Te iubesc. Te iubesc? [The End]

– Ce s-a întâmplat, o să mă întrebi. O să las capul în pământ şi o să îţi spun că ai avut dreptate, dar n-a fost dreptatea mea, ci a ta. Lucurile devin rele sau bune prin ochii noştri şi nu e vina mea că am privit cu bunătatea ceea ce mi se întâmpla. Ştii sentimentul când ţi-ai dori să stai în ploaie, dar când plouă…mereu te ascunzi.

Am renunţat, la un moment dat, să mai scriu despre ce se întâmplă. Nu mai avea rost. Puteam la fel de bine să dau copy-paste, dar zilele mele nu sunt coli A4 pe care să mâzgâleşti. Certuri ascunse după bucurii mici- doza minimă de supraveţuire într-o relaţie complicată. Nopţi nedormite, gânduri tocate, uitate. Frică.

– Te iubesc, i-am zis. Te iubesc nu pentru că meriţi, ci pentru că pot. Nu pentru tine, ci pentru mine. N-am putut să te înşel, nici măcar să te mint că te-am înşelat. Aş fi vrut să se termine fără ca unul din noi să sufere, dar când e vorba de sfârşit, pe toţi ne doare- chiar şi pe cei cărora nu le pasă- e un dram de omenie în fiecare dintre noi.

Iubirea… iubirea pare atât de frumoasă pentru cei care sunt fericiţi, dar atât de mizerabilă pentru cei care cred că au găsit-o. Pentru mine, iubirea e ca o religie- niciodată nu ştii care e cea mai corectă, dar eşti convinsă că a ta trebuie să fie cea mai bună, fiind de ajuns să crezi, nu să cercetezi. Fiind de ajuns să întorci obrazul celălalt, când primeşti o palmă. Fiind de ajuns să ierţi. Fiind de ajuns să te rogi, dar în adâncul sufletului păcătos- mereu te întrebi- dacă sunt atât de bun şi cred, de ce mi se întâmplă toate relele? Îndoiala- o fi păcat sau credinţă? Indiferent de răspuns, eu am încetat să o mai slujesc.

Te iubesc. Te iubesc? Nu mă mai întreb, nu îţi mai spun. E rugăcinea mea, pentru zilele când o să mă doară- momentan mi-o spun în gând- ca să mă ascult, pentru prima dată în viaţa mea. Momentan, mă simt ca un cartuş, la o imprimantă veche. Vezi cum se termină rândurile şi totuşi ai mai vrea să citeşti, şi totuşi aş mai avea ce scrie, dar lucurile nu durează decât până la sfârşit.

Tu nu fi trist. Unde se termină pagina, e un colţ, iar după colţ apar mereu surprize. – Nu mai vreau să fim împreună, i-am zis, iar sentimentele, ca un lichid, mi-au inundat pieptul şi mi-au înnecat ochii. -Nu mai vreau, nu mai vreau, am repetat, ca să fiu sigură că sunt auzită, nu doar de el, ci şi de mine. Există un adevăr care doare îngrozitor- acela pe care nu ţi-l recunoşti.

Citeşte toată povestea ➡ AICI.

Introducere, cuprins şi încheiere

De câteva zile un gând nu-mi dă pace. Cel mai probabil nu am dreptate, dar nu pot să mă pun cu propriile gânduri, căci mă aleg cu dureri de cap. Aşa deci şi prin urmare: în mod general, cuvântul sex este asociat mai mult bărbaţilor, nu?

Pe de altă parte, eu cred că fetele au fantezii sexuale mai bogate decât bărbaţii, unele chiar transformate în realitate (cu sau fără bărbaţi). Problema mea (care nu e chiar problemă, nici măcar exerciţiu) este: de ce nu există comunicare în pat, ca să nu se ajungă la infidelitate? Sunt convinsă, în acest sens, că oamenii ajung să se plictisească înainte de a cunoaşte ceea ce caută.

Adică fetele au ce oferi, iar bărbaţii au ce primi. Dar pentru că nu se cere, nu se dă. Pentru că nu se vinde, nu se cumpără. Pentru că nu se discută, nu se ştie.

În concluzie: oamenii ajung să înşele în aceeaşi poziţie sexuală pe care o au şi acasă, iar scuza lor e că vor ceva nou. Adică, au plecat din mina de aur, în puţul cu argint. Zâng-zâng.

Te iubesc. Te iubesc? [38]

– Ne-am certat, iar.
– De asta m-ai sunat? ma intreaba Catalin, in timp ce ma strange cu putere la pieptul lui. Cat urasc sa te vad asa, ca suferi pentru cineva care nu te respecta, in primul rand.
– I-am zis ca nu mai vreau sa fim impreuna.
– Si el ce a zis?
– N-a zis nimic inca. Ma chinuie, asa cum a facut in tot acest timp.
– Uite ce cred eu, sa te linistesti, oricum o sa va impacati, asa cum s-a intamplat de atatea ori pana acum.
– Nu-nu, de data asta e pe bune.
Ma mangaie pe par, il tin de mijloc, e atat de cald, ii simt sufletul aburind. Mi-e drag de el, dar nu-l iubesc. Daca l-as fi iubit, as fi fost atat de fericita. Dar dragostea nu vine cand vrei si, din pacate, nici nu pleaca cand o gonesti.
La un moment dat, Catalin imi cuprinde fata, ma saruta cu privirea, il vad ca sufera. Isi potoleste dragostea, lipindu-si buzele de fruntea mea. Tremura.
– Daca l-ai insela, l-ai mai putea iubi? L-ai mai putea privi in ochi?
– Unde vrei sa ajungi Catalin?
– N-ai sa scapi de el decat atunci cand n-o sa mai existe sanse de impacare din partea lui, iar inselatul e ceva ce n-o sa-ti ierte niciodata. Altfel, o sa fie mereu asa. O sa vrei sa pleci si o sa te intorci de fiecare data…

ce înseamnă “a înşela”?

Nu mi-aş ierta niciodată iubitul/soţul dacă aş afla că m-a înşelat, indiferent de motivul pe care l-a avut, de regrete, de starea relaţiei, etc. Pentru mine, “a înşela” nu înseamnă doar act sexual, pentru că, evident, s-a culcat cu altele înaintea mea, se va culca cu altele şi după mine, dacă ar fi să încheiem relaţia. Problema nu mai constă unde şi-a băgăt obiectul sexual, când până acolo şi l-a băgăt în relaţia pe care o avem.

Pot să spun că celălalt mă înşeală şi în momentul când îmi trădează aşteptările, chiar dacă asta nu implică o a III-a persoană. Spun cu mare convingere că, până a se ajunge la o a III-a persoană, ne trădăm noi între noi, cei doi, din cuplu. Şi uite aşa, din iubiţi devenim duşman. Uite aşa, de la dragoste la ură, rămâne doar un pas…

Nu mi-ar fi frică niciodată de o altă fată, atâta timp cât mi s-ar demonstra că eu însemn totul. No love? No future!