Întrebare din WordPress: Pot să ataşez fişiere Word şi PDF?

Vă întrebam ➡ AICI cum pot salva imaginile din prezentările Power Point, pentru că aveam câteva primite pe mail şi vroiam să folosesc informaţiile de acolo şi pe blog. Cu ceva timp în urmă, am salvat ➡ Portocala mecanică, de Burgess Anthony, în format Word, de pe blogul ➡ Inutzei13.

Pentru cine vrea să ataşeze fişiere Word sau PDF în posturile de pe blog, trebuie să ştie că există funcţia respectivă, reprezentată de o steluţă, lângă celelalte funcţii de încărcare şi înserare. Menţionez: după ce ai uploadat fişierele şi ai publicat postul, documentele Word se salvează automat, printr-un simplu click, iar fişierele PDF se deschid în altă fereastră. Am ataşat poza de jos, ca să fie mai explicit cum poţi încărca fişiere Word şi PDF pe blog:

Mulţumesc Inutzei13

Pentru ultima oară…

Pentru ultima oară mai scriu posturi legate de blog: de ce, cum şi pentru cine. Am înţeles, nu se poate şi lup sătul, şi oaie întreagă. Am ajuns la concluzia că unii iau blogul prea în serios. S-au născocit între timp reguli, s-au născocit idei, chestii-trestii- ai impresia că mâine-poimâne, bloggereala asta o să fie cel mai important hobby în viaţa oamenilor.

Nu mai poţi scrie pentru că au unii impresia că eşti prea dramatică, nu mai poţi scrie pompos, pentru că bate la ochi, nu mai poţi scrie despre sex, ca să nu fii acuzat de spam. Nu mai poţi scrie pentru că îţi fură alţii gândurile. Nu mai poţi scrie pentru că, deşi ar trebui să fie relaxant, te trezeşti cu unii care îţi lasă comentarii obscene, iar eu ar trebui să le accept pentru că suntem o ţară liberă şi democrată, pentru că ar trebui să învăţ din critici- deşi se confundă cu  răutatea.

Nu dau lepşe şi nici nu fac referinţe pentru a mă băga în seamă. Dacă vreau să dedic cuiva un post, dedic cui vreau eu- indiferent dacă mă citeşte sau nu, indiferent dacă mă comentează sau nu. Zâmbesc sub mustăţi când cineva îşi lasă link-urile în comentarii- nu mi-e frică că o să îmi fure cititorii, nici nu cred că ăsta e singurul scop- şi chiar dacă ar fi, Dumnezeule, de ce să-mi acresc sufletul? De unde invidia, gelozia şi răutatea asta, când nici măcar nu e cu bani, nici pentru bani? De ce îşi rup unii gâtu’ de parcă ar fi mari paparazzi sau jurnalişti la Cancan? Nu vreau să ştiu.

E ultimul meu post în care mă justific de ce am blog, de ce scriu, de ce sunt aşa şi nu altfel. Am încercat să ţin blogul ăsta curat, fără reclame- deşi aş fi putut face bani. Am scris aşa cum am simţit, iar uneori am ascuns când mă durea, doar pentru că sunt optimistă şi nu-mi place să citesc lucruri triste, dar- la naiba cu asta- sunt om şi, când doare- doare, când e bine- e bine.

Îmi pare rău E un blog personal- pus în văzul cui vrea. Nu înţeleg ce vor alţii mai mult de atât… Nu mă plăteşte nimeni pentru că scriu- nu văd de ce ar trebui să dau raportul de ce, şi cum, şi pentru cine. Nu vreau să ajung să-mi pară rău că mi-am făcut blog, doar pentru că unii sunt ursuzi.

Mulţumesc din suflet, Alex Mazilu, pentru poză- se pare că într-adevăr am nevoie de nişte extra energie pentru a mai scrie cu vitamine.

Unora li s-a urcat bloggingul la cap!

Am zis şi am tot zis că o să fiu mai selectivă în ceea ce priveşte schimbul de link-uri pe blog, dar până acum nu mi-a reuşit. Am tot făcut ordine în lista respectivă, ştergând amatorii de blog, care mi-au cerut schimbul de link şi “pa”- sunt în listă la Grapefruits.

N-am vrut nici să îmi împart lista în “Preferaţi”, “Parteneri” şi “Mai arunc un ochi” pentru că nu ştiu cum aş fi reacţionat când un străin mi-ar fi cerut să îl pun la “Preferaţi” doar pentru că dă bine şi sunt convinsă că n-ar fi fost doar un caz.

Cel mai mult mă enervează următoarele cazuri: Continue reading

I’m back!

M-am întors, dar îmi vine să mă duc înapoi sau oriunde. Nu am nicio stare, sunt doar foarte supărată, dezamăgită, nervoasă, obosită, etc.

Vroiam doar să vă mulţumesc pentru link-ul Top 20 cele mai influente femei în media şi pentru felicitări, aflasem vestea când eram acasă şi m-am bucurat nespus, mama e tare mândră de mine. O să le felicit şi pe celelalte fete şi mă bucur pentru ele.

Am găsit numeroase mesaje, comentarii, postări pe facebook. Vă mulţumesc şi pentru faptul că aţi fost prezenţi pe aici, am văzut şi oameni noi, bine aţi venit! Abia am reuşit să aprob comentariile, să citesc mailurile…să aflu ştirile.

Sper să revin cu o atitudine mai fresh, momentan vroiam să vă anunţ că sunt aici şi că mi-a fost dor de voi.

Grapefruits are 2 anişori!

Vă învit la o felie de grapefruits cu frişcă şi la câteva vitamine wordpressiene. O să vă urez la mulţi ani, pentru cu astăzi, nu e doar ziua mea, ci e ziua noastră. Un blog creşte împreună cu cei care îl citesc, iar noi am ajuns deja la 2 anişori. Să-mi fiţi sănătoşi, frumoşi, fericiţi şi iubiţi. Să aveţi parte de momente frumoase, pe care să le scrieţi fie pe blogurile voastre, cei care aveti bloguri, la rândul vostru, fie să-mi spuneţi prin comentarii, cei care sunt doar cititori. Din suflet, vă urez doar bine şi vă mulţumesc pentru momentele frumoase pe care le tot trăiesc alături de voi. Sunteţi grozavi, cei mai grozavi vitaminizaţi!

Grapefruits

Blog.

Oare cum o fi când oamenii nu se mai satură de blogul tău? Când ajung pentru prima oară pe pagina ta, neobişnuiţi cu tine şi, din acest motiv, caută să te descopere şi se descoperă pe sine. Asta îi face, probabil, să ajungă pe paginile din trecut, de care nici tu nu-ţi aminteşti…

Ciudat, dar paginile din trecutul nostru sunt prezent pentru paginile nescrise ale altora.

Prima zi de şcoală!

Întotdeauna mi se părea că a trecut prea repede vacanţa, cu toate astea, abia aşteptam să merg în prima zi la şcoală, iar acum, după ce am terminat, chiar mi-e dor şi sunt convinsă că o să îmi lipsească emoţiile de atunci.

Din câte am înţeles, fără careu, fără introducere, fără “ce-aţi făcut în vacanţă”, ci direct în miezul pâinii. Sper să nu vă dea chiar multe teme pentru mâine, unii din voi aveţi şi un blog de condus 😆 Baftă şi spor!

de unde îţi vin articolele?

Le sunt recunoscătoare persoanelor care se gândesc la blogul meu, nu doar accesându-l, ci venind cu idei, cu articole, bancuri şi link-uri interesante şi îmi zic: – Uite, crezi că e bun să pui acolo pe Grapefruits asta, asta sau asta? Câteodată am impresia că suntem o echipă, pentru că oamenii sunt conştiincioşi, de exemplu, cumnăţica mea îmi trimite mereu email-uri de la muncă. Dacă o să mă supere cândva, o să dau un forward, să ajungă şi la şefa ei 😆

Mulţumesc Panseluţei, Ancuţei, lui fishuc, Filip, Alex şi Sutzu pentru că au contribuit la multe din laudele primite, iar ei le merită mai mult decât mine.

despre blog, blogroll şi wordpress

Cred că cea mai mare satisfacţie a unui blogger e să fie apreciat, indiferent cum vede aprecierea: în bani, în click-uri, în comentarii, în fidelitatea cititorilor sau în controversatul zelist. Fără iz de laudă, dar şi fără modestie, la mine satisfacţia începe cu posibilitatea de a scrie, urmărind prin asta celelalte scrise mai sus. Când eram mică, nu puteam să stric caietele pe toate prostiile mele, dar acum, când îmi răsfoiesc caietele, găsesc la sfărşit câte un început de poezie, poveste sau, spre ruşinea mea, câte un început de scrisoare de dragoste. Pe atunci credeam că dragostea înseamnă cu totul altceva…

Postul e despre ceea ce nu îmi place în blogosferă. O să încep cu blogroll-ul, pentru că mă întreabă lumea dacă într-adevăr reuşesc să citesc toate persoanele din listă. Nu, dar mi-am făcut un obicei, ca după ce citesc ceea ce simt nevoia să citesc, să dau click pe blogroll, luând la rând câte 10 din listă, continuând în ziua următoare de unde am rămas. Cred că blogroll-ul înseamnă un fel de casă mare, unde inviţi anumite persoane. Păi fă bine, ca o gazdă bună ce eşti, să îţi onorezi invitaţii, căci până la urmă, nu chemi pe oricine în casa ta, nu? E urât când îţi transformi casa într-o morgă. Încă îi admir pe acei care au în listă doar câteva persoane, deşi mulţi din noi avem impresia că o fac din prea multe vedetisme- de ce să fii ipocrit cu mască doar pentru că ceilalţi să nu te creadă ipocrit? Continue reading

bine v-am regasit!

 O saptamana alaturi de familie iti da aripi, am reusit sa fac tot ce mi-am propus. Vestea proasta e ca m-am intors cu o punga de pastile, drept urmare, prioritar pentru viitorul apropiat este sanatatea mea. Urmeaza ca de acum sa ne vitaminizam frumos, fara stres, nervi si oboseala, chiar daca vine examenul de master. Ma bucur ca ati fost cuminti, ca mi-ati lasat mesaje si dupa plecarea mea. Adevarul e ca, dupa o saptamana departe de calculator, am cam uitat sa butonez, sper ca nu s-a pus praful. Bine v-am regasit!

ce mă fac eu cu voi?

Am rămas rău în urmă şi cu premiile, şi cu lepşele, cu raspunsurile şi cu cititul blogurilor. Sper însă să fiu înţeleasă şi să nu vă supăraţi, sunt omul cu sesiunea şi licenţa, cu drum de la Bucureşti la Galaţi şi invers, pe la ambasade şi vămi. O să încerc să fac câte ceva, sper că n-am uitat nimic, am verificat pe unde am putut. Lepşele pe care le-am mai făcut, nu are rost să le refac, dar vă mulţumesc că v-ati gândit la mine. Am primit premii de la NightOn, doua premii chiar, aceleasi premii si de la Malina, care mă crede awesome, asemeni Cameliei, poate pentru asta mă iartă pentru nişte lepşe restante? Multumesc si Marinei pentru flori, am fost surprinsă într-un mod plăcut, dar şi Nataliei pentru premiul mai deosebit. Am ţinut neapărat să vă scriu măcar numele, în semn de recunoştinţă. Promit să fiu cuminte de acum şi să îmi fac temele, dar eu sunt una şi voi, voi atât de muuuuuulţi 🙂

Premiile merg mai departe la Andreihappyday, Anca S., Linn, si Diana.

p.s. tare mi-e drag să fiu om cu oamenii

Eu, când vreau să gândesc şi să tac în acelaşi timp, mă duc la bibliotecă, nu îmi şterg blogul şi nu, n-o să tac doar pentru că unii cred că sunt obişnuită cu regimul comunist. De asemenea, n-o să mă întorc în tara doar pentru că unii se cred superiori fiindcă s-au născut cu un metru mai dincolo de o graniţă şi pentru că mama şi tata lor au titlu de proprietate în România, dar cumpără unt de la rusul din piaţă, fiindcă e mai ieftin. N-o să mă supăr când cineva o să zică că nu am dreptate şi o să îmi aducă argumente, fiindcă nu sunt absurdă. Nu le cunosc pe toate, dar asta nu înseamnă că sunt proastă. Părinţii au avut grijă să îmi dea cei 7 ani de acasă înainte să “mă trimită” în România să fac carte şi am învăţat într-adevăr, o lecţie de viaţă.

Şi, ca să moară unii de ciudă, o să mă mărit cu un român deştep, frumos şi bogat; eventual cu casă şi bmw, iar de o să aibă şi mercedes, nu e nicio problemă, pentru că  tata are pregătit drept zestre un garaj, iar mama dulceaţă de nuci; facută, nu cumpărată. Mai avea mama şi nişte perne, dar nu ştiu dacă nu le-o fi dat la cumnate deja. O să vă ocup locurile de muncă, pe toate, dacă e posibil, pentru că mi-s fată muncitoare şi o să respir aer de România până o să îmi crape plămânii, dar tot n-o să mă satur. Copiii mei o să spună cu mândrie că au bunici în altă ţară şi că merg acolo în vacanţe. Copiii voştri o să îi invidieze, iar când o să vă aducă vorbă acasă, mulţi din voi o să aibă ca scuză: -“să nu mai vorbeşti cu ei, că sunt nişte rusafoni”. Bineînţeles, o să am şi vecini minunaţi care o să mă inveţe să fac ciorbă de burtă, căci sarmale şi răcituri se fac şi în Moldova. O să am vecini pe care o să îi chem la un vin moldovenesc şi ei o să ţină neapărat să mă servească cu pălincă; bine, fie -şi cu “poale-n brâu.”

Rămân în România pentru că îmi place, pentru că iubesc românii şi limba română şi n-o să mă intimidez niciodată de faptul că ştiu încă o limbă străină, iar unii văd asta ca pe un handicap. Părinţii mei n-o să îşi vândă niciodată casa de acolo ca să se mute în România, pentru că omul poate să fie om oriunde în lumea asta, indiferent de limba pe care o vorbeşte, indiferent de culoarea paşaportului pe care îl are. Şi’apoi, ce se face tata cu garajul, nu ziceam că mi-l dă zestre? Familia mea a râs împreună cu românii la masa de Paşte, iar de-oi face nunta în România, da-da, cu românul ăla bogat, sunt convinsă că s-ar dansa aceeaşi horă, deşi unele babe şi-ar şopti: -No’ dacă tot ne-a furat bunătate de român, măcar să îl facă fericit şi să înveţe şi ea să facă ciorbă de burtă şi mulţi copii, neapărat mulţi copii. Hai, să trăiască mirii, ceapa ei de moldoveancă norocoasă!!!” 

horoscopul zodiei vărsător

Horoscopul zodiei Varsator, Joi, 22 Aprilie 2010:
Nu sunteti in apele voastre de dimineata, nativilor Varsator, iar daca pana la pranz nu reusiti sa va gasiti energia, spre seara ve veti simti deprimati, hartuiti, obositi. Cautati sa va relaxati cat mai bine. Cuvantul care va guverneaza ziua este OBOSEALA.
Eu cred ca ăştia de la Kudika imi citesc blogul!!! Vreau să îi dezamăgesc şi să fac exact invers. M-am trezit cu un chef de muncă, nu mă simt obosită şi nici deprimată. Poate puţin dezamăgită, dar asta n-are legătură cu facultatea. No OBOSEALA for me today!!! Go away, ugly day!

funny aquarius Pictures, Images and Photos