Până nu mai rămâne nimic

Eu nu cred că trebuie să iubeşti oamenii pentru ceea ce sunt. Imaginează-ţi numai, cum să iubeşti un om urâcios la suflet? Sau un egoist, sau un zgârcit, sau un antisocial? Te schimbi- ca să îi fii pe plac, fiindcă ai impresia aceasta, că trebuie să îl iubeşti aşa cum este, chiar dacă te face să te simţi prost, nesigur, urât. O fi dragoste asta sau “nu ştiu ce să fac cu viaţa mea?”

Gelozia lor te transformă într-un fricos, neîncrezător nici în tine, nici în celălalt. Minciuna lor te transformă într-un nepăsător, dacă nu chiar într-un alt mincinos. Perfecţiunea lor te transformă într-un handicapat fără acte, fără leac- mereu incapabil de ceva, niciodată bun, niciodată frumos, niciodată perfect.

Eu nu vreau ca oamenii să mă iubească pentru ceea ce sunt. Eu sunt nimic fără ceilalţi; nu pot să râd, nu pot să visez, nu pot să mă îmbrac frumos, nu pot să gătesc, nu pot să cumpăr cadouri. Eu trebuie să mă completez cu celălalt, că doar pentru asta sunt relaţiile- nu pentru ca eu să iubesc tot, el să iubească tot, dar nimic să nu ne lege.

Eu iubesc oamenii şi pentru ceea ce sunt, şi pentru ceea ce nu sunt, dar mi-aş dori să fie. Îi iubesc până nu mai rămâne nimic; E grav să fii indiferent. Unii au asta în sânge, alţii trebuie să se prefacă- pentru că aşa e leacul: indiferenţa se tratează cu indiferenţă, dar ce te faci când nu eşti bolnav de aşa ceva?

Şi te gâtui să îi iubeşti pentru ceea ce sunt, până uiţi cine eşti tu. După aia iubeşti în neştire, de parcă ai fi în comă, iar inima ta ar alerga ca nebuna pe câmpul iubirii, numai ca să demonstreze că ea poate, că ea luptă, că ea iartă. Toţi facem câte un infarct în viaţă. Unora li se opreşte inima, altora li se opresc doar sentimentele din ea. Cred că e acelaşi lucru- la ce bun o inimă care nu simte nimic?

…de peste zi

Dragostea nu înseamnă doar două braţe care să te cuprindă, înainte de culcare. Nu înseamnă doar două buze care să te sărute şi să îţi spună bună dimineaţa. Iubirea înseamnă două braţe care să te susţină pe tot parcursul zilei astfel încât să îţi fie bună. Seara şi dimineaţa sunt ca primul sărut, iar restul zilei e ca ceea ce a urmat după el.

Cititorul întreabă [1]

“-Grapefruits, am o intrebare: -de ce nu ne intoarcem la vechiile relatii si preferam sa incercam altceva nou decat sa innodam vechi noduri? Adica si eu am preferat sa caut altceva decat sa incerc sa ma impac cu primul baiat pe care-l iubeam, dar a fost acum mult timp, cel putin 2 ani si iti dai seama…sentimentele s-au dus, dar ma intrebam, de ce preferam altceva nou? Adevarul e ca actualul e undeva la 100 km de mine…si imi e inima disecata…si mna…tu ce spui?” –Christina

Spuneam ➡ aici, de ce nu pot reiubi o persoană şi îmi susţin ideea în continuare. E foarte greu să ierţi, când ţi s-a greşit. E foarte greu să o iei de la zero, când defapt, relaţia e undeva la minus. Până să renunţăm la cineva (cel puţin în cazul meu) analizăm bine situaţia, o întoarcem pe o parte şi pe alta şi… ajungem la o concluzie.

Am făcut greşeala de a mă împăca cu foştii mei prieteni, în speranţa că oamenii învaţă din greşeli- dar oamenii nu pot învăţa din ceva ce nu-şi recunosc. Cât despre relaţiile la distanţă- nu sunt de acord. Nu e vorba doar de încredere şi interacţiune fizică- ci de toate momentele ce formează o relaţie: bune sau rele, de memorat sau de neiertat. Aşa cum spui şi tu- ce rost are relaţia, dacă eşti nefericită?

De ce vrem ceva nou? Nu cred că e vorba de ceva nou sau vechi, ci de CEVA ce n-am găsit în trecut şi nu avem de ales decât să căutăm în viitor. Mai cred că tânjim după trecut când prezentul nu ne aduce ceva mai bun, dar nu mi se pare o idee înţeleaptă să te gândeşti că “parcă tot fostul era mai potrivit” după 2-3 nereuşite din prezent. Când e vorba de dragoste însă, facem cele mai nechibzuite alegeri…

[Poza: Grimafust Ubaofin]

Grapefruits se englezeşte

Azi îmi fac bagajul, luni o să plecăm din Bucureşti, iar din Londra o să plecăm spre noua noastră casă: Birmingham, al doilea oraş, ca mărime, din Anglia. Am emoţii, mi-e frică, dar sunt şi curioasă de ceea ce v-a urma.

Cel mai probabil n-o să am acces la internet, până o să ne instalăm, dar promit să îmi notez fiecare impresie de acolo, iar la primul contact online, să împărtăşesc cu voi experienţa unui nou început.

Momentan nu ştiu cum să vă transmit emoţia asta vitaminoasă. Mi-e frică de zborul cu avionul, mi-e frică de vremea de acolo, mi-e frică de eventualele dezamăgiri, dar ard de nerăbdare să fiu acolo, să cunosc alţi oameni, să citesc alte ştiri, să văd alte emisiuni TV.

Dacă am timp până la plecare, o să mai fiu pe aici, cu gânduri bune. Dacă nu, stau cocoţată pe bagaj, implorându-l să “pape” toate lucrurile de care am nevoie, dar dorul şi dragostea sunt mereu neîncăpătoare.

 

Roaba aceluia a cărui inimă ţi-e dragă…

„Alta ca mine n-ai să găseşti! O lume întreagă de vei umbla, n-ai să găseşti altă iubită ca mine, dacă inima ta îşi doreşte o iubită. O să te îndrăgesc din toată inima şi o să te iubesc întotdeauna ca şi acum, o să te iubesc pentru că ai sufletul curat şi luminos, în care se poate citi totul; pentru că din clipa cînd te-am văzut întîia oară, mi-am dat seama că eşti oaspetele casei mele, un oaspete dorit şi nu în zadar ai venit aici la noi; o să te iubesc pentru că atunci cînd te uiţi la mine, ochii tăi revarsă iubire şi răsfrîng inima ta, şi cînd încep să vorbească, eu aflu numaidecît toate simţămintele tale, şi de-aceea vreau să-mi închin viaţa şi libertatea iubirii tale, pentru că e dulce să fii şi roabă aceluia a cărui inimă ţi-e dragă…”

Feodor Mihailovici Dostoievski- „Gazda”

Replică din filmul “Elizabethtown”

Te iubesc. Te iubesc? [37]

Îl urăsc pentru fiecare lacrimă, îl urăsc pentru fiecare moment de ceartă, îl urăsc pentru fiecare speranţă pe care mi-am făcut-o, îl urăsc pentru fiecare iertare pe care i-am dat-o, fără ca el să o ceară.

Îl urăsc pentru momentele când, deşi eu eram cea supărată, trebuia să mă simt vinovată pentru că nu îmi vorbeşte, pentru că nu mă priveşte, pentru că nu vrea să ne împăcăm, dispusă se trec peste supărarea mea, numai să nu mai am starea asta.

Îl urăsc pentru momentele astea, când stau şi plâng, când mă chinuie gândul că nu ştiu ce face, când mă răneşte că nu m-a căutat ca să mă întrebe, ca să discutăm despre despărţirea noastră. Mă doare pentru că mă înnebuneşte.

Stau cu telefonul în mână de 4 ore, amăgindu-mă cu intuiţia: -o să mă sune acum, acum, acum… Mă pregătesc pentru show-ul din seara asta. Îmi plâng machiajul de câteva ori, nu mă pot abţine. De câte ori mă văd în oglindă mi se face ciudă că fata din ea îşi plânge de milă. Uneori, ca să fii fericită, ai nevoie de nefericirile tale…

What doesn’t kill you…

NOI alegem ce să iubim la anumiţi oameni. Din păcate, ei îşi aleg singuri ce ajungem să urâm, iar ura, ca şi dragostea, are nevoie de dovezi, ca să crească, dar să nu vă imaginaţi că e la fel de pretenţioasă.

În iubire, e nevoie de o viaţă ca să spui toţi “te iubesc”-urile. În ură, e nevoie de câteva momente proaste ca să spui un singur “te urăsc.”

Când “Te iubesc” nu ajunge…

E greu când nu-l poţi iubi pe celălalt. E greu şi atunci când crezi că dragostea ta ajunge pentru amândoi. Nu e mai uşor nici atunci când la “Te iubesc”-ul tău ţi se răspunde cu “Şi eu…”

Nu poţi spune “te iubesc” pe post de iertare sau pe post de promisiune că va fi mai bine. Din iubire poţi să îţi pierzi raţionamentul, dar vine momentul când iubirea îţi deschide ochii şi trebuie să alegi realitatea mai presus de sentimente.

Te iubeşte, dar te înşeală. Te iubeşte, dar te dezamăgeşte. Te iubeşte, dar nu te apreciază. Te iubeşte, dar îi este ruşine cu tine. Te iubeşte, dar are nevoie de libertate. Te iubeşte, dar nu realizează când te răneşte.

Şi tu îl iubeşti, dar nu se merită.

ce înseamnă “a înşela”?

Nu mi-aş ierta niciodată iubitul/soţul dacă aş afla că m-a înşelat, indiferent de motivul pe care l-a avut, de regrete, de starea relaţiei, etc. Pentru mine, “a înşela” nu înseamnă doar act sexual, pentru că, evident, s-a culcat cu altele înaintea mea, se va culca cu altele şi după mine, dacă ar fi să încheiem relaţia. Problema nu mai constă unde şi-a băgăt obiectul sexual, când până acolo şi l-a băgăt în relaţia pe care o avem.

Pot să spun că celălalt mă înşeală şi în momentul când îmi trădează aşteptările, chiar dacă asta nu implică o a III-a persoană. Spun cu mare convingere că, până a se ajunge la o a III-a persoană, ne trădăm noi între noi, cei doi, din cuplu. Şi uite aşa, din iubiţi devenim duşman. Uite aşa, de la dragoste la ură, rămâne doar un pas…

Nu mi-ar fi frică niciodată de o altă fată, atâta timp cât mi s-ar demonstra că eu însemn totul. No love? No future!

te vreau pentru o viaţă, da…o să trăim mult?

Aţi făcut dragoste în toate camerele, aţi consumat toate lumânările parfumate, aţi băut toate brandurile de vinuri dulci şi demi-dulci, v-aţi bucurat la primele aniversări: “prima zi împreuna”, “prima săptămână împreună, “wooow, prima lună împreună”… V-aţi văzut dimineaţa unul pe celălalt şi pentru că încă mai sunteţi împreună, aţi luat micul dejun, prânzul şi cina de atâtea ori încât nu mai ştiţi ce să gătiţi. Aţi adormit de mână, goi, în braţele celuilalt sau spate la spate. Aţi văzut dimineaţa că sărutul nu e dulce, pentru că blend-a-med nu ţine chiar 24 din 24, dar nu v-a deranjat. V-aţi uitat la filme împreună, aţi făcut ordine şi dezordine împreună, v-aţi îmbârligat prietenii, făcând o posibilă despărţire mai greu de suportat, pentru că vor fi mai mulţi oameni de uitat. Aţi mers în vacanţe, adunând amintiri şi formându-vă propriul Paris pentru unde n-au ajuns bani sau timp. Dumnezeule, v-aţi cunoscut părinţii şi îi alintaţi “socrii”, vorbiţi despre copii, dar vă certaţi când e meci la televizor sau când e vorba cine să ia bucata mai mare de prajitură.

Nu contează care sunt florile preferate, când nu ştii care e berea preferată. Nu contează ce culoare au ochii şi părul, nu mai există stereotipuri. Oare cât ţine nebunia asta la doi oameni care îşi spun “Te iubesc” şi care, în vâltoare dragostei, au făcut totul. Oare mai sunt multe de făcut? Nu de alta, dar vorba aia cu “Dragostea ţine 3 ani” te cam întristează când e vorba de suflat în lumânările de aniversare şi chiar te bucuri dacă el uită.

Sunt zile când ţi-e frică că o să intervină plictiseala, dar îţi trece când te gândeşti cât de mult ţi-ar lipsi dacă n-ar mai fi. Când nu ştii ce să faceţi, învăţaţi împreună, pentru că niciunul din voi nu are lecţia asta de viaţă…

recomandare film: head in the clouds

Cum e să te trezeşti într-o sâmbătă răcoroasă de vară, somnoroasă şi să vezi un film bun, după o perioadă de timp când am văzut doar comedii ieftine şi poveşti de dragoste expirate, aveam nevoie să văd Head in the clouds. Război, dragoste, trădare, aşteptare, sexualitate, costume şi machiaj impecabil. Toate aceste amănunte legate într-o idilă nebună între Charlize Theron, Penelope Cruz şi Stuard Townsend.

te iubesc. te iubesc? [19]

Ma trezesc dimineata, Matei nu e langa mine. Il vad la birou. Il urmaresc cateva minute si nu stiu cum sa ma port.
-Te-ai trezit mititelule, ma intreaba el? Imi frec usor ochii cu mainele ca sa evit un raspuns, prefacandu-ma somnoroasa. Ma duc in baie, de unde il aud cum vorbeste cu Radu, cred, la telefon:
-Da, da venim si noi. In 10 minute suntem acolo. Eu ma uit in oglinda, am cearcane, parul e ravasit, nici in ruptul capului n-o sa fiu gata in 10 minute.
-Ai auzit, da?!! striga el din dormitor, ai face bine sa te grabesti, ca n-am chef sa intarzii…
-Unde mergem?
-Mai bine te-ai pregati decat sa pui atatea intrebari…
Zau, imi vine sa sparg oglinda, sa injur, sa urlu, sa ma duc in lume… In schimb, imi dau repede cu fond de ten, putin rimel, imi intind parul si, spre final, putin blush in obraji, ca sa nu mai par palida. Totul in 5 minute, am invatat sa fac asta la prezentarile de moda, cand trebuie sa te misti repede intre 2 iesiri pe podium, altfel nu stiu cum as fi reusit.
-Cu ce ma imbrac, de asta te intrebam unde iesim? il intreb in timp ce Continue reading