Pentru unii oameni, starea materială este foarte importantă- poate de aceea se axasează mai mult pe carieră. Am avut perioade şi de lipsuri, şi de bine, şi de lux. Diferenţa dintre ele, ÎNTOTDEAUNA, a făcut-o cel de lângă mine.
Eu nu pot să mă bucur de un job, oricât de bine plătit n-ar fi, dacă nu am la cine să vin acasă, dacă n-are cine să mă susţină, dacă n-are cine să mă laude pentru ceea ce fac, dacă n-are cine să mă încurajeze. Pe de altă parte, nici nu poţi să te duci la muncă supărat, din cauza problemelor din familie- pentru că îţi vine să te duci în lume, să nu mai vrei nici bani, nici şef sâcâitor, nici colegi, nici viaţă socială, nimic.
M-ar fi de ajuns o viaţă modestă, un job modest şi ce mai are nevoie omul, doar dacă aş avea linişte în casă- un soţ (iubit) care să însemne totul pentru mine, iar eu să însemn totul pentru el. Nu mi-ar trebui nici bijuterii, nici maşină, nici vacanţe, ci doar zile ca să pot profita de fiecare dimineaţă şi seară alături de el.
Noi suntem vinovati de sistem, de ceea ce se intampla in jurul nostru. Incepand de mici purtam aceasta responsabilitate. Ascundem gunoiul sub pres si asteptam ca cei din jurul nostru sa ne ofere suport. Completam rapoarte false, la servici ne acoperim unul pe altul, la facultate copiem, mergem doar pe la seminarii sau doar la profesorii mai exigenti, se aplica si la liceu sau scoala generala. Am vrea sa facem cat mai putin pe bani multi. Veneam zilele trecut de la servici, iar in RATB am auzit o discutie intre 2 tineri, un el si o ea. EL: “N-am de gand sa ma angajez intr-un loc unde sa fiu nevoit sa am un program fix, prefer sa ma duc in strainatate.” Inteleg entuziasmul si aspiratia tinerilor, dar uneori parca prea visam rauri de lapte. Ne vedem toti la birouri, cu salarii mari si daca e posibil, fara un program fix. Nu ne convine un loc de munca din plictiseala, muncim doar pentru bani si ajungem roboti. Mergem la servici/venim acasa/ne plangem/mergem la servici/venim acasa…
Azi n-am citit huroscopul, asa ca daca fac o gluma proasta, daca enervez pe cineva, daca nu bag in seama pe cineva, daca n-am bani, daca mor pana diseara, Doamne fereste, scuipati si voi de 3 ori, e pentru ca n-am avut de unde sa stiu. Azi n-am citit huroscopu’. Si parca vad maine cum imi zice Kudica: daca citeai ieri horoscopul, stiai ce subiect o sa fie la examen.
Am inceput sa cred ca imi cam bat joc de cuvintele spuse 
Imi fac bagajele, mi-as dori sa fug de acasa, sa trec vama fraudulos…sa fac orice numai sa fiu alaturi de el. Maine mergem cu trupa de la balet la concursul de dans din Moscova. O sa fiu plecata o saptamana, sa speram ca ajungem in finala. Colegii mei au organizat o strangere de fonduri pentru Alex, sunt alaturi de mine, nu pot nici eu sa-i dezamagesc, de accea, trebuie sa dau ce e mai bun la concurs. Mircea, partenerul meu isi pune toata speranta in mine sa castigam locul 1 la perechi. Nu pot sa-i stric viitorul in dans, din partea mea…dansul a murit in ziua in care Alex nu a mai putut sa ma duca la repetitii. Tata mi-a promis ca o sa ma informeze de indata ce afla ceva…Stiu ca o sa se faca bine, nu se poate altfel. Il iubesc mult de tot si nu pot sa-l pierd acum…”
Astept in statie, undeva la Piata Romana. Langa mine doua “doamne”. Cu siguranta secretare la ASE: “imi vine azi una’, stramba, sa-si plateasca taxa si m-a enervat atat de tare moaca ei, incat am uitat sa dau n+n si mi-a dat peste cap toate calculele, a trebuit sa reiau tot.” […] Am urcat in RATB, bineinteles, nu se poate fara sa fii calcat in picioare. Doamnele, imbracate super pompos, gen pitzipoance, numai ca stilul mai matur, s-au asezat vizavi de scaunul pe care stateam eu. Au barfit d’le pe toate si toti de pe la ASE, daca vreti va fac o descriere, iar cei de la Ase, ar putea recunoaste profesorul sau profesoara…La un moment dat, urca controlorul de bilete RATB, un baiat ce statea pe scaunul din fata mea sare pusca si coboara, in viteza izbeste o batranica. Abia atunci am inteles ca domnii ce au intrat sunt controlorii, iar tipul nu avea bilet. Rusine sa-ti fie!!! Boooon. “-Beletul, beletul.” Am dat si eu cardul RATB, toata lumea arata fie cardul, fie beletul. “*N-am belet…”, bineinteles, toti intorc capul spre vocea care a indraznit sa zica: “*N-am belet”, cine credeti? Da, una din doamnele secretare. ” De ce nu aveti belet, doamna?” “- Pentru ca mi s-a stricat masina PERSONALA”, zice 
E un film de milioane. Deci: daca am recomandat filme pana acum si v-au placut…asta e de zeci de ori mai bun decat toate!!! Mi-a placut la nebunie. N-o sa va zic despre ce e vorba. Prima oara cand am inceput sa ma uit la el, l-am inchis si m-am uitat la altceva, habar nu aveam despre ce e vorba in film. In seara asta am dat iar peste el in lista de filme si am zis: hai sa vad ce e de capul lui: MERITA!!!
…ca un rau ce se revarsa in mare, ai crezut ca iubirea ta va alimenta iubirea mea. Zilnic iti adunai fortele, asemeni raului ce isi aduna apele de la toti afluentii si le duce cu repeziciune si le ineaca in apa marii, asa si tu, iti revarsai toata dragostea asupra mea. Filtrai toate necazurile, purificai fiecare sentiment, protejai fiecare clipa pe cale de disparitie si nu te opreai sa iti tulburi apele in neiubirea mea. Ai sperat, asemeni ecologistilor, ca o sa reusesti sa indepartezi gaura neagra de pe sufletul meu, dar…, nu ti-a spus nimeni ca scrie in Biblie despre sfarsitul Lumii?
Grapefruits - blog scris cu vitamine 