14 despre Dragoste

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
2. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;
3. chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.
4. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
5. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
6. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
7. nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
8. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
9. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
10. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
11. dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
12. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
13. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
14. Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragoste.

1 Corinteni 13

Te iubesc. Te iubesc? [The End]

– Ce s-a întâmplat, o să mă întrebi. O să las capul în pământ şi o să îţi spun că ai avut dreptate, dar n-a fost dreptatea mea, ci a ta. Lucurile devin rele sau bune prin ochii noştri şi nu e vina mea că am privit cu bunătatea ceea ce mi se întâmpla. Ştii sentimentul când ţi-ai dori să stai în ploaie, dar când plouă…mereu te ascunzi.

Am renunţat, la un moment dat, să mai scriu despre ce se întâmplă. Nu mai avea rost. Puteam la fel de bine să dau copy-paste, dar zilele mele nu sunt coli A4 pe care să mâzgâleşti. Certuri ascunse după bucurii mici- doza minimă de supraveţuire într-o relaţie complicată. Nopţi nedormite, gânduri tocate, uitate. Frică.

– Te iubesc, i-am zis. Te iubesc nu pentru că meriţi, ci pentru că pot. Nu pentru tine, ci pentru mine. N-am putut să te înşel, nici măcar să te mint că te-am înşelat. Aş fi vrut să se termine fără ca unul din noi să sufere, dar când e vorba de sfârşit, pe toţi ne doare- chiar şi pe cei cărora nu le pasă- e un dram de omenie în fiecare dintre noi.

Iubirea… iubirea pare atât de frumoasă pentru cei care sunt fericiţi, dar atât de mizerabilă pentru cei care cred că au găsit-o. Pentru mine, iubirea e ca o religie- niciodată nu ştii care e cea mai corectă, dar eşti convinsă că a ta trebuie să fie cea mai bună, fiind de ajuns să crezi, nu să cercetezi. Fiind de ajuns să întorci obrazul celălalt, când primeşti o palmă. Fiind de ajuns să ierţi. Fiind de ajuns să te rogi, dar în adâncul sufletului păcătos- mereu te întrebi- dacă sunt atât de bun şi cred, de ce mi se întâmplă toate relele? Îndoiala- o fi păcat sau credinţă? Indiferent de răspuns, eu am încetat să o mai slujesc.

Te iubesc. Te iubesc? Nu mă mai întreb, nu îţi mai spun. E rugăcinea mea, pentru zilele când o să mă doară- momentan mi-o spun în gând- ca să mă ascult, pentru prima dată în viaţa mea. Momentan, mă simt ca un cartuş, la o imprimantă veche. Vezi cum se termină rândurile şi totuşi ai mai vrea să citeşti, şi totuşi aş mai avea ce scrie, dar lucurile nu durează decât până la sfârşit.

Tu nu fi trist. Unde se termină pagina, e un colţ, iar după colţ apar mereu surprize. – Nu mai vreau să fim împreună, i-am zis, iar sentimentele, ca un lichid, mi-au inundat pieptul şi mi-au înnecat ochii. -Nu mai vreau, nu mai vreau, am repetat, ca să fiu sigură că sunt auzită, nu doar de el, ci şi de mine. Există un adevăr care doare îngrozitor- acela pe care nu ţi-l recunoşti.

Citeşte toată povestea ➡ AICI.

dragostea sufera, dragostea indura, bla-bla

Da, am crezut si eu o perioada in: dragostea sufera, dragostea indura, dragostea iarta. Oamenii nu vor sa sufere nici cand sunt bolnavi, de ce ar vrea sa sufere in clipele cand ar trebui sa fie cei mai fericiti de pe pamant? Daca cineva o sa imi dea exemplul dragostei lui Dumnezeu, care si-a jertfit fiul, atunci Domnul sa ma ierte, dar oamenii asteapta o a doua venire, nu le-a fost de ajuns o dovada, niciodata n-o sa fie multumiti, unii s-au resemnat chiar cu gandul Infernului, cine mai are nevoie de Rai?

Sa nu-mi spuneti mie ca dragostea rabda, ca dragostea indura cand toata crucea e pusa doar pe umerii unuia dintre cei 2 din relatie, celalalt merge alaturi, poate chiar iti pune pedica. Ce-i pasa lui ca te doare? Suferi daca vrei sa iubesti. Adica,  daca chiar te incapatanezi, nu? Ai curaj, te mananca lupul.

Uneori ne luam povara unei cruci care nu ne apartine, iar asta n-o sa ne faca invingatori. Dragostea sufera si indura pentru amandoi, altfel se cheama ca unul sufera si indura din cauza celuilalt. Am visat ca sunt fericita si m-am trezit cu zambetul pe buze. Sunt fericita. E unul din visele despre care nu trebuie sa ma intreb ce inseamna.