Când 6 a devenit număr magic

La liceu am locuit 6 moldovence întro cameră. Dacă stau şi mă gândesc acum, mi se pare incredibil. Pe atunci, tot incredibil mi se părea- incredibil de bine, de frumos, de acasă. Eram trei la un liceu, trei la un altul. Petru Rareş şi Ştefan cel Mare, Suceava. Seara ne întâlneam ori în cameră, ori direct la cantină, dacă ne era prea foame ca să ne schimbăm de uniforme, mai întâi. Care spălat pe mâini?

În weekend nu mâncam la cantină. În weekend trebuia să ne descurcăm, cumva. Ori pachete de acasă, ori cartofi prăjiţi, împărţiţi frăţeşte (ca între surori) pe 6 farfurii. Fierbeam ceai pentru 6 căni. Spălam vase ca la o casă de copii. Ana, Ludmila, Mariana, Silvia şi Svetlana. Le-am scris în ordine alfabetică, pentru că nu pot altfel să le pun pe o scală. Nu pot să fac diferenţe între ele.

Aveam 2 paturi duble şi un pat supraetajat. Dormeam două câte două. Mergeam toate 6 după pachetele trimise de părinţi, care ajungeau noaptea târziu, în funcţie de cât de mult stătea autobuzul în vamă. Nouă nu ne păsa decât de plăcinţele şi de restul bunătăţilor de le puneau mamele noastre. Ştiam, deja, cam ce se află în bagaj, în funcţie de mamă. Fiecare pachet era magic. Chiar dacă mamele puneau pentru fiica lor, noi desfăceam împreună şi săream în sus de extaz, ca la cele mai super goluri.

Scriu şi mă minunez. Nu-mi vine să cred, deşi mie mi s-a întâmplat. Locuiam 6 suflete în aceeaşi cameră. Ne mai şi certam, desigur. Vineri seara, sau sâmbătă, ne strângeam în cerc, pe patul uneia dintre noi şi discutam. Spuneam, fără jenă, ce ne-a deranjat, în timpul săptămânii, la fiecare celelalte 5 fete. Tot vineri, dacă era o săptămână grea, plângeam în grup, spunându-ne cât de greu este, de parcă am fi putut să ne ajutăm.

Împărţeam haine, încălţăminte, mâncare şi pat. Împărţeam bucurii, necazuri, evenimente din familie şi dorul de casă. Mâncam 6 la o masă de 4. Ne făceam temele în cameră, pe braţe. Ne spuneam poveştile de dragoste adolescentină şi plângeam pe umărul fiecăruia, când sufeream din cauza unor iubiri fragede. Ne admiram şi ne criticam. Ne apăram, când alţii loveau, indirect. Eram fericite, împreună.

6 thoughts on “Când 6 a devenit număr magic

  1. peste câțiva ani, probabil o să scriu și eu despre aceleași senzații… deși aș putea să scriu și acum o groază și jumătate din astea și de alte povestioare, una mai trăsnită decât alta🙂 P.S. am zis aceleași și din motivul că și eu sunt din Moldova și fac liceul tot la Petru Rareș😀

  2. Oau, 6 . Eu am stat cu 2 fete cel mai mult. Doar 3 suflete in aceeasi camera, dupa aia ne-am mutat in chirie si aveam camera noastra ( ce sa mai, boierie). Dar la tine mi-a placut ca ati avut puterea sa faceti discutii in care sa va spuneti ce v-a deranjat una la alta. Frumoase amintiri.

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s