Fragment [35]

“Looking back, there was a peculiar intensity about living in virtually one room. We touched constantly: if I went into the kitchen, I brushed against him; if he sat down on the bed to lace up his shoes, he dislodged me; if we passed each other, our sholders met.”

Elizabeth Buchan- The good wife

Prima oară

Încercam zilele trecute să îmi amintesc prima carte împrumutată de la bibliotecă- Daciada- şi mă întreb acum, ce m-a făcut să aleg cartea aia, dintre toate celelalte? Până atunci mergeam la biblioteca şcolară cam de 2 ori pe an: când ne dădeau manualele, la început, şi când le predam, la sfârşit. Nu ştiam adevăratul sens al unei biblioteci, până mi-am făcut prima fişă de împrumut, după ce m-am fâstâcit în jurul Daciadei, răsfoind rapid, ca să o termin de citit.

Cred că vina a avut-o bibliotecara pentru că, după ce am descoperit că pot să împrumut cărţi, le-am devorat una câte una, alese la întâmplare, dar nu-mi amintesc să ne fi spus cineva că putem face asta. Mi-aş fi dorit să le păstrez- pe atunci scriam poveşti pentru copii şi poezii, iar cărţile mă inspirau şi după ce le citeam, dar şi când le vedeam claie peste grămadă pe masa mea galbenă, cu o inimoară desenetă cu pixul, în colţul stâng.

Mă întreb, câţi copii din zilele noastre sunt curioşi să împrumute cărţi de la bibliotecă? Câte bibliotecare inspiră şi încurajează elevii din clasele primare să împrumute cărţi şi să descopere lectura dincolo de temele pentru acasă? Ce semnificaţie are noţiunea de bibliotecă pentru un copil obişnuit doar cu manualele şcolare? Cum/când ai descoperit TU prima oară biblioteca şi care a fost prima carte împrumutată?

Care e vârsta la care copiii ar trebui să îşi citească singuri poveşti şi să devină atât de curioşi încât să nu-şi dorească să adoarmă până nu termină de citit?