Mi-e dor de voi, fetelor!

Mi s-a făcut dor de facultate, profesori şi colege. Chiar dacă în timpul facultăţii eram mereu preocupate cu eseuri, lucrări, teze, sesiuni, job-uri part-time şi full-time, am avut momentele noastre, care acum, departe şi ca timp, şi ca spaţiu- îmi fac plăcere pentru suflet şi inimă.

Am fost doar fete în grupă- câte un băiat ici-colo, pierdut la câte un curs, dar n-am simţit invidie sau ură între noi şi, slava Domnului, frumoase mai eram, una şi una. Fiind la Asistenţă Socială, nu am avut colege cu figuri de piţipoance, ci simple, glumeţe, sociabile, frumoase şi deştepte.

Mi-e dor de voi toate, chiar şi de unele fete din celelalte grupe. Sper că sunteţi acolo unde vă doriţi şi vă invidiez noile colege pentru că vă au alături. Oana, Alexandra, Flory, Flori I., Pansy, Corina, Cătuţa, Dana, Ana, Iulia, Anca- îmi e dor de voi! Urâtelor!

Ia zi, te bloggerim?

In seara asta, Catalina ne-a provocat sa iesim la o bulgareala. Zis si facut. Ne-am pus fularele, manusile si am iesit in fata caminului. Initial nu am avut curaj sa facem ingerasi de zapada, dar nu ar mai fi fost distractiv. Prin urmare, una cate una ne-am prefacut ca am cazut din greseala 😆 Upss, one more time! Din pacate, zapada a fost prea moale ca sa facem si omuleti. Nu ne-am lasat pana n-am mototolit toata zapada 🙂 . A fost cea mai tare bulgareala din ultimii ani!!!  As vrea sa tina iarna pana dupa sesiune pentru ca avem planuri de mers la Straja, anul trecut ne-a placut mult de tot.  Dap-dap, sa iesiti si voi… 😉 E cea mai buna terapie din sesiune 🙂  Multumesc fetelor!!! Mi s-a indeplinit una din dorintele pentru 2010 🙂 Sper sa nu racim, ne-a ajuns zăpălăuuuul pana in…ciorapi 🙂 Poate data viioare organizam o bulgareala pentru cine mai doreste. Va bloggerim?

isn’t she cute?

Multumim Corinei pentru poze :*

au ras fetele de mine!

funny bikesAu ras ca nu stiu sa merg cu bicicleta ( cu bicicleta stiu, PE nu stiu ). Inca mai rad de mine si nu inteleg de ce! Se ofera cineva sa ma invete? Recunosc: sunt eleva ascultatoare, dar alintata si ma invinetesc repede. Am frica de inaltime si nu am bicicleta. Ultima oara cand am urcat pe bicicleta am reusit sa merg singura 10 mm, apoi jumatate de metru ajutata de fratele meu mai mic. Eu pe bicicleta? Imaginati-va un sofer beat pus sa mearga intr-un picior, ducandu-si, in acelasi timp, degetul la nas.  Plus la asta, as fi un pericol public :))))

un necaz nu vine niciodata singur

sick bearCa bonus pentru 2 nopti dormite prin autocar ruta Bucuresti-Suceava si 3 zile de umblat din oficiu in oficiu, in noaptea asta m-am trezit pe la 3 cu o durere insuportabila de cap, ziceai ca am mii de ace infipte ce imi paralizau partea dreapta. Bineinteles, m-am speriat si nu stiam ce se intampla, Cori a zis sa mergem la urgente, Dana a sunat la taxi si…gata. Am ajuns, doamna de acolo imi spune ca e suspect de oreion, dar ca nu stie sigur, prin urmare mergem la camera de garda, domnul doctor de acolo a avut urmatoarea reactie: “vezi ca eu n-am facut oreion si n-am chef sa mi se umfle capul !!!” 😐  Asistenta, ca sa fie complet tot tacamul: “lasa draga, ca nu ramai impotent.” Cum, pentru Dumnezeu, sa ai o astfel de reactie fata de un pacient? Cum sa afirmi lucruri de felul: “n-am chef sa mi se umfle capul” sau “nu o ating” de parca aveam lepra sau alta minune. Dar na, poate asa sunt medicii de la urgenta? Ceva de genul: vezi ca ai capu’ spart si iti curge sange, dar nu te ating, poate ai SIDA si ma infectez. M-au trimis la Panduri. Acolo era ca in filmele de groaza. Un spital gol, holuri lungi, lift imens cu usile deschise…ploaie torentiala, ţipenie de om, va imaginati scenariul? Am gasit, in sfarsit, camera de garda, o asistenta morocanoasa imi zice ca imediat o cheama pe doamna medic, sa asteptam in hol. “Doamna medic”, o femeie adormita, cascand fara nici o jena, fara sa puna mana la gura macar, ma consulta. Daca nu vorbeam cu ea, sa-i explic cum si ce s-a intamplat cred ca adormea cu aparatul in mana. Mi-a dat trimitere la Victor Babes. Replica ” nu ţine de noi” nu era ceva nou pentru mine. Ora 5. Corina avea sedinta cu seful la ora 8, eu trebuia sa merg la servici la ora 7. Nu tin minte cand am adormit. M-am trezit pe la 7, am anuntat la servici si am plecat la Babes. In sfarsit, medici, mi-am zis. Am dat analize, intre timp s-a dezumflat un pic, dar ma doare capul la fel de ingrozitor. In urma analizelor, in  afara de faptul ca sunt foarte anemica, n-am inteles mare lucru, trebuie sa astept sa vad, mor sau nu in weekend, pentru ca ei nu pot sa spuna sigur daca e oreion sau o infectie. In cazul in care n-am sa mor, o sa merg luni la medicul de familie.

Hai sa fim sanatosi!
p.s. Cori nu s-a trezit pentru sedinta 🙂
p.s.s. Multumesc fetelor ca au fost alaturi de mine, stiu ca ma iubesc si tin la mine, dar aseara chiar a fost o demonstratie de dragoste din partea lor.

n-am timp

clepsidraSpunea Feodor Mihailovici Dostoievski: ” Timpul meu ingaduie, timpul imi apartine numai mie.” Poate pe atunci timpul trecea mai greu  sau avea scriitorul o formula magica prin care detinea controlul asupra timpului, pentru ca acum trec lunile ca zilele, ba nu, ca secundele. Am semnat contractul de munca si ma miram ca suntem deja in luna a 5-a. Ma trezesc, ma culc, ma trezesc…ma culc. As mai dormi putin de fiecare data cand ma trezesc, dar stiu ca, dimineata, la pasajul de la Unirii, e valoroasa fiecare secunda si nu fac mofturi. Zilele astea am umblat de nebuna dupa acte, atat pentru servici cat si pentru dosarul pentru cetatenie. Marti seara o sa plec la Suceava pentru a depune dosarul la primaria de acolo. O sa fie prilej de reintalnire cu taticul si fratiorul meu mai mic, dar si cu fostele colege de camera Ludmila si Svetlana, iar daca am timp, vreau sa ma intalnescu si cu Suzy. Stiu ca fetele o sa se bucure cand o sa citeasca asta, le-am promis de aproape un an ca o sa ne vedem, cel putin cu Sveta nu m-am vazut de mai bine de un an. Asa ca fetelor, abia astept sa ne reintalnim. Daca profesorii de la facultate inca imi mai citesc blogul vreau sa stie: imi pare rau ca nu pot sa ajung la toate cursurile!

Sunt mai mult suc de grapefruits, decat fructul in sine, dar ma descurc. V-am pupat!

uraaaa!!! Vitas: Smile

Aseara colega mea de camera imi spune: s-ar putea sa mergem toate trei la concertul lui Vitas! care este astazi, la Sala Palatului. Am tipaaaaaaaaaaattttt,
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
stiti doar cat imi doream sa merg. Ea are trei invitatii, deci o sa mergem gratuit!!! Sunt foarte-foarte fericita. Abia astept sa mergem, abia astept sa ma bucur de concert. O sa revin cu detalii dupa. Si acum, ascultati Vitas, “Smile”….Eu zambesc din tot sufletul!!! Nici nu stiu cum sa va mai descriu, inca nu imi vine sa cred. Se pare ca in ultima vreme am fost surprinsa de mai multe evenimente placute si incep sa cred ca :niciodata sa nu spui niciodata, e foarte adevarat.  Multumesc! Catutzei pentru surpriza, o iubesc!!!

Am scris despre cele doua surprize pregatite de Vitas pentru venire lui in Romania aici.
Iar despre detalii privind concertul si date despre Vitas aici.

I’m a lucky girl 🙂

la multi ani, ANA :*

La Multi Ani!!!  Sa fii fericita, sa ai parte de bucurii imense, sa ai alaturi persoane care sa te faca fericita!!!

Am crescut impreuna, am plans impreuna, ne-a fost dor impreuna. Am fost ca surorile timp de 4 ani, ne-am promis prietenie vesnica. Eram copii. Acum am crescut si am vazut ca viata nu e tarta cu cirese, nu e un pachet de acasa, nu e numai bine. Sper sa pastram in inima doar amintirile frumoase, cand, de exemplu, ai scapat mingea in farburia cu supa si o spalai cu detergent, cand te asteptam cate 2 ore sa te pregatesti, cand povesteai cate 10 minute cat de pufos si cat de bine miroase sapunul, cand am pus pe perete desenele facute de tine, cand ne adunam sambata seara si plangeam ca vrem acasa si ne consolam una pe alta. Imi pare rau ca nu am fost alaturi de evenimentele importante din viata ta, dar sa stii, cand nu ti-am fost alaturi, ti-am fost aproape. Te iubesc mult de tot, si eu, si fetele.

 Varsatoareo :*

 

ana

santaj sentimental

girls_night_outIeri, ca un copil cuminte ce sunt, ma uitam la Changeling, absorbita de film. Pe la ora 18, am mers la fratele si cumnata mea. Cand m-am intors la camin, constat ca e marti si ca ar fi trebuit sa mergem in R2, asa stabilisem cu toate fetele inca din weekend. Mentionez ca nu sunt fata cu cluburile. Era deja ora 22. Fetele abia facusera dus, se uitau la un film de groaza, fara nici cea mai mica intentie de a se ridica din pat. Am inceput sa plag, sa le zic ca eu vreau in club, ca m-am saturat de camera aia de camin, ca vreau sa ies si…alea, alea, smiorcaieli de fata mare, 22 de ani :> Una din colege se scoala din pat, si zice: gata, gata, mergem, mergem, şantazistă sentimentala ce esti. In jumatate de ora am fost toate gata. Ne-am hotarat sa mergem in Twice. Am chemat taxiul, dar cand am ajuns, era inchis. Prin urmare, tot in R2 am mers, recunosc, n-am mai fost niciodata acolo, nici macar nu stiam pe unde e intrare. Asa, radeti, radeti 🙂
Cum stateam noi frumusele, in rochite, acolo in club, ne-au invitat niste baieti sa stam la masa cu ei. Mie mi-a convenit, aveam unde sa-mi tin haina si berea, sucul 🙂
Cine ma cunoaste, stie cum ma simt eu in club: muzica si dans, in rest, nu prea imi pasa. Baietii au fost draguti, dar nu au primit nici un numar de telefon, nici un id de messenger. Asta e! A fost seara fetelor. Dupa ce ei au plecat, am mai stat putin, deja atrageam [fetele, nu eu] priviri din discoteca, ne-am imbracat ca sa plecam SI constatam ca sub hainele noastre unul dintre baieti si-a uitat bluza ADIDAS. Am zis ca o lasam acolo, poate se intorc si o iau. Am iesit afara, asa am aflat ca una din fete a tradat si a dat id-ul ei unuia dintre baieti, asa ca ne-am intors si am luat bluza. Asteptam ca baiatul sa-i dea add, cel putin sa faca cinste pentru bluza 🙂 In fata discotecii erau deja cateva taxiuri, ne-am apropiat de primul taxi, am intrebat daca e liber, ne-am urcat si am spus destinatia. Eu stateam in spatele soferului, nu am realizat ca acesta nu avea aparat de taxat. Cand sa coboram, tipul, mai negricios de felul lui zice, hai, 200 de mii [20 ron]. Noi am ramas inmarmurite, din regie pana unde stam sunt maxim 5 km, iar tariful pe care il avea era 1,65 ron/km. Nu facea nici macar 10 ron. Bine, zice el, atunci 15 ron, la care colega mea ii da 10 ron si ii zice: dupa ce ca nu ai aparat de taxat…Si am coborat. Bineinteles, din strada pana in fata usii sunt cativa zeci de metri. Usa se deschide cu o cartela magnetica. Eu eram in spatele fetelor. Dana era prima, cu cartela magnetica in mana, ma rugam sa nu faca figuri cum face de obicei, uneori se mai blocheaza si nu putem deschide usa. Hiuu, aud sunetul specific. S-a deschis! Nu pot sa mentionez cuvintele si injuraturile ce se auzeau in spatele nostru :)))))))) Am urcat in fuga mare scarile, am intrat in camera si am incuiat usa, de doua ori. Am inceput sa radem isteric si sa ne imaginam scenarii: daca taximetristul merge la poarta si intreaba de noi, daca maine ne asteapta, acum cand stie unde stam, daca…si daca…Prin urmare, azi am hotarat sa nu mergem la facultate :))))))) [ adevaratul motiv: oricum cursurile le-am avut la prima ora :))))) ]
Inca mai facem caz de necaz…si ne intrebam daca bluza era intr-adevar a unuia dintre baieti, sau era bluza unor negri ce stateau langa masa noastra. De ieri seara ma simt si hoata, si fugara, dar macar ne-am distrat!!! =)) =))
-“Din cauza ei, santajista asta sentimentala.” :))))

palmierii Danei

Povestea cu palmierii Danei e una de suflet pentru mine, din mai multe motive. Sa incepem cu cea emotionanta: am fost cu Danuta la cumparaturi, am luat toate magazinele la rand, ne-am plimbat prin parcul de la Unirii, ne-am intoxicat cu mancare de la Mac, un fel de destrabalare feminina. In drum spre casa, Dana zice, hai sa-ti arat palmierii din parcul de la Casa Poporului. Ok, ii zic eu. Chiar ma gandeam, cum de nu am stiut ca sunt palmieri in parcul ala sinistru? [asa mi se pare mie] Ma uit din Ratb, si: mare minune: “uite-ti palmierii!!!” -asta a fost replica mea cand am vazut palmierii caucificati =)) Si eu, care crezusem ca a vorbit serios, ca e vorba despre niste plantatii de palmieri. Bineinteles, Dana a ras de mine. Nu ne-am putut abtine sa nu facem poze, dar pentru ca o iubesc, am sa pun poze doar cu ea. [P.S. motivul adevarat e ca eu sunt urata]
Palmierii sunt facuti din cauciucurile care au ramas in urma raliului, ceea ce mi s-a parut un lucru extraordinar. S-a facut ceva constructiv din mizeria ramasa in urma evenimentului, cauciucurile abandonate s-au folosit pentru confectionarea palmierilor si animalutelor. Parculetul cu palmieri arata foarte bine, iti inspira nebuneala de copil, o sa vedeti asta din poze. Daca o sa mergeti pe acolo, sa stiti ca am tras rinocerul de urechi si am mirosit floarea cea mai mare de acolo.

blog-doiblog-treiblog-patrublog-unu

blog-5P.S. Baieti, Dana e singura 🙂 Pile ceva? Pot sa pun o vorba buna 😉P.S. O iubesc pe Danuta :*
Replica noastra: “Tuţ palmierii tăi!!!”

🙂

Multumesc Pandutzu pentru link.

mai tanara, an de an :)

lolIn primul rand, multumesc tuturor celor care mi-au zis “la multi ani”,  sa vi se intoarca inzecit 🙂 toate urarile. Multumesc bloggerilor care au facut postari speciale pentru mine, asa, ca de ziua mea. Sincer, nu am apucat sa ma uit la toata lumea, am fost o lecutza bizi, dar m-am simtit vitaminizata sa vad numele meu pe blogul vostru :*
In al doilea rand vreau sa le multumesc lui
nebundelegat si pandutzu pentru seara minunata. Au o gasca nebuna de prietenii cu care m-am simtit extraordinar, desi nu cunosteam pe nimeni. Cred ca asta a fost si farmecul serii. Am sa-l rog pe pandutzu sa-mi mai dea ragaz pentru concursul: “cate lucruri avem in comun”, oricum, cred ca o sa raman datoare cu un kg de grapefruits.
Ieri am fumat prima oara-narghilea: “-si,acum trebuie sa se intample ceva?” , cam asta a fost prima reactie, poate si din cauza ca nu sunt fumatoare. Am incercat-o si pe asta. A fost o seara plina, Pandutzule, daca ai poze compromitatoare din club, le cumpar 🙂 cu drept de exclusivitate. Astept sa vina fetele mele in Bucuresti, petrecerea de abia acum incepe.
Mentionez:
-o iubesc pe Danutza, mi-a facut ziua gigea :>:>:> m-am imbatat cu ea, am lasat sa imi treaca alcoolemia din sange ca sa scriu postul :* Ii multumesc ca m-a dus la palmieri, dar despre asta maine, revin cu poze 🙂
-o iubesc pe Catalina pentru ca a facut un filmulet “friends for ever”, mai-mai sa plangem cu Dana, dar eram prea happy 🙂
-o iubesc pe
Alex’andra :multumesc ca te-ai oferit sa fii surioara mea , trebuie sa negociez cu tata care e baiata dintre noi 🙂
 -iubesc pe toata lumea care mi-a fost alaturi si de care am trait clipe de neuitat :*
Love you all.

leapsa: share with me

ca-intre-fete1Leapsa asta am inventat-o eu 😀 si vreau sa o faca TOATE fetele din Blogroll [o sa va verific]
Eu nu am avut o sora, desi mi-am dorit foarte tare, cu siguranta, una mai mare ca mine. Mi-a fost foarte greu sa aleg unele lucruri, asa ca intre fete, nu am avut de la cine sa imprumut haine, bijuterii, nu m-a ajutat nimeni la primul machiaj.Prin aceasta leapsa, facem schimb de “lucruri”, asa, ca intre fete. Trebuie sa raspundeti la urmatoarele intrebari:
1. Parfumul preferat?
-Ange ou Demon, de la Givenchy: a fost motivul pentru care m-am angajat anul trecut, dar l-am primit de ziua mea si am fost foarte fericita, :* multumesc fratelui meu:*. E parfumul care imi da fiori, n-am sa-l schimb niciodata.
2. Rujul preferat?
-nu folosesc ruj, am un luciu de buze de la clinique, il ador.
3. Sampon&Balsam de par?
-imi place mult balsamul de la Dove. Samponul este unul de la o firma ruseasca de cosmetice. Mi-l trimite mama periodic 🙂 [cistaia linia]
4. Bautura preferata?
-ceaiul de visine
-lichiorul de ciocolata
5.Brand-ul preferat?
-adidas
6.Cercei, inele sau lantisor la gat?
-cerceii :X sunt innebunita dupa ei.
7.Cu machiaj sau fara?
-fara. ma machiez foarte rar. fara motiv, pot sa ma machiez si inainte sa merg la dus. 🙂
8.Gel de dus?
-unul de grapefruits de la body shop :X
9.Ce nu-ti lipseste niciodata din geanta?
-servetele nazale

fetele mele- LA MULTI ANI

rususi-p

Imi cer scuze ca am uitat de ziua Svetlanei, mi-a fost rusine sa o sun dupa aceea si sa-i spun LA MULTI ANI. Svetulea, te rog sa ma ierti, stii insa, nu retin niciodata zilele de nastere.
Azi, 02.02.09, o sa-i spun Ludmilei la multi ani, mi-am notat pe mana ca sa nu uit.
Sa stiti ca va iubesc din tot sufletul si imi este dor de voi. Imi pare rau ca nu ne-am putut reintalni la nunta Anei, asa cum am planuit 4 ani de liceu. Va doresc la amandoua numai bine, multa sanatate si fericire. Multe vise frumoase implinite si multi pupici din partea mea. Sper sa ajung dupa sesiune la Suceava pentru ca imi este intr-adevar dor de voi si de oras.
Ludmila, mi-e pofta de “baba” gatita de mama ta.
Svetulea, de tine nu mai zic, nu ne-am vazut de atata timp…sper sa ma ierti, te rog 😦
Va iubesc!!! La multi ani, papuselelor :*:*:*