TU pentru cine scrii?

Îmi spunea azi Pandutzu cât de norocoasă sunt, ca bloggeriţă, pentru că am reuşit să fac din comentatori şi din cititori o comunitate de oameni gata să îmi fie alături când te aştepţi mai puţin. Oameni care nu lasă doar comentarii, ci şi gânduri.

Vroiam să scriu postul acesta de mult, dar nu ştiam cum să îl abordez- din perspectiva bloggerului sau din perspectiva cititorului? Dacă o să îţi răspunzi că scrii pentru tine, felicitări! Scrie pentru tine. Dacă scrii pentru bani, bravo! Dacă scrii pentru aparenţe, poartă-ţi masca cu mândrie prin tot teatrul acesta, numai scrie.

La început aveam 2-3 link-uri în blogroll. Ştiam ce a păţit tatăl Copilei şi îi transmiteam sănătate, ştiam când se enervează Hubba Bubba, ştiam ce a făcut X şi Y, care şi-au şters blogul şi ne părea rău, iar între timp i-am uitat. Alex’andra îmi zicea fructu’. Nebunie de blog. Ne comentam unul altuia, aveam cine ştie câţi zeci de vizitatori şi, dacă nu primeam comentarii, era pentru că scriam prea bine, ca să mai zică cineva ceva.

Azi. Azi mă uitam prin blogroll-ul unor străini de la care îmi tot vin vizitatori (i-am prins cu ajutorul lui Zelist) şi, fără să mă laud (tare) eram trecută “fructuleţ”, “grepfruită”, “cel mai dulce grapefruits”, etc. la “recomand” şi “citesc cu placere”. Mi s-a oprit blogul în gât de emoţie şi da, sunt mândră de mine. Sunt oameni care n-au zis nimic, dar au stat pe blogul meu, în linişte, ca în bibliotecă. Au citit, au criticat, au plăcut, n-au plăcut. Numai google analystic şi tastatura voastră ştie!

Eu scriu pentru mine şi mă aleg cu tine, cum aş putea să îţi mulţumesc? Cine n-are blog, să-şi cumpere! Cine n-are comentatori, să scrie. Cine a găsit un blog bun de citit, să se considere norocos. Până la urmă, noi toţi scriem pentru tine- blogger sau cititor curios.