Azi am fost transferată la o altă clasă. Ieri am dat un alt test, iar scorul a fost prea bun pentru nivelul la care eram aşa că… m-au transferat la o clasă de avansaţi. La început mi-a părut rău, mă obişnuisem cu colegii, le învăţasem numele- se formase o legătură între noi, dar după cum a zis şi profa, e spre binele meu. Aici suntem doar 9, deci interacţiunea profesor-elev e mult mai intensă, eşti mai activ la ore, iar noii colegi sunt la fel de ok ca şi ceilalţi.
Tot azi am făcut un lucru de suflet: am vizitat un cimitir. Înainte de a vă face o idee, menţionez că e cimitirul pe lângă care trec când ies la alergat. E foarte frumos amenajat, fiecare mormânt are monument, aliniat frumos, cu flori vii şi cu mesaje gravate. M-a impresionat unul din morminte: avea felicitări şi scrisori ataşate, scrise probabil de cei dragi, de sărbători. Pe una din felicitări scrie: “-Ştiu că în seara de Crăciun ai râs la bancul meu.”
Ştiţi zicala aia: Do one thing every day that scares you. Am făcut-o. Cimitirele pot fi locuri bune de reculegere, de apreciere a celor pe care încă îi avem în jur, iar de data asta nu m-am simţit că merg printre morţi, ci printre oameni cărora li se duce dorul. Enorm.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 