La o discuţie cu Grapefruits

Ştiu că în toţi aceşti ani am menţinut acelaşi format al blogului şi v-am obişnuit, probabil, cu anumite subiecte sau categorii. Am avut poveşti precum jurnalul lor, te iubesc. te iubesc?, iar acum 14 zile de iubire. Eram curioasă, e ceva ce v-aţi dori să citiţi pe Grapefruits? Îmi doresc un feedback de la voi: mai multe posturi personale, mai multe poveşti, mai multe informaţii sau… şi altceva?

“ The size of your audience doesn’t matter. What’s important is that your audience is listening. ”
– Randy Pausch, Carnegie Mellon Commencement Speech, 2008

Concluzii culinăroase

Dacă găteşti ceva ce nu îţi place, o să mănânci puţin, atât ca să nu mori de foame, îndeajuns ca să ţii o dietă. Morcovi fierţi, broccoli, conopidă- mâncare sănătoasă, în general, dar nu foarte apetisantă. După ce te înveţi să mănânci cumpătat, poţi să mănânci cam orice.

Bananele îngraşă pentru că sunt fructele leneşului. La concluzia asta am ajuns eu aseară. Nu trebuie să le speli, ca pe mere. Nu trebuie să le decojeşti şi să te faci de suc până la coade, precum portocalele sau grefele. Nu trebuie să le scoţi seminţele, ca la pepene. Banana e accesibilă oriunde- nu trebuie să te speli pe mâini, nici înainte, nici după ce o mănânci. Numai şi numai de asta îngraşă, că ne face leneşi!

Invitaţie la cină

Intenţionez să mă mut, singură. E greu să mergi mai departe cu viaţa ta când locuieşti împreună cu fostul iubit, oricât de prieteni n-aţi vrea să rămâneţi. Ieri am fost să văd 2 case şi m-am îndrăgostit de casa unor profesori- au cărţi peste tot, o grădină frumoasă, iar viitoarea mea cameră e foarte primitoare.

Ade e profesor de arte, iar soţia lui, predă cursuri de contabilitate. În seara asta m-au invitat la cină, ca să ne cunoaştem mai bine. Un gest rar întâlnit la englezi, ei fiind mai distanţi cu oamenii, în general. Au în jur de 45-50 de ani, dar sunt foarte comici şi plini de viaţă. Mi-au spus că le place să călătorească şi, dacă îmi doresc să cunosc Anglia mai bine, pot să merg oricând cu ei, în locurile pe care le vizitează.

O să învăţ atât de multe în această nouă experienţă: o să am ocazia să exersez limba engleză şi accentul britanic; o să călătoresc; o să învăţ lucruri necesare, legate de contabilitate şi actele necesare mie; o să am acces direct la cultura şi tradiţia lor; o să am camera mea şi linişte; un hamac în grădină şi o bibliotecă de savurat.

Mi-au spus că sunt o persoană caldă şi că e unul dintre motivele pentru care m-au plăcut şi m-ar dori ca chiriaşă în casa lor. Nu au copii şi cred că o să se ataşeze de mine, iar eu de ei. Sunt convinsă că de acolo o să pornească multe poveşti pe care o să le împărtăşesc, bineînţeles, cu voi. Sunt fericită. Sunt un om extrem de norocos, poate şi prin felul de a fi, de aceea n-am să mai permit nimănui să schimbe asta. Sunt fericită. Grapefruits e fericită!

Nu-mi permit

Eu nu-mi permit să pierd oamenii din viaţa mea, nu pot să nu cunosc oameni noi sau să nu-i redescopăr pe cei vechi. Aşa sunt eu, mă hrănesc cu starea lor de spirit, cu bucuriile lor, cu problemele lor, cu soluţiile lor, cu stilul lor vestimentar, cu felul lor de a fi.

Nu pot altfel, mă sufoc. Eu iubesc părinţii, şi pe ai mei, şi pe ai altora. Mă ataşez foarte repede de oameni şi, dacă am ocazia să cunosc familii, mă adoptez singură. Într-o perioadă, mama era geloasă. Mă apropiasem foarte tare de mama celei mai bune prietene, doar pentru că era mai zurlie la cap şi, pe atunci, credeam că e mai simplu să rezolvi probleme prin felul ei de a fi, decât prin felul calculat al mamei.

Nu-mi imaginez, din acest motiv, să am un soţ gelos care să nu-mi permită să ies cu prietenii mei, care să nu-mi înţeleagă felul de a fi şi să-l interpreteze greşit. Aş iubi, de un milion de ori mai mult, un om care mi-ar da libertatea de a face lucrurile în felul meu şi i-aş da, în schimb, toată încrederea şi fidelitatea de care are nevoie.

Eu nu-s pasăre de ţinut în colivie. Eu nu-s pasăre. Eu sunt un om care iubeşte oamenii, iar prin iubirea asta, îmi hrănesc eu-ul. Când nu mai am oameni în jurul meu, mă pierd şi-mi pierd şi sentimentele. Nu pot să fiu zburdalnică, nu pot să fiu veselă, nu pot să fiu optimistă, nu pot să scriu, nu pot să-mi imaginez şi nu pot să nu mai pot, pentru că am atâtea în felul în care m-au crescut părinţii şi în modul în care m-au educat experienţele, încât aş înnebuni dacă totul s-ar opri la o singură persoană.

Dacă vrei să mă schimbi, îndepărtează-mă de oameni. Asta însă, n-o să mă ţină aproape de tine, oricine n-ai fi tu…

Veşti bune

V-am spus eu că, atunci când vrea, norocul meu îmi zâmbeşte până la urechi, aşteptându-se să fie gâdilat, aşa că mi-l laud. Ieri am fost la un interviu, la un restaurant, am primit postul, iar azi e prima zi. Nu spun că, jobul de chelneriţă, e visul meu de-o viaţă, cu atât mai mult, cu cât eu am experienţă în cu totul alte domenii, dar având în vedere situaţia (inclusiv actele), postul este mai bine decât binevenit.

Vă spun vouă, ce n-am spus managerului: sunt neîndemânatică şi îmi scapă lucrurile din mână, dar măcar acum mă simt cu gândul împăcat, ca să nu zică cineva că mint. E prima mea experienţă, în acest domeniu, sper, deci, să mă descurc. Restaurantul e cu specific italienesc, proprietarul e turc, iar clienţii sunt, în mare, englezi. Chelneriţa e româncă, originară din Moldova şi, mai mult de atât, se crede grapefruits. 😆

Ieri am primit un crin, de la un trecător, pe stradă. Cu siguranţă îi spun mamei să îmi schimbe numele în Cenuşăreasa.

gif

Time. I don’t need time…

Defapt, nu avem nevoie de timp ca să ne dăm seama; nu avem nevoie de timp ca să iertăm, nu avem nevoie de timp ca să ne implicăm, nu avem nevoie de timp ca să demonstrăm. Iubeşti sau nu. Vrei sau nu. Ierţi sau nu. Te schimbi sau nu. Despre asta e vorba…

Şi de ce, atunci, cerem o amânare, când ştim din start ce ne dorim, ştim din start ce putem face, ştim din start unde o să ajungem. Eu sunt aici zilnic. Nu mă fac dispărută pentru ceva timp în care alţii să realizez ceea ce ştiu deja. Eu simt zilnic. Nu-mi opresc sentimentele pentru câteva mii de minute, ca să-şi tragă sufletul celălalt.

Eu mă enervez şi mă consum, în timpul meu, pe care nu pot să-l opresc, nu pot să-l şterg şi nici nu pot să îl împing, ca să ajungă mai repede unde îmi doresc- la momentul de linişte. Eu n-am nevoie de timp, eu vreau să îmi trăiesc timpul meu, fără să mă opresc pentru nimeni, fără să mă calmez pentru cineva, fără să dau şi fără să iau din timpul nimănui.

N-am nevoie de câteva zile să-mi revin. Deja mă simt mai bine! Grapefruits în nervi- sună delicios 😆 Tic-tac, tic-tac…

Ascultă

Vroiam ieri să scriu despre cum profită artiştii de inima noastră şi de ceea ce ni se întâmplă. Chiar mă întrebam, ne reprezintă muzica pe care o ascultăm sau noi o reprezentăm pe ea? Scoţi două melodii- una tristă, una veselă- şi împaci pe toată lumea, pentru că oamenii percep mai greu stările dintre.

Eu nu ascult muzică tristă când îmi chiş ochii- nu de alta, dar nu vreau să-mi pun singură sare pe rană, cu atât mai mult când rana nu e făcută de mine. Eu nu am folder de muzică în calculator, caut ce îmi place şi ascult pe moment. Rar ascult un cântec de mai multe ori. Mi-am dat seama că de vre-o 5 ani nici măcar nu mai am cântăreţ/ formaţie preferată…

DAR, azi nu am mai vrut să scriu despre asta, ci să vă spun despre ➡ StereoMood– post de radio unde îţi alegi muzica după dispoziţia pe care o ai. Am furat pontul de pe Facebook şi trebuia să mă scap cumva de păcat, împărtăşind cu voi. Sper să vă mood-uiască. O zi bună să aveţi, vitaminizaţilor.

Mulţumesc Alexandru Jr

Scrisoare mie, pentru anul viitor!

Imi pun si remember pe telefon astfel incat, exact peste un an, în aprilie 2011, să citesc aceasta scrisoare pe care azi mi-o adresez. Asa mi-a venit, asa fac.

Pentru ca nu e nevoie sa ma salut, incep direct. Uite, azi scriu si sper ca peste un an sa apuc sa recitesc, sunt sigura ca o sa imi starnesc un ranjet de om fericit si o sa ma bucur ca am avut ideea asta. O sa am o atitudine de genul: ia zi-mi, mai esti cu baiatul ala pe care sustineai ca il iubesti la nebunie?

Fragment [23]

Veghează să nu dispari în personalitatea altcuiva, bărbat sau femeie.

Scott Fitzgerald

Tastatura cu suflet [5]

După cum vă spuneam ieri, am mai multe pagini deschise decât îmi permite Google Chrome, le tot adun, ca să le recomand. Pentru azi am numai bunătăţuri:

➡ joacadeamine îşi face curăţenie în bibliotecă şi oferă cărţi cadou, adică gratuit- stoc limitat.

➡ staupenet promovează campania Zâmbeşte dacă te masturbezi

➡ corcoduşa bancul Adam şi Eva

➡ fata cu perle Fiecare este unic. La fel ca toţi ceilalţi oameni

➡ Lucruri simple Quote 6

➡ Cristina spune Omul în căutarea sensului vietii, de Viktor-e-Frankl

➡ decefierbeoanainmamaliga Când situaţiile îţi scapă de sub formol

➡ Muzeul de fotografie vă invită la o expoziţie, 10 martie- Satul veneţian- aş vrea să văd asta

➡ gabrieladsavitsky Iarna în noi

➡ thelastoftheidealists Date a girl who reads…

➡ 29decembrie I always wonder…

➡ Revista Tabu slăbeşte stimulând sexul

Nu-mi place să scriu la comandă

Nu ştiu sigur dacă pot fi catalogată ca fiind bloggeriţă, eu scriu mai mult decât citesc sau comentez alţi bloggeri şi uneori, din această cauză, oamenii mă percep ca fiind fudulă şi mândră- de nu-mi mai încap în coaja de grapefruits. În acest sens, îmi pare rău de 2 lucruri:

1. Nu mulţumesc la timp atunci când primesc câte o leapşă, cu gândul că am să o fac, am să mulţumesc şi o să fac trimitere către cel care, de ce să nu recunoaştem, pune link către mine, din plăcere, din interes, din wordpress ştie ce alt motiv. Promit- îmi propun să le fac, doar că nu pot scrie decât ceea ce simt, când simt. Nici măcar posturile care le scriu pentru anumite campanii, pe bani, nu le scriu la timp sau le scriu pe ultima sută de metri. Unele lepşe le-am făcut, altele aş vrea să le fac; mai sunt lepşele despre care nu ştiu pentru că nu sunt anunţată. Dar, de cele mai multe ori, încerc să scriu mai întâi ce am în minte, când am timp, printre celelalte activităţi. Grapefruits n-ar mai fi Grapefruits dacă aş face doar lepşe şi posturi plătite, nu?

2. În fiecare zi cunosc oameni noi, prin comentariile pe care le lasă pe blog, prin butoanele de Like, prin accesarea din blogroll-ul lor, către blogul meu, de pe Facebook şi Twitter. Înţeleg, unii sunt noi pentru mine, alţii sunt noi în blogosferă şi mi-aş dori să îi pot mulţumi pe toţi, în special dacă îmi place cum scriu. Şi uite aşa, new tab, new tab, new tab până nu-mi mai merge Google Chrome-ul. E o plăcere, dar şi o frustrare să te vezi în blogroll-ul unor oameni care n-au lăsat nici un semn pe blogul tău, dar care te apreciază şi tu nici măcar nu ştiai de ei. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu simt că trebuie să fac, la rândul meu, un gest. Voi sunteţi însă, mai mulţi ca mine şi nu pot să ţin pasul, deşi mi-aş dori asta.

…fabulă reală

Ştii povestea cu cele două muşte care au căzut în oala cu smântână? Una s-a dus la fund, iar cealaltă, pentru că a dat din picioare, a făcut din smântână unt şi s-a putut salva. Ei bine, eu sunt aia care a dat din picioare, dar acum a rămas înţepenită în unt.

Călare pe cal alb

Bineînţeles că nu toţi bărbaţii sunt porci. Imaginaţi-vă numai, cum ar arăta un porc călare pe cal alb?

Ţi-am zis eu!

Sunt aşa de fericită că am convins-o pe botic de Hubbis să se uite la Despicable me, mă simt de parcă aş fi făcut o faptă bună, mai ales că i-a plăcut (se putea altfel?) Mulţumesc mult lui Smiley_tgv pentru Ringtone-ul Unicorn song, că tot trebuia să mi-l schimb. Nu mă mai satur de melodia asta, cred că o să îmi dau singură bip-uri 😆

• Pompilia Hubbis Explica-mi si mie ce e cu filmul asta, pretty please 😀 L-am luat tot pentru ca il recomandai tu, m-am uitat pret de 5 minute si l-am sters. Nu mai stiu cum incepea, era nenea asta urat si parea atat de nasol incat am sters filmu’. 🙂
• Grapefruits WordPressian Pompilia, you are not my friend anymore!

  Pompilia Hubbis Da’ am fo’ vreodata? 🙂
• Pompilia Hubbis Pe bunice acuma, scena asta e dragutza, m-am uitat acum la ea, dar inceputul filmului mi s-a parut asa naaaasooool.
• Grapefruits WordPressian You are not my friend- second time!
• Pompilia Hubbis Hai si cu a treia 🙂 il downloadez acum, sa vezi ce injuraturi primesti daca-mi strica aceasta minunata ultima zi de vacanta 🙂
• Grapefruits WordPressian Eu l-am văzut de 2 ori în aceeaşi zi, acum nu ştiu cât de botos eşti tu să nu îţi placă 😛
• Pompilia Hubbis Ha! 🙂 O sa-ncerc sa trec de inceput 🙂 Auzi, e cineva pe care nu l-ai batuta la cap cu filmu’ asta? Probabil au scapat doar cei care nu stiu de existenta ta 🙂 >:D<
• Grapefruits WordPressian Mi-e milă de ei. Mi-e milă de 2 ori: că nu ştiu de mine şi că n-au văzut filmul 🙂 Papoi 😛

  Pompilia Hubbis ‎Grapefruits…. oook… :”> A fost foarte dragutz filmul :”> Si o adoooor pe Agnes. ♥ Acuma astept “Veeezi, ti-am zis eeeu!” 🙂

  Choco Follie Despicable Hubbis! Te-ai inmuiat si tu finally 🙂 :*:*

  Pompilia Hubbis Awww, si cuuuuum.. Cantam asta-seara in baie “Unicorns i love them, unicorns i love them” \:D/ 🙂 Like

  Cum să n-o placi?

Spam-uri

Am zeci de spam-uri englezeşti, care îmi ridică blogul în slăvi, aproape că îmi creşte pulpa de fruct în mine (Hubbis e de vină pentru asociaţia grapefruits- suc cu pulpă de fructe). Verific spam-ul pentru că multe din comentariile normale intră acolo şi nu vreau ca lumea să creadă că le şterg sau nu le aprob.

Asta nu mi s-a întâmplat până acum. Avem doar unul-două spamuri, româneşti- cu trimitere politică. Spam-urile englezeşti sunt toate pentru site-uri &/%¤//% . Oare ce se întâmplă?