uite atâââââât de alintată!

Sunt genul de persoană foarte alintată. Foarte. Am fost obişnuită să fiu cocoloşită pentru că sunt fata tatei, fata mamei şi singura soră pentru trei fraţi. Pentru o bună bucată de timp am fost şi singura nepoţică din cei 41 de nepoţi. Alintată, dar nu în sensul că făceam mofturi la masă (deşi plângeam cu lacrimi de crocodil când mă obliga mama să mănânc griş), nu făceam mofturi la haine, nu făceam mofturi în general. Pentru mine e de ajuns să ştiu că sunt iubită, că sunt specială, chiar şi atunci când nu mai era vorba de familie.

Aşa m-am obişnuit şi cu prietenii, aşa vreau să fie şi când m-oi mărita. N-am să îmi doresc niciodată lucruri şi bunuri materiale, ci doar cocoloşeala aceea cu care am fost obişnuită, cu ideea că sunt singura şi că trebuie să fiu protejată, că trebuie să ai grijă de mine, chiar dacă asta ar înseamna doar să mă întrebi dacă sunt bine, dacă am nevoie de ceva. Pentru mine aceasta afecţiune spune totul, pentru că aşa am fost obişnuită şi, sinceră să fiu, nu cred că aş vrea să mă dezvăţ cândva.

Dintre alinturile mele, acestea îmi sunt cele mai dragi: Renuţa, fişuca, gogoşica, hulubaş, puzzle mic, kinder, broscuţa (nu că aş avea ochii mari, ci pentru că am mâinele şi picioarele reci), fructu’, grapefruits şi gropiţă (gropiţele din obraji). Nu mi s-ar urca niciodată la cap alintatul, pentru că îmi cunosc lungul nasului. Aş simţi însă lipsa afectivităţii, vitală pentru mine.

apa trece, grefele rămân

Mă tot întreabă lumea dacă nu m-a luat apa Dunării, dacă nu avem peştişori la geam. Sunt bine, merci, singurii peştişori suntem noi. Pot să văd Dunărea de la geam, fiind la câteva sute de metri de blocul nostru, dar noi suntem cocoţaţi pe deal, nu există pericolul să fim inundaţi.

Am observat însă creşterea debitului, a fost inundată faleza inferioară, loc unde îmi placea să ies la alergat. Din păcate, se pot vedea şi zonele inundate, sper ca oamenii să îşi revină şi să treacă cu bine peste zilele de inundaţii care urmează, atât în zona Galaţiului, cât şi în cea din zona Sucevei.

vă scriu pentru ultima oară

Azi mi-am făcut bagajele, multe-multe. Nu credeam că în 3 ani se pot strânge atât de multe lucruri. Am avut nişte colege de cameră minunate, le mulţumesc pentru fiecare zi, pentru fiecare vin fiert iarna, pentru fiecare petrecere, pentru fiecare nebunie, pentru fiecare sesiune, pentru fiecare confesiune si sfat. Fetelor, vă iubesc!!!

Vă scriu pentru ultima oară din cămin. O să ne auzim dintr-un locuşor mai…frumos şi mai drag mie, pe care îmi place să îl numesc acăsucă. O să îmi fie dor de capitala asta aglomerată, dar probabil faleza Dunării o să mă facă să uit repede. Ehe-he-he, o să fie o vară pe cinste. O să vedeţi voi.

Vitaminizaţilor!

ai plâns de fericire?

O fată simte din priviri, nu are nevoie de cuvinte. Poate din acest motiv multe din noi plângem în momentele grele. Când ne supără, când ne dezamăgesc, când ne părăsesc, când ne bucură. Eu plâng când sunt fericită, iau perna în braţe şi plâng, mulţumindu-i lui Dumnezeu. Ai plâns de fericire vreodată? Cred că aşa se scurge râul în mare, exact acelaşi sentiment.

Ţi-e de ajuns o privire, pe care să nu ştie neapărat celălalt că o vezi, ca să simţi că eşti frumoasă, că eşti iubită, că te-ar lua în braţe şi te-ar sugruma, că nu contează altceva decât faptul că el e acolo, lângă tine. Şi ne te mai saturi de privirea aia, golănaşă. Strici momentul, ca să îi dai impresia că habar nu ai la ce se gândeşte, zâmbeşti ştrengăreşte şi îl întrebi:

-La ce te gândeşti?
-Aaa, la nimic.

Tu, zâmbeşti în continuare şi ştii, acel nimic e totul pentru el, dar îi e ruşine să recunoască. Te iubeşte atât de mult, încât îi este ruşine să îşi recunoască lui. Şi parcă l-ai şi enervat că l-ai trezit din furişagul privirii, exact când tu nici “nu erai atentă”. Te bosumflezi puţin pentru că nu îţi spune la ce se gândeşte, dar ştii, pentru că ai văzut asta în ochii lui. Te şi amuză că nu vrea să recunoască.

Să nu exagerezi însă cu cititul, sunt momente când ei CHIAR se uită la meci, prin tine. Continue reading

îmi căutam inima şi…uite ce am găsit

“A woman’s heart should be so hidden in God, that a man has to seek Him just to find her.” -Max Lucado

Continue reading

bloguri! bloguri!

“-Cine-i acolo mititel şi frumusel? Cine, alintătură mică?
-Vai, cred că eu, dar nu mai văd bine de lungul nasului.”

Prin urmare, ca să vă gonesc de pe blogul meu, recomand spre citire, pentru un început de săptămână frumos: pe Alle, pentru că, după câteva luni, am aflat în seara asta că a balanced diet is a cookie in each hand, iar cu puţină română şi cu multă voinţă afli cum numesti o persoană care… poate să îţi dea un gând frumos şi o lecţie de viaţă, aşa ca la Moldova. Iar dacă sunteţi mai comozi, staţi pe mess şi visati la ponturi de la Mac. Neapărat treceti pe la Mallina, postul cu telefoanele te face cel puţin curios, oricum, copiluţul ăsta merită aplaudat pentru că citeşte şi mi-e dragă de ea pentru asta. Nu e nevoie de feedback, lăsa-ţi laudele pe blogurile la care fac trimitere, ceva-ceva tot trebuie să vă placă.

amintiri dintr-un bazar turcesc

Oameni colorati. Colorati de zambet, de haine, de ochi verzi, albastri sau negri-negri. Multe tarabe si fum parfumat. Galagie. O taraba cu genti si posete spanzurate ca pe bratele femeilor. Una mica-mica i-a atras atentia.

-25 de dolari, spune mustaciosul.
-Ah, dar nu am niciun ban. Ma uitam doar.
-E pacat sa privesti doar…,20 de dolari?
-Nu e vorba de targuiala, chiar nu am niciun ban.
-Bine, 15. Dar mai mult nu las.
-Puteti sa mi-o dati si cu 5, dar nu am bani.
-10. Ultimul pret.

Cu poseta intr-o mana, cu alte 2 monezi de 2 euro in cealalta. Ii tine ascunsi in pumn, sunt ultimii ei bani. Lasa poseta pe raft. Se mai uita o data la ea si realizeza ca nu ii mai place. Nu e vorba de strugurii acri.

-5 euro, gratis nu pot sa ti-o dau.
Intrase cu 2 euro intr-un bazar turcesc. Credea ca nu are niciun ban si defapt ar fi putut cumpara tot ce isi dorea. Unele lucruri n-au pret, cum ar fi amintirile, de exemplu.

-Unde e fata cu poseta, azi i-o dau gratis!
-Si-a facut bagajele si a plecat acasa, la iubitul ei.

Nu poseta ii lipsea, ci 2 euro pentru a adauga la banii de drum. Pentru unele lucruri merita sa dai toti banii, pentru altele nici macar “gratis” nu suna tentant.

tocilara, pam-pam!

Azi am avut o lesinatura de zi, singura veste buna a fost rezultatul notelor de la examen. Nu sunt chiar tocilara de anul trecut, cand am luat doar 10, anul acesta trebuie sa ma multumesc cu patru note de 10 si doua note de 9, cam aceleasi note le are si fishuc, va dati seama ce copii-genii am avea noi doi impreuna? 😆  Ca sa fiu sincera cu voi, cu profesorii, cu colegii si cu mine, nu merit notele astea. Sunt sigura ca e o strategie a profesorilor, sa ne dea note mari ca sa ne mustre constiinta sau ar trebui sa vorbesc la persoana I? O sa le felicit si pe colegele mele de la Facultate si o sa le multumesc pentru fiecare: eee, o sa fie bine!

Bravo fetelor, sunt mandra cu voi 🙂

cat de greu e sa fii fidel?

Devii infidel atunci cand nu iubesti? Din experienta mea o sa va spun ca nu e o regula. Nu te nasti cu o astfel de caracteristica si nici nu ti-o imbunatatesti o data cu varsta. Vorbind despre experienta mea, ca sa nu se inteleaga altceva, am fost tentata sa insel de fiecare data cand aparea un obstacol, o cearta in relatie. Ar fi fost foarte usor sa compensez toate acele minusuri iesind cu altcineva. M-am abtinut, dar nu pentru ca iubeam, inca nu iubeam atunci si poate as fi fost absolvita, intr-o oarecare masura, de vina. Nu am inselat pentru ca stiam ca, daca fac acest pas, nu dau nici o sansa relatiei in care sunt, iar esecul nu ar mai fi fost al lui, ci al meu. Cred ca astfel ne punem, inconstient, relatia la incercare. Daca reusesti sa te abtii sa il suni pe fostul, pe “amicul”, pe “cunoscutul” X, inseamna ca persoana de langa tine poate fi considerata norocoasa. E ca o dieta. Degeaba faci antrenament, degeaba tii regim, daca ai impresia ca mancand o ciocolata pe ascuns nu se depunde. Poate reusesti in felul acesta sa te feresti de ceilalti, dar niciodata de kg in plus, constiinta de sine, in cazul acesta.

Cat de greu e sa fii fidel? E foarte greu. Admir persoanele care reusesc sa treaca peste tentatii, care incearca mai intai sa isi rezolve problema, nu sa se fereasca de ea. Admir persoanele care nu au nevoie de un legamant pentru asta. Nu cred in “- O sa ma cumintesc cand o sa ma casatoresc”, pentru ca tentatiile pot fi mai mari decat un inel pe deget si un contract in sertar.

Ce iti trebuie ca sa fii fidel? Niciodata n-o sa ai indeajuns ca sa fii satisfacut, dar daca reusesti sa gasesti echilibrul in relatie, astfel incat balanta sa nu se incline nici spre infidelitatea, nici spre despartire, atunci gasesti si vointa sa te abtii de la curiozitatea “ce-ar fi daca…” Infidelitatea nu vine doar in momentele de cumpana ale relatiei, ci si atunci cand totul pare perfect. Da, infidelitatea e ca o boala. Ce, n-ati racit niciodata vara?

Toti barbatii si femeile sunt la fel, toti inseala? Nu tine de gen. Suntem cu toti oameni si stim foarte bine care ne sunt limitele, curiozitatile, slabiciunile. Desigur, daca o sa ma intrebati daca am incredere in iubitul meu, o sa spun ca el nu e ca ceilalti, ca am incredere in el, ca el n-o sa ma insele niciodata. Poate suna absurd, chiar ironic, dar e ca si credinta in Dumnezeu: nu stii sigur ca exista, dar crezi, pentru ca daca n-ai mai crede, te-ai prabusi si chiar daca ti s-ar aduce dovezi ca nu exista, tot ai avea un dram de speranta. Tot ca si in credinta, insa, la fiecare dezamagire, tindem sa ne intoarcem spatele.

De ce n-as insela/ de ce as insela? N-as insela in primul rand pentru mine. Gestul mi-ar produce scarba de sine. Consider ca e o greseala cand avem impresia ca inseland ne razbunam pe celalalt sau daca inselam, o facem din vina celuilalt. Inselam, in primul rand, pentru ca suntem slabi. Obisnuiam sa zic: n-o sa te insel niciodata, daca o sa gasesc pe altcineva, o sa ne despartim, dar acum inteleg ca e aproape acelasi lucru, doar ca asa nu ne-am mai simti prost. Cred ca asta e cheia fidelitatii: sa nu iti doresti sa gasesti pe altcineva, sa te multumesti cu ce ai, dar mai intai sa accepti ca, ceea ce ai, e ceea ce ai!!!

Ce as face daca as afla ca am fost inselata? Cred ca ar fi cea mai usoara despartire. Nu poti sa suferi dupa un om care te dezgusta.

pui de labrador-cautam stapan!

Stiti deja ca eu si fishuc ne dorim un bichon maltese conform criteriilor de aici, in toamna chiar reusisem sa luam legatura cu o persoana din Constanta, dar care a renuntat in ultima clipa pentru ca nu putea sa se desparta de caine 😦 Zilele trecute am primit un mail cu niste poze dragalase cu mai multi pui de labrador care isi cauta stapan si m-am gandit ca poate asa ii pot ajuta sa se “promoveze” 🙂 Mama -labrador, tatal : metis de labrador. Pentru date de contact, va pot pune la dispozitie numarul persoanei care ii detine momentan.

HOME sweet home

Am reusit dupa 6-7 ore de drum sa ajungem acasa. Mi-am sarbatorit ziua pe meleaguri romanesti. De la Vatra Dornei la Bistrita, drum in care am vazut niste peisaje numai bune pentru un sufletel ca mine. Suntem foarte obositi, dar fericiti, incantati si cu multe amintiri in acelasi timp, cu siguranta n-o sa uit ziua asta si nu neaparat pentru ca a fost ziua mea. Multumesc mult pentru toate urarile voastre, eram sigura ca o sa gasesc mesaje dragute de la voi. Din pacate, n-am avut timp sa postez zilele acestea, promit sa revin cu poze. Anul acesta a fost unul extraordinar pentru mine, am intalnit si cunoscut oameni minunati, am fost in locuri la care nu visam niciodata, am adunat si impartasit cu voi toate momentele, indiferent de starea lor.

Va multumesc ca imi sunteti alaturi. Grapefruishtilor 😳