My precious

Sunt în căutare de nişte cărţi, aşa că i-am instruit pe ai mei, să le caute, dacă găsesc anticariate sau magazine charity în drumul lor, prin Londra. Fratele meu şi-a luat rolul în serios- am găsit lista în pantaloni, alţii decât acum 3 săptămâni. Semn că îi pasă. Dimineaţă îmi zice:

– Mai eşti bosumflată că te-ai întors?
– Mhhm, zic.
– Ştii lista aia cu titluri de cărţi?
– Daa, zic eu entuziasmată, ai găsit ceva?
– Nu. Nici nu mai caut.
– Lasă-mă în pace, dar, şi ia de fă-ţi singur ceai, îi spun eu, botoasă foc, punând pacheţelul de ceai la locul lui, în cutie.
– Am găsit numai una.
– Pe care, îl întreb, cu răsărit de soare în priviri, scotând iar pacheţelul de ceai, nesigură, încă, de să i-l pun în cană sau nu. Să vedem, de se merită.
– M-am gândit că, talentată, eşti. Aparat foto, ai. De călătorit, slava Domnului. De citit, îţi place. Ce zici de o carte toate în una?
– Zic că îţi trebuie cafea, nu ceai. Despre ce vorbeşti?
– Despre asta, zice el, şi îmi întinde un Amazon Kindle. Gata, oficial eşti a gadget girl.

Oficial I am a happy girl. My precious. My precious Kindle  brother. Mulţumesc!

Film: Extremely Loud & Incredibly Close

Extremely Loud & Incredibly Close m-a dezamăgit în totalitate; a fost cu mult sub aşteptările mele (în cazul acesta n-am verificat nota de pe IMDB-6.6- una corectă, din punctul meu de vedere). Am avut impresia că filmul se merită văzut la cinematograf, ba chiar în premieră. Nu e un must see. Eu n-aş plăti, ca să-l văd. Luat de pe Torrent, în lipsă de ceva mai bun, la o găleată de popcorn, merge-treacă. Eu nu-l recomand.