Vorbeşte, nevastă

Ţi s-a întâmplat să ai gânduri care nu-ţi dau pace, dar să nu le poţi împărtăşi cu partenerul? Fie pentru a te proteja, fie pentru a-l proteja; din jenă, din frică să nu fii înţeles, din teamă să nu fii interpretat greşit sau pentru că, pur şi simplu, ştii că n-o să te asculte şi, chiar dacă o să te asculte, n-o să te audă, decât superficial.

Nu-mi place când am astfel de gânduri, ca nişte molii flămânde şi încă n-am învăţat, din vechile greşeli, că nu poţi ţine totul în tine, nici dacă te supără doar pe tine, nici dacă supără mai multe persoane, inclusiv iubitul/iubita.

Din păcate astfel de lecţii nu se învaţă individual, când e vorba de cuplu. Bărbaţii însă, vor să vorbim mai puţin, poate pentru că nu ştiu cum să ne rezolve problemele şi, ca să fim sincere, uneori nu e de ajuns să fii doar ascultat, când ceea ce spui necesită şi nişte fapte.

Când termină de ros la gândurile tale, molile se mută de rod din sentimente, din răbdare, din amintiri frumoase, din speranţă şi rămâi, cum rămâne puloverul de lână, cu găuri pe la încheieturi, de scârţâie toată relaţia.

Zidesc cuvinte

Citesc, citesc, citesc. Am impresia că aşa nu-mi aud gândurile, dar ele zburdă printre rânduri de romane, împiedicându-se anemice, pentru că nu se mai hrănesc cu seva din mine. Mi-e milă. Uite cuvântul “iubire” cum stă întins printre alte cuvinte confuze. L-aş ridica, l-aş pune la locul lui, dar locurile pentru cuvinte se clădesc pe temelii de sentimente.

De colo-colo, neobosite

Încearcă numai să scrii când gândurile îţi aleargă pe arătura memoriei, căutând piese de puzzle, ca să înţeleagă. Ce? Nici ele nu ştiu, dar ce altă treabă au de făcut decât să alerge de colo-colo, niciodată obosite, niciodată plictisite, niciodată necurioase.
Să le încui, ţi-e milă. Să le dai drumul, ţi-e frică. Le laşi să umble, să cotrobăie prin inimă- să arunce din sertare frânturi de ce-o mai fi. Ce le pasă lor? Azi sunt, mâine nu mai sunt, iar tu rămâi cu mizeria şi cu faptul că au fost acolo.
O adunătură de gânduri- şi asta ar trebui să între în structura omului, căci nu mai simţi câteodată dacă sânge îţi curge prin vene sau gânduri furioase. Nu mai ştii dacă ai muşchi sau gânduri curajoase. Ţi-e şi ciudă, de altfel, că nu le poţi controla, deşi trăiesc în corpul şi mintea ta. Groaznică maşinărie am fi, dacă n-am avea omenie în noi…
Poza

Fii fericit că poţi să fii fericit…

Fericirea e ceva în porţii mici? Asta a fost inventată de oamenii care s-au mulţumit cu ceea ce au primit în viaţă, de oamenii care au colecţionat cutii mari, de la cadouri mici. A fi mulţumit cu ceea ce ai- nu e o împlinire, e o resemnare.

Oamenii mari mereu îţi spun că, nimic din ceea ce te face să suferi, nu se merită. Nu se merită să te consumi, nu se merită să îţi pierzi timpul, nu se merită să îţi toceşti mintea cu gânduri care nu îţi aduc bucurii. ( Tocmai mi-am descreţit fruntea)

Azi mi-am cumpărat 4 oje, de nervi, de supărare. Acum realizez că şi de nevoie. Nu ştii niciodată câtă bucurie îţi pot aduce nişte culori. Eu nu le am cu lucrurile astea feminine: cu oje, cu machiaje, cu extensii, etc, dar se pare că au un efect vizual benefic. Bring some color in your life: cumpără nişte oje colorate, nişte flori, nişte jeleuri şi fii fericit pentru asta. Dacă aş fi avut nişte culori, aş fi pictat- îmi place mirosul de uleiuri.

Mi-am tot îmbolnăvit mintea cu gânduri care tremurau de frică şi pe care le-am învelit în speranţă, ca să se facă bine. Curajul, însă, nu vine la oamenii menajaţi. Ştii când răceai în copilărie pentru că mâncai ţurţuri? Nici o pastilă, nici o injecţie şi nici o ameninţare părintească nu mi-au alungat plăcerea asta. Până când am crescut şi mi s-a făcut frică şi de încercare, şi de eşec, şi de reuşită…

Poza: alexmarinescu.tumblr

un deget prea firav ca să cred că e inelarul

-Dar de ce ţi-ai ascuns faţa dupa palme, arătându-mi inelul de pe un deget prea firav ca să cred că e inelarul. Unde îţi sunt ochişorii ăia negri şi mici care se plimbau de colo-colo căutând un fir de soare, unde ti-e nasul ăla care adulmecă întotdeauna în frigider după “-mi-ai adus ceva bun?”, unde îţi sunt buzele care se amestecă în cuvinte pe care le tai apoi cu dinţişorii tai albi. Unde ţi-e obrazul cu atâtea expresii? De ce îţi ascunzi faţa după palme…

-Oare tu nu auzi că plâng, că îmi ascund ochişorii ăia negri care căutau soarele şi acum se îneacă în ploaie, că îmi asund nasul ca să mai pot trage încă o dată aer în piept, că nu mai am cuvinte şi îmi muşc buzele pentru fiecare amintire. Obrazul plin de expresii, obrazul plin de expresii…îşi aşteaptă ultima palmă… După care o să mă iau de mână şi o să plec la plimbare. O să îmi arăt inelul la soare, iar albastrul din pietricică o să se sărute cu cerul. O să râd cu poftă de inelarul meu în timp ce o să muşc dintr-o îngheţată şi n-o să-mi mai acopăr niciodată faţa, decât când o fi soarele prea puternic.

thoughts for every day [20]

1. Atunci când laşi întotdeauna de la tine, ajugi în final să nu mai ai nimic de oferit.

2. Niciodata nu va conta dacă iubim mai mult sau mai puţin, relaţia va merge doar daca celălalt va şti să aprecieze.

Grapefruits

thoughts for every day 19

monolog

Arată-mi un om cu adevărat fericit şi fără griji şi promit că azi renunţ la tot ce mă face nefericită. Promit că azi iau decizia cea mai corectă, promit că azi fac aşa cum mi-aş dori. Cine spune că este fericit şi liber, minte şi se amăgeste singur. Cine a gustat din fericire ştie că trebuie să sufli ca să nu te frigi şi mai ales, trebuie să găteşti în permanenţă ca să nu se termine.

esti fericit?

Oamenii nu ar trebui sa aiba speranta. Speranta e o pacaleala ca o sa fie mai bine, cand defapt, oamenii ar trebui sa deschida ochii si sa actioneze, astfel incat lucrurile chiar sa devina mai bune. Nu speranta moare ultima, ci rabdarea, iar cand se intampla acest lucru, omul isi ia soarta in maini si actioneaza, iar daca reuseste, crede ca speranta l-a ajutat. Nu, speranta e pentru cei slabi, pentru cei care viitor inseamna ziua de maine, dupa ea urmeaza, cel mai probabil, dezamagire. Speram insa ca nu o sa fie asa, iar daca se intampla, ne plangem ca totul e din cauza destinului. Ne place sa ne amagim, sa ne amanam visele, sa ne amanam bucuriile. Fericim pe altii sperand ca ei sa aprecieze intr-o zi. Iertam, uitam, gresim la randul nostru, cu speranta sa fim iertati. Eu nu mai sper. Nu vreau sa imi fie bine, poate, in viitor, nu vreau sa fiu fericita peste ani, nu vreau sa astept “binele” daca imi este rau. E ca si cum astepti intr-o statie de autobuze desfiintata. Chiar daca oamenii iti spun acest lucru, te incapatanezi si nu vrei sa pornesti la pas. Mai bine astepti nimicul, decat sa te mai obosesti sa faci ceva. Pacat…

blog anonim

De cateva zile simt un gust amar in suflet. Sufletul meu uneori e in piept, alteori e in inima, in ochi, iar de cateva zile e in creier. Nu imi provoaca dureri de cap, ci ganduri macinate.
Multi din noi isi doresc un blog anonim. Poate chiar si avem unul. Il dorim anonim ca sa putem scrie acolo ceea ce nu vrem sa stie altii, scriem acolo ceea ce nu putem spune in fata, ceea ce ne sperie. De cele mai multe ori, blogurile anonime sunt dedicate persoanelor pentru care simtim ceva special: ura sau dragoste, sentimente, in mare parte, neimpartasite sau ascunse. Cei ce scriu acolo se consoleaza cu ideea ca, poate cel pentru care sunt dedicate randurile, o sa le citeasca intr-o zi si o sa realizeze, o sa inteleaga. Cred ca toti ne dorim un blog anonim, dar in acelasi timp, sa se faca cumva ca cel pentru care scriem sa afle, dar sa nu zica nimic, sa citeasca pur si simplu…
Eu nu am nevoie de un blog anonim. Il am acolo, in suflet. E de ajuns sa ma iubeasca, sa ma priveasca, sa ma asculte, sa ma atinga ca sa ajunga la el. Daca nu ajunge, inseamna ca nu face nimic din toate aceste lucruri corect. De ce sa scriem cuvintele in anonimat cand nici pe fatza nu sunt intelese?

In zadar incerci sa arati cuiva anumite lucruri, daca acel cineva nu are capacitatea sa le vada. N-ai sa poti niciodata sa vezi prin ochii lui, asa cum nici el n-o sa poata simti cu inima ta. Prin asta ar trebui sa intelegi ca nu sunteti suflete pereche.

rational love

Se spune ca nu poti fi rational atunci cand iubesti. “Rational”, pentru mine, nu inseamna sa stii care e decizia corecta, ci sa stii CAND sa iei acea decizie. “A iubi” inseamna sa hotarasti impreuna cu celalalt. Iar cand ceva nu merge in relatie e pentru ca unul, sau ambii nu mai iubesc. Devii irational cand nu recunosti asta.