Cum să reuşeşti în viaţă

Nu ştiu sigur dacă eram încă la liceu sau la facultate, deja, când gândeam că, dacă e să pleci undeva în călătorie, trebuie să ai un iubit bogat care să te ducă, călare pe cal alb sau, cel puţin, în maşini BMW full options. Sau Mercedes, după caz.

Încă regret teama pe care am avut-o, precum că nu pot să fac asta şi singură, că am nevoie de un el să rezerve biletele de avion sau camerele de hotel. Încă regret aşteptările pentru evenimentele speciale pentru alţii, precum Valentine’s Day, ca să plec[ăm] undeva.

Pe unde am fost până acum, eu mi-am plătit. Nu un el, nu o campanie de pe blog. Când ai bani prea puţini de o investiţie mare, investeşte-i în călătorii scurte şi ieftine. Nu în rochii H&M, nu în 10 perechi de pantofi la 50 de lei, nu în 7 nuanţe de ruj roz. Nu în excese.

Mi-am făcut un cont special unde îmi pun bani pentru călătorii. Dacă îi ţin în portofel, tind să-i cheltuiesc pe lucruri omeneşti, iar călătoriile sunt pentru minte, inimă şi suflet. E ca şi cum aş plăti lunar, pentru experienţe de-o veşnicie.

Poate încă mai există fete- fete care au impresia că trebuie să aibă un iubit bogat, ca să călătorească. Că trebuie să aibă pe cine săruta, când ajunge în faţa turnului Eiffel, că trebuie să existe o zi anume, când poţi să iei avionul spre X destinaţie visată.

Nu zic, are şi Făt-Frumos un rol, dar nu trebuie să facem din relaţie obiectul central al activităţilor noastre. Nu trebuie să lăsăm lucrurile să depindă, în totalitate, de alte lucruri sau alţi oameni. Poţi, cu sau fără el, să faci lucruri incredibile, aventuroase, de neuitat. Poţi.

N-am să uit prima mea rezervare de avion; primul meu plan al unei călătorii, începând cu rutele de autobuz de la şi până la, camera de hotel şi punctele turistice. Momentele criză, fac şi ele parte din plan. Citez din Hugo:

Isabelle: We could get into trouble!
Hugo: That’s how you know it’s an adventure.

Îmi tot zice lumea că sunt o norocoasă sau se întreabă ce şi cum, de unde şi până când. Am învăţat să mă rătăcesc cu autobuzul şi am privit asta ca pe o călătorie, apoi am vrut să călătoresc, ca să mă pot rătăci.

Nu-ţi trebuie aripi, ca să zbori. Îţi cresc, pe parcurs, în timp ce pluteşti în aer. Îţi trebuie curaj, să faci primul salt. După aceea, devine din ce în ce mai uşor. Post scris în acordurile celor de la The Cranberries– continuă să asculţi, acum că am terminat.

4 thoughts on “Cum să reuşeşti în viaţă

  1. prima mea calatorie in afara tarii a fost din banii mei pusi deoparte la 21 de ani, nu aveam multi dar in Paris(unde mergeam) ma astepta draga mea prietena din copilarie la care am stat si care a avut grija de mine sa am o vacanta de vis.. si de atunci am prins gustul calatoriilor si nu a trecut an in care sa nu merg intr-o tara straina sau doua sau trei dupa posibilitati… nu stiu bucurie mai mare decat sa imi rezerv hotelul, avionul si sa visez apoi luni intregi pana la vacanta propriu-zisa..
    si la fel fac si eu ca tine.. majoritatea economiilor mi le pun deoparte pentru destinatii noi.. biletele de avion pt venetia in aprilie sunt luate..

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s