. De-alungul relatiilor, nu foarte multe, am observat ca pot sa ma implic mai mult sau mai putin. “Mai putin” insemnand ca am fost mai intai rationala, apoi indragostita, iar “mai mult” insemnand ca am lasat de la mine, m-am indragostit, dar am stiut in sinea mea de fiecare data cand am gresit sau am iertat prea mult. Suferi cand nu esti fericit intr-o relatie, in primul rand, dar suferinta respectiva e mai mult o incapatanare si o incapacitate de a vedea lucrurile in ansamblu. Suferi pentru ca asa e frumos, suferi pentru ca ti se da un program peste cap, dar toti, peste o perioada de timp abia ne amintim numele de familie a celui/ celei cu care am fost. Eu ma atasez foarte repede de lucrurile care imi ofera siguranta lor de a fi, nu neaparat singuranta de a le avea. Daca mi se dau motive sa nu iubesc, imi trece foarte repede si chiar sunt usurata de povara unei relatii care nu merge. Daca nu sunt iubita, implicit nu am de ce sa ma atasez, prin urmare si mai simplu. Pot sa iubesc cat de mult pot eu, dar daca dragostea/relatia respectiva nu imi face bine, pot la fel de bine sa nu mai iubesc. Daca ajungi sa fii dezamagit de persoana pe care o iubesti, se rupe ceva in ADN-ul sentimentelor, iar zicala “de la dragoste pana la ura nu e decat un pas” e foarte adevarata.