Mulţumesc bărbaţilor minunaţi din viaţa mea

Tind să cred că n-am suferit din dragoste, ci din prostie. Da, stau uneori şi mă minunez de cât de proastă am fost. Am avut ochelari de cal, pe ochi, şi dopuri de şampanie, în urechi. Suferinţa din dragoste nu ţi-o vindecă nici mama, nici prietena cea mai bună, nici comediile, nici alcoolul, nici distracţiile. Tot de un bărbat ai nevoie. Unul bun- pâine caldă. Se întâmplă să apară exact în momentul când se prăbuşeşte lumea peste cap sau puţin mai încolo, când te afli deja sub dărâmâturi. De salvat, tot te salvează, în ambele cazuri. Nu mori. Sigur!

Şi, când mi se aprindea jarul urii în suflet, mi s-a demonstrat că nu toţi bărbaţii sunt porci. Marea majoritate, chiar, nu sunt. Dar, cum nouă ne plac excepţiile, ne alegem cu cei răi. Eu, când am întâlnit bărbatul normal de bun, m-am minunat. Gesturile lui, normale, de altfel, erau pentru mine momente extraordinare. Mulţumeam la tot pasul şi i-aş fi pupat şi mâinele, şi obrajii, de încântare şi fericire. Aveam impresia că ăsta trebuie să fie ginerele pentru tata şi tatăl copiilor mei. Continue reading

Bărbatul- cal sălbatic şi “The good wife”

Am terminat de citit The good wife, de Elizabeth Buchan. Speram ca, până la final, să găsesc o femeie puternică; o femeie care ştie ce îşi doreşte de la viaţă, o femeie căruia nu-i este frică să înfrunte viaţa, fără să depindă de un bărbat- fără să numească această dependenţă ca fiind iubire. Pe naiba!

Autoare ne descrie, într-un mod frumos, delicat, simplu, feminin şi mărinimos, cât de mult trebuie să sacrifice femeia, ca să ţină familia fericită, unită. Francesca– soţia unui om politic, renunţă la propriul vis de a lucra la firma de vinuri a tatălui său, pentru a-l susţine pe soţ în campanii. Soţul o înşeală, îşi cere iertare, explicând gestul ca fiind o greşeală, că nici el nu ştie ce a fost în capul lui. Eh, nu ştie!

Până la final- tot o Francescă bleagă rămâne. Se amăgeşte cu faptul cât de mult poate ea să iubească, să reziste tentaţiei de a avea o aventură cu iubirea ei din copilărie, să renunţe la visul tatălui ei, acela legat de vinuri- doar pentru că e mai important să fie alături de soţ. O chinuie incertitudinea fidelităţii lui, de fiecare dată când acesta are o “întâlnire de afaceri.”

Heloo! Eu nu cred în sacrificarea sufletului pentru orice rahat. Mie să nu-mi dai astfel de lecţii de viaţă. Eu nu vreau să mai citesc despre femei slabe, nehotărâte, fricoase; femei care se ascund în spatele cuvântului “iubire” fără să fi simţit, cu adevărat, tremuriciul emoţiilor frumoase, nu doar frica pierderii măgarului.

Să nu-ţi fie frică să pierzi un bărbat, dacă e dificil să îl ţii lângă tine. Nu se merită. Tipul de bărbat- cal sălbatic- pe care ai impresia că, dacă o să-l prinzi şi o să-l domesticeşti, o să te lase să-l hrăneşti din palmă. O să te privească cu ochii blânzi şi o să te lovească cu dosul copitelor direct în coşul pieptului. O să te doară sufletul.

Thoughts For Every Day [259]

“Maybe there’s something you’re afraid to say, or someone you’re afraid to love, or somewhere you’re afraid to go. It’s gonna hurt. It’s gonna hurt because it matters.”

― John Green- Will Grayson, Will Grayson

More Thoughts For Every Day.

Fragment [36]

“You get tired of everything. The question is, what do you tire of least?”

Elizabeth Buchan- The good wife

Obosim din cauza serviciului; ne obosesc oamenii din viaţa noastră; ne obosesc deciziile importante, care continuă să apară, exact când te aştepţi mai puţin. Ne obosesc temerile, regretele. Ne oboseşte incapacitate noastră de a simţi sau de a realiza. Ne oboseşte timpul în care trăim, pentru că e prea rapid, pentru ritmul nostru. Eu nu obosesc niciodată să sper şi, când e cel mai greu, nu obosesc să fiu optimistă. Tu, în ce îţi găseşti energia?

Mai multe citate, găsiţi la categoria Fragment.