Bani, iubire, fericire…

Pentru unii oameni, starea materială este foarte importantă- poate de aceea se axasează mai mult pe carieră. Am avut perioade şi de lipsuri, şi de bine, şi de lux. Diferenţa dintre ele, ÎNTOTDEAUNA, a făcut-o cel de lângă mine.

Eu nu pot să mă bucur de un job, oricât de bine plătit n-ar fi, dacă nu am la cine să vin acasă, dacă n-are cine să mă susţină, dacă n-are cine să mă laude pentru ceea ce fac, dacă n-are cine să mă încurajeze. Pe de altă parte, nici nu poţi să te duci la muncă supărat, din cauza problemelor din familie- pentru că îţi vine să te duci în lume, să nu mai vrei nici bani, nici şef sâcâitor, nici colegi, nici viaţă socială, nimic.

M-ar fi de ajuns o viaţă modestă, un job modest şi ce mai are nevoie omul, doar dacă aş avea linişte în casă- un soţ (iubit) care să însemne totul pentru mine, iar eu să însemn totul pentru el. Nu mi-ar trebui nici bijuterii, nici maşină, nici vacanţe, ci doar zile ca să pot profita de fiecare dimineaţă şi seară alături de el.

Poza: Alex G

daca toata lumea ar fi sef

no work, no foodNoi suntem vinovati de sistem, de ceea ce se intampla in jurul nostru. Incepand de mici purtam aceasta responsabilitate. Ascundem gunoiul sub pres si asteptam ca cei din jurul nostru sa ne ofere suport. Completam rapoarte false, la servici ne acoperim unul pe altul, la facultate copiem, mergem doar pe la seminarii sau doar la profesorii mai exigenti, se aplica si la liceu sau scoala generala. Am vrea sa facem cat mai putin pe bani multi. Veneam zilele trecut de la servici, iar in RATB am auzit o discutie intre 2 tineri, un el si o ea. EL: “N-am de gand sa ma angajez intr-un loc unde sa fiu nevoit sa am un program fix, prefer sa ma duc in strainatate.” Inteleg entuziasmul si aspiratia tinerilor, dar uneori parca prea visam rauri de lapte. Ne vedem toti la birouri, cu salarii mari si daca e posibil, fara un program fix. Nu ne convine un loc de munca din plictiseala, muncim doar pentru bani si ajungem roboti. Mergem la servici/venim acasa/ne plangem/mergem la servici/venim acasa…

Tot mai multe fete care lucreaza prin apartamente obscure, crezandu-se fotomodele. Prea multi baieti veniti din străinătățuri cu Bmw-uri. Iti dai seama dupa muzica ascultata la maxim si dupa buzata din dreapta.
Ne rusinam de munca cinstita pentru ca e prost platita si atunci preferam sa facem o munca murdara, pe bani murdari.

huroscopu’

cu burta pe carteAzi n-am citit huroscopul, asa ca daca fac o gluma proasta, daca enervez pe cineva, daca nu bag in seama pe cineva, daca n-am bani, daca mor pana diseara, Doamne fereste, scuipati si voi de 3 ori, e pentru ca n-am avut de unde sa stiu. Azi n-am citit huroscopu’. Si parca vad maine cum imi zice Kudica: daca citeai ieri horoscopul, stiai ce subiect o sa fie la examen. Dar eu stiu ce subiecte o sa fie: alea pe care nu le inveti, asa ca mai bine nu invat nici unul ca sa stiu sigur ca e unul din ele :))

p.s.: domnule profesor, sa nu credeti ce spun. Chiar nu stiu ce subiect o sa dati :))

pentru ca asa sunt eu

unperfect-girlAm inceput sa cred ca imi cam bat joc de cuvintele spuse candva, iar asta nu imi sta in fire. Avem noi oamenii o calitate de a ne preface ca totul e frumos, ca suntem a naibii de fericiti doar-doar o crapa vecinul de ciuda, iar insatisfactia lui ne pune un ranjet pe fata…atat de meschin incat chiar incepem sa credem ca  suntem fericiti si ca ne merge bine. Ihim. Imi mai place ca vorbim doar despre lucrurile si evenimentele frumoase din viata, cele urate le tinem doar in familie. Shhht. Stiu ca am zis aici ca vreau posturi optimiste pe blog, dar asta nu inseamna ca trebuie sa scriu doar despre cum m-a cucerit iubitu’, ce note mari am luat la examen, unde m-am angajat, iar eventual daca m-ar insela prietenul sa ma fac ca mi-au cazut butoanele de la tastatura, poate chiar sa-mi sterg blogul [ha!], sa nu spun despre restante [inca n-am] sau sa ma prefac ca sunt o fata optimista si sa scriu posturi despre cat e de frumos sa iubesti, cand defapt habar nu am. Se pare ca lumea ma place pana cand incearca sa ma schimbe, iar cand se intampla asta nu imi mai place mie. Si cred ca asta se intampla cu toti. Il gasim atat de interesant pe un strain, ne fascineaza totul la el, vrem sa-l cunoastem, ne place ca avem lucuri comune, ne place chiar si cand nu avem multe lucuri in comun cu scopul de a dezvolta noi interese, dar NU STIU de ce, imediat cum strainul devine iubit, iubita, prietena, sot, sotie…incercam sa schimbam, sa interzicem, sa impunem reguli…pana in momentul in care STRAINUL devenim chiar noi faţa de cealalta persoana. De ce n-am mai scris pe blog? Pentru ca, la un moment dat, avem atatea de spus incat nu spunem nimic. Exact ca in ziua de marti la facultate, cand am cursuri de la 10.00 la 20.00 si, pur si simplu, uneori tocmai pentru ca sunt atat de multe, nu merg la nici un curs. Sâc! Consider ca pot sa fiu prietena tuturor si dusmanul nimanui pentru ca nu pot sa port pica sau sa urasc. De aceea, cand nu-mi poti fi prieten nu esti decat unul din cei 6 miliarde.

recomandare film: Priceless

Am asteptat 2 saptamani ca sa vad finalul filmului, dar nu am reusit atunci sa vedem si finalul.  Mi-a placut mult de tot: contine si comedie, si momente siropoase, si iubire, si lectii de viata…De ce ar fi in stare un indragostit? Sa-si dea si pielea de pe el pentru un zambet, sa-si piarda slujba, sa-si vanda camasa de pe el…sa cheltuie mii [de euro]. Care e granita dintre bani si iubire, dintre daruire si materialism…? E un film pe care trebuie sa-l vezi cu iubita/iubitul, in mod special daca El/Ea e mai materialist/a :))

“She only dated men with money…until she met a man with heart.”

priceless

intr-o zi!

soapbubblesAs urla, as lovi, aproape as injura si as izbucni in plans. In acelasi timp zambesc, rad, vorbesc despre iubire, visez… Ca un copil mic care se incapataneaza si se alinta cand vrea ceva, desi nu stie exact ce e sub ambalajul frumos colorat. Adun in fiecare zi banuti si ii pun un pusculita cu economii. Intr-o zi o sa am bani indeajuns ca sa-mi cumpar ACEA cutie colorata si n-o sa fie nevoie sa ma rog de cineva. Intr-o zi o sa ajung singura la raftul acela prea inalt azi, o sa iau cutia si o sa simt ca e a mea, doar a mea. Indiferent de continutul ei, o vreau si stiu ca si in momentul in care am sa o desfac am sa simt la fel. Pana atunci, merg in fiecare zi in magazin si ma uit cu ochisorii spre raft, privesc cutia si…as urla, as lovi, aproape as injura si as izbucni in plans…

jurnalul ei. plecarea.

“A trecut o saptamana de cand parintii lui Alex sunt in Austria, stirile de la Tv au incetat, se pare ca subiectul nu mai reprezinta interes, dar pentru mine era singurul mijloc de a afla ceva. Aseara m-a sunat tatal lui Alex si am ramas putin surprinsa, mi-a spus ca stie ca imi fac griji, si eu, si parintii mei. Alex inca nu si-a revenit,  sunt foarte ingrijorati, medicii ii dau foarte putine sanse, iar ei sunt disperati. Tatal lui s-a angajat la negru, medicamentele sunt foarte scumpe, la fel si spitalizarea…Eu nu mai am nicio putere. Simt ca-l pierd si nici macar nu pot sa-i fiu alaturi. Tata i-a imprumutat o suma de bani, ma bucur ca a acceptat, bineinteles, Doamna nu stie nimic. bagajeImi fac bagajele, mi-as dori sa fug de acasa, sa trec vama fraudulos…sa fac orice numai sa fiu alaturi de el. Maine mergem cu trupa de la balet la concursul de dans din Moscova. O sa fiu plecata o saptamana, sa speram ca ajungem in finala. Colegii mei au organizat o strangere de fonduri pentru Alex, sunt alaturi de mine, nu pot nici eu sa-i dezamagesc, de accea, trebuie sa dau ce e mai bun la concurs. Mircea, partenerul meu isi pune toata speranta in mine sa castigam locul 1 la perechi. Nu pot sa-i stric viitorul in dans, din partea mea…dansul a murit in ziua in care Alex nu a mai putut sa ma duca la repetitii. Tata mi-a promis ca o sa ma informeze de indata ce afla ceva…Stiu ca o sa se faca bine, nu se poate altfel. Il iubesc mult de tot si nu pot sa-l pierd acum…”

Citeste tot jurnalul lor aici.

bani facuti cu gura

Dimineata, la ora 7, eram in fata Ministerului Justitiei ca sa-mi depun dosarul pentru redobandirea cetateniei. Nimic interesant. Trebuie sa ajung pe la Suceava saptamana viitoare, se pare ca domiciuliu meu de cetatean roman o sa fie acolo…
Imediat dupa, am dat o tura prin magazine. Aaaaaaa, aca’, citesc invidia pe fata fetelor? :)[…o ora, doua, trei, patru….foame]
beletulAstept in statie, undeva la Piata Romana. Langa mine doua “doamne”. Cu siguranta secretare la ASE: “imi vine azi una’, stramba, sa-si plateasca taxa si m-a enervat atat de tare moaca ei, incat am uitat sa dau n+n si mi-a dat peste cap toate calculele, a trebuit sa reiau tot.” […] Am urcat in RATB, bineinteles, nu se poate fara sa fii calcat in picioare. Doamnele, imbracate super pompos, gen pitzipoance, numai ca stilul mai matur, s-au asezat vizavi de scaunul pe care stateam eu. Au barfit d’le pe toate si toti de pe la ASE, daca vreti va fac o descriere, iar cei de la Ase, ar putea recunoaste profesorul sau profesoara…La un moment dat, urca controlorul de bilete RATB, un baiat ce statea pe scaunul din fata mea sare pusca si coboara, in viteza izbeste o batranica. Abia atunci am inteles ca domnii ce au intrat sunt controlorii, iar tipul nu avea bilet. Rusine sa-ti fie!!! Boooon. “-Beletul, beletul.” Am dat si eu cardul RATB, toata lumea arata fie cardul, fie beletul. “*N-am belet…”, bineinteles, toti intorc capul spre vocea care a indraznit sa zica: “*N-am belet”, cine credeti? Da, una din doamnele secretare. ” De ce nu aveti belet, doamna?” “- Pentru ca mi s-a stricat masina PERSONALA”, zice DOAMNA , “Pai si de ce nu v-ati luat un belet? De unde ati urcat?”, ” Domnule, dupa ce ca sunt nevoita sa merg in jegul acesta de masina, cu toti imputitii, mai trebuie sa-mi iau si belet?” Imi venea sa o scuip. Cateva doamne au sarit cu gura, s-au injurat ca in piata. La care Ase-ista: ” Ia dom’le banii pentru amenda…” si scoate o bancnota de un milion. La care controlorul: ” La ce gura sparcata ai, nu vreau sa pun mana pe banii pe care i-ai facut cu ea…” si a coborat… Nu am mai rezistat sa o aud cu replicile ce au continuat: “Hai ciocu’ mic”, si am coborat cu cateva statii mai devreme…Atat.

[Ase-ISTA]

recomandare film: SLUMDOG MILLIONAIRE

slumdog-millionaire E un film de milioane. Deci: daca am recomandat filme pana acum si v-au placut…asta e de zeci de ori mai bun decat toate!!! Mi-a placut la nebunie. N-o sa va zic despre ce e vorba. Prima oara cand am inceput sa ma uit la el, l-am inchis si m-am uitat la altceva, habar nu aveam despre ce e vorba in film. In seara asta am dat iar peste el in lista de filme si am zis: hai sa vad ce e de capul lui: MERITA!!!

naufragiat…

picture…ca un rau ce se revarsa in mare, ai crezut ca iubirea ta va alimenta iubirea mea. Zilnic iti adunai fortele, asemeni raului ce isi aduna apele de la toti afluentii si le duce cu repeziciune si le ineaca in apa marii, asa si tu, iti revarsai toata dragostea asupra mea. Filtrai toate necazurile, purificai fiecare sentiment, protejai fiecare clipa pe cale de disparitie si nu te opreai sa iti tulburi apele in neiubirea mea. Ai sperat, asemeni ecologistilor, ca o sa reusesti sa indepartezi gaura neagra de pe sufletul meu, dar…, nu ti-a spus nimeni ca scrie in Biblie despre sfarsitul Lumii?
Apele raului tau au adus pesti mici, pe care i-au mancat rechinii din mare.
Apele raului tau si-au pierdut dulceata in sarea marii…
Te-am lasat naufragiat la mal, ascuns intr-o scoica…Intr-o zi te va gasi o raza de soare si te va preface intr-o perla…O sa te vad in vitrina si o sa-mi doresc sa te am, dar n-o sa-mi ajunga bani sa te cumpar.
O sa plang si, lacrimile mele sarate  o sa nasca rauri dulci – copiii pe care nu-i vom avea niciodata.

Grapefruits

gps…

ceva-diferit

Iubitul meu nu are nevoie de masina: e de ajuns sa ma poarte cu el in inima.

Iubitul meu nu are nevoie de bani: e de ajuns sa fiu eu comoara lui.

Iubitul meu nu are nevoie de telefon mobil: simt vibratia sarutului sau;  fiecare gand al lui e un sms nescris.

Iubitul meu nu are nevoie de muschi: e puternic prin faptul ca ma iubeste.

Iubitul meu nu are nevoie  de casa: il gazduiesc eu in inima mea.

Iubitul meu nu are nevoie de nimic: atata timp cat eu sunt a lui.

DAR, iubitul meu are nevoie de un GPS…pentru ca nu-l gasesc 🙂

 

 

autor: Grapefruits

search

searchAm asteptat 5 luni ca sa scriu postul acesta. Cam asta cauta lumea si ajunge pe blogul meu:

referitor la mine [cred]:

  • fete bune din chisinau -> nu-s eu aia
  • rusoaica din chisinau-> nici aia
  • fete frumoase din republica moldova-> aici ai nimerit bine =))
  • mariana ->vai, sunt vedeta :”>
  • grapefruit’s blog -> welcome 🙂
  • fruct-> asta datorita Alex’andrei
  • fete cuminti-> sweet 🙂
  • de unde vin gropitele in obraji? -> nici eu nu stiu, la mine vin de la tata
  • fetele din chisinau is curve?-> da! toate fetele din chisinau is curve
  • moldovence-> da shi, iti plac?

care nu-mi plac&diverse:

  • sex-> iar?
  • poze cu sex de pus la avatar-> fa tu singur si sex, si poze
  • fetele de 12 ani raman insarcinate?-> da
  • baietii tot merg la ginecolog?-> da
  • piz…[putzulica] de fata-> da ce, de baiat nu ti place? 🙂
  • sex cu fete si baieti minori-> pedofilule
  • cum se cucereste o fata?-> offf, clar nu ai sanse 🙂
  • durex tingle -> nu am durex, sunt scumpe 🙂 [asta din cauza lui Bogdanel]
  • tata blogului-> asta tot din cauza lui Bogdanel
  • stii sa faci sex?-> nu 😐
  • hoteluri scumpe
  • cate pachete de tigari se pot trece la vama ? -> un cartus de tigari, legal.
  • craciunite goale-> crestin
  • sfaturi cum sa nu ramai insarcinata-> abstinenta 🙂
  • virgin la 18 ani? -> ma intrebi pe mine?
  • sarbatori pe stil vechi-> sunt cu 14 zile mai tarziu
  • te-as fu -> aolooo 🙂
  • porno, fete goale-> n-am
  • nu ma iubeste-> imi pare rau
  • ma inseala-> idem

iubirea neconditionata costa…

eat-love…Suntem tentati sa credem ca o anumita persoana este potrivita pentru noi si am face orice sa fim cat mai mult in preajma ei. I-am ierta orice greseala, i-am fi alaturi, i-am da tot, numai sa o stim fericita. Am pune sufletul nostru pe tava si i l-am da fara un pic de regret. Am fi in stare sa asteptam clipe intregi un raspuns, un zambet, un semn…iar daca nu primim exact ce ne-am dorit…oricum suntem fericiti. Iubim. Iubim neconditionat si ne alimentam cu fericirea acestei iubiri. Doar ca…Rusia a intrerupt alimentarea Ucrainei cu petrol…

Morala: Fie platesti cat ti se cere, fie te alimentezi din resurse pana la epuizare.

Daca platesti cat ti se cere, fara sa negociezi, poti fi luat de fraier.

Daca te alimentezi din resurse, la un moment dat , stocul nu mai este suficient.

Poti sa te “alimentezi” cu o iubire neimpartasita, dar mereu vei ramane subnutrit.