“Când o să cresc mare…”

Gata cu ziua mea, nu vă mai stresez, până la anul, dacă, Doamne fereşte, nu mi se întâmplă ceva. Şi, chiar aşa, te-ai gândit vreodată, ce se întâmplă cu spaţiul tău online, dacă mori, de exemplu? Ştiu, cam sinistru, dar se întâmplă- life.

Am ajuns, zilele trecute, pe profilul unei fetiţe care nu mai este printre noi, dar oamenii încă îi scriau mesaje şi îi urau la mulţi ani sau sărbători fericite. Fără să jignesc sentimentele oamenilor, mie mi s-a făcut pielea de găină.

Pe de altă parte, mă uitam la pozele ei, la mesajele ei de pe Wall, încă de când era în viaţă şi, chiar dacă n-o cunosc- nu ştiu cum să pun asta în cuvinte- am simţit o enormă poftă de viaţă, un “trăieşte clipa”.

E trist cum poţi să urmăreşti activitatea cuiva, iar apoi să dai de un mare gol. Punct. Absenţă. Ultimul lucru spus, ultima poză afişată, ultimul articol scris. Ultimul zâmbet sau ultima melodie. Un “când o să cresc mare” visător.

Photo: Sorin Onisor