Din două rele- am ales brunetul

Când m-am făcut roşcată, am făcut-o din curiozitate. Mi-a plăcut iniţial, dar să întreţii părul roşcat, este foarte dificil, cel puţin pentru tipul meu de păr. Trebuia să fac şamponări cu nuanţator, cam o dată la 2 săptămâni, pentru că nunţa se duce foarte repede, iar mie nu-mi place să am părul şters.

După cum spuneam pe Facebook, am fost la coafor, iar acolo mi s-a spus că, după două decolorări, să aplic negru, din nou, o să îmi strice structura părului şi, probabil, n-o să mai pot să-l decolorez, din nou. M-am gândit că fac mai rău, dacă îl colorez o dată la două săptămâni, fără ca să fiu mulţumită pe deplin.

Am ales să revin la brunet, nu doar din cauza celor expuse mai sus, ci pentru că, dacă e să fiu sinceră, roşul nu mă caracterizează. Brunetul îmi dă altă stare de spirit, în special încredere de sine. Plus la asta, am observat că şi felul în care ceilalţi te abordează, depinde, în mare, şi de culoarea părului.

Nu mai pun poze cu mine, că brunetă mă ştiţi! Vroiam să laud alt aspect- vopseaua de păr şi calitatea ustensilelor- cum ar fi mănuşile- prin care nu pătrunde vopseaua şi, care, nu se rup, aşa cum mi se întâmpla în România. Puse frumos în pliculeţ, mi-a amintit de serviciile din hoteluri, plus un tub de balsam pentru 6 utilizări. În cutiile din România găseai un pliculeţ, pentru o singură aplicare. Sâc!