Vroiam să scriu despre tipul de bărbat care îţi spune – Da, sunt într-o relaţie, dar nu mai merge, nu mai e ca înainte. E complicat. – ceea ce, în traducere liberă ar însemna- vreau şi eu un altfel de sex, dar n-am bani să mă duc la curve. Genul de bărbat care e interesat mereu de ceva nou, chiar dacă are o prietenă bună, din toate punctele de vedere. Bărbatul căruia îi place să înşele, dar care e obsedat să nu fie înşelat.
Da, am vrut să scriu despre asta, dar mi-am zis: – Stii ce- nu se merită! Nu se merită să scriu despre ei sau despre alte prototipuri de bărbaţi rataţi, vânători de piele goală şi femei proaste. Trebuie să existe şi din ăştia, ca să aibă doamnele de companie un job. Mi-am pierdut interesul în bărbaţii ieftini, papă-lapte. Puţoi din ăştia care au impresia că pot să fraierească orice femeie, obişnuiţi fiind cu femei uşor de manipulat.
Datorită unor astfel de siliconaţi cu atitudine, am învăţat să apreciez mai mult bărbaţii buni. Nu există bărbat perfect, dar slava Domnlui pentru bărbatul normal. Şi-am să iubesc, de o mie de ori mai mult, bărbatul care îşi întoarce privirea după mine, obosită şi în blugi fiind, decât cel care fluieră după fusta mea normal de scurtă. Mai sunt fericită că, după o anumită perioadă, într-o anumită perioadă a vieţii tale, nu mai plângi din cauza unui bărbat decât dacă te surprinde plăcut.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 