14 despre Dragoste

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
2. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;
3. chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.
4. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
5. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
6. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
7. nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
8. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
9. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
10. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
11. dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
12. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
13. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
14. Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragoste.

1 Corinteni 13

un gând [1]

“Biblia este dată ca să fie pâine pentru fiecare zi, nu prăjitură pentru ocazii speciale.”- Anonim

Mi-a plăcut foarte mult atât gândul, cât şi poza încât a trebuit să le împart cu voi la acest sfârşit de săptămână. Vă urez să aveţi parte de un weekend frumos alături de cei dragi.

Increderea

believePoti gasi increderea in cele mai marete citate si cuvinte. Dar daca n-o gasesti in sufletul tau,  n-ai sa o intelegi niciodata. Increderea e ca si credinta omului: stie ca, undeva acolo, exista Raiul si Iadul. Dar nu din cauza nesigurantei, daca exista sau nu aceste locuri, isi pierde omul credinta, ci din cauza neputinei de a respecta toate regulile si ironic, din puterea de a le incalca. Astfel si cu increderea, am vrea sa o capatam sau sa o daruim, dar asteptam ca cel mai pacatos dintre credinciosi ultima spovedanie, poate ne iarta Dumnezeu…sau macar popa, dar cum ramane cu cel pe care l-am tradat?

iubirea are religie?

pray for loveCum e sa iubesti o persoana, sa vrei sa fii cu ea si tocmai ceea ce ar trebui sa reprezinte o iubire suprema, sa va desparta? Cand spun iubire suprema ma refer la religie. Ce face o crestina ortodoxa cand se indragoste de un musulman, ce face un catolic cand se indragosteste de un ateu? Cred ca iubirea nu are religie, ci credinta. Mai cred ca religia nu trebuie sa desparta, ci sa uneasca. Desigur, e usor sa spui asta pana ajungi in momentul in care te confrunti cu anumite situatii care la inceput nu pareau un impediment: obiceiuri, idealuri, valori, reguli, controverse, educatie si tot ce reprezinta pentru tine pilonul credintei de pana atunci. Ai renunta sa iti mai spui rugaciunile doar ca sa adormi alaturi de cel care nu crede in ele? Oare Dumnezeu ar pedepsi sacrificiul facut din dragoste si pentru dragoste? 

nu exista “nu pot”, exista “nu vreau”

silence is golden but duct tape is silverStiu ca nu pot salva lumea si cred ca nimeni nu e interesat intr-adevar de acest lucru. Stiu ca nu pot sa fac anumite lucruri doar pentru ca am pus acel “nu pot” in fata. Asa cum fiecare din noi stie cu siguranta anumite lucruri, dar pentru ca ne sperie realizarea sau nerealizarea lor devenim ignoranti. Stim ca sportul e bun pentru sanatate, dar parca asteptam acei 40-50 de ani cand o sa ne pocneasca oasele si o sa spunem: n-am avut timp in tinerete sa alerg putin prin parc. Poate atunci o sa preferi sa te doara picioarele de la fotbal decat mainele de la fifa 2009. Avem timp si vointa sa mancam: niciodata timp si vointa pentru o alimentatie sanatoasa. Nu avem acest timp pentru cine? De ce ne simtim mereu in criza de timp? Ne grabeste cineva sa ne traim viata? Facem atatea lucruri pe baza unor reguli nescrise, ne-am contemplat in traditii si obiceiuri incat, daca traditia spune sa muncesti sau sa nu muncesti, faci intocmai. Nu mai avem liberatea de decizie pentru ca traim intr-o era democratica. Am transformat credinta, ne-am uitat valorile, am devenit o turma, unde fiecare are “Dumnezeul lui”, asta in cazul in care nu se crede el insusi un zeu.
Scriu pentru ca gandurile mele nu le poti gasi pe google.